Grigore Potec, tatăl campioanei olimpice Camelia Potec, a fost înmormântat la cimitirul parohial din Grid, duminică, 1 august a.c. Omul de afaceri a fost găsit în propria casă fără suflare, în urma unui infarct, iar vestea cumplită a ajuns la Tokio, de unde, camelia, fiica sa, a venit de urgență acasă.
- ,,Nimic nu mă putea opri să vin, nici măcar carantina. Aveam biletele rezervate pe miercuri dar a trebuit să mă întorc acum. Am moștenit energia de la tatăl meu, și nu pot sta fără să fac ceva, să muncesc, așa am fost crescuți, așa am fost învățați” a mai spus președinta Federației de Natație după funeraliile tatălui ei.
Gridanii s-au adunat încă de dimineață la biserica cu hramul ,,Sf. Cuv. Paraschiva” din Grid, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Grigore Potec.
- ,,Vineri am aflat și eu vestea tristă, că Grigore Potec, pe care l-am cunoscut personal, nu mai este printre noi. M-au anunțat rudele din Grid că el va fi transportat de la Brăila și se va odihni în cimitirul din satul natal. La ora 3.00 dimineața, după cum mi-a spus Alexandru, fiul lui Grigore Potec, ei au plecat din Brăila. Pentru mine nu a fost o zi ușoară, în timpul slujbei am avut un sentiment de emoție profundă, era încă destul de tânăr pentru a se bucura de cei dragi. Am început Sf. Liturghie mai devreme ca de obicei, la ora 9.30, pentru a le da timp rudelor din Grid și celor sosiți din alte localități să-și ia rămas bun în liniște, nu pe grabă. Când au adus sicriul în biserică am avut o strângere de inimă, pentru că el era un om vesel și bine dispus tot timpul. În ultima vreme a venit destul de des prin Grid, înainte venea toamna, în jurul zilei Sf. Cuvioase Paraschiva, când era și hramul bisericii, trecea pe la mormântul părinților, după care venea la biserică și lăsa mereu câte o donație. Prima dată, acum mulți ani, când l-am văzut prima oară, l-am întrebat dacă este tatăl campioanei Camelia Potec, apoi i-am spus că și eu sunt pasionat de sport și încă mai practic. A râs, mi-a strâns mâna și a plecat. Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Grigore Potec, după care a mai vizitat biserica. Nu stătea niciodată mult, pentru că era un om foarte ocupat și harnic. Astăzi am cunoscut-o pe Camelia Potec, înainte o vedeam doar la televizor. M-a frapat simplitatea ei, pentru că este o mare campioană, dar în general așa sunt toți oamenii mari” a spus preotul Ștefan Botoran, preotul paroh al satului Grid.
Slujba de înmormântare a început la ora 13.00 și a fost oficiată de preoții Ștefan Botoran și Urian Laurențiu. Grigore Potec s-a născut pe data de 5 iunie 1954, în satul Grid, care atunci era arondat comunei Șercaia. A făcut școala primară la Grid, pe cea elementară la Părău și Șercaia, apoi la Brașov. Își continuă studiile la Institutul de Marină din Constanța, absolvindu-le cu nota 10.00, fiind un student eminent. După terminarea studiilor își face stagiul militar iar apoi va lucra ca inginer naval, prima dată la CNFR NAVROM Galați, apoi la Șantierul Naval din Brăila, timp de 11 ani, ca șef mecanic de nave. Începând cu anul 1991 va deține firma TEHNONAV din Brăila, activând mai ales în domeniul reparațiilor și construcțiilor navale. În anul 1981 se căsătorește cu Veronica, iar după un an se va naște Camelia Alina, după alți trei ani se va naște Alexandru Claudiu. Grigore Potec și-a dedicat întreaga viață educației copiilor săi iar roadele nu au întârziat să apară, în anul 2004 Camelia devine campioană olimpică la Atena. Alexandru, fiul său, i-a dus mai departe munca în cadrul firmei navale pe care a construit-o. Avea doi nepoți de la cei doi copii, pe Camelia Ioana de la Camelia, și Tudor Ștefan de la Alexandru. S-a implicat activ în viața comunităților locale din Grid, Valea Cânepii, Lacul Sărat, ajutând și Mănăstirea ,,Sf. Pantelimon”. A trecut prin mai multe cumpene, în anul 2014 a suferit un infarct, iar în anul 2017 un accident de mașină grav, cauzat de un cal lăsat nesupravegheat. Ajuta foarte des lăcașurile de cult din comunitățile cu care avea de a face, mai ales biserica din satul natal.
- ,,Nu era un habotnic, dar a fost un om cu o credință puternică și îi plăcea să ajute bisericile, mai ales pe cele sărace” a spus preotul Ștefan Botoran. (M.F.)