Foto: Asociaţia ,,Doamna Maria Brâncoveanu” Făgăraş
Sculptorul Ioan Croitor-Brădescu a trecut la cele veşnice. Trupul său a fost înmormântat în cimitirul din Boholţ sâmbătă, 13 noiembrie a.c.
- ,,Aveam planuri mărețe împreună. Un atelier de sculptură pentru tineri era o mare dorință reciprocă! Dar Dumnezeu l-a găsit pregătit pentru El și l-a chemat să sculpteze în rai. Așa că va trebui să mai avem răbdare ca să ucenicim pe lângă el…” titrează Asociaţia ,,Doamna Maria Brâncoveanu” Făgăraş.
Sculptorul Ioan Croitor Brădescu iubea Boholţul, unde a articipat la tabere de sculptură atrăgând pe lângă el copiii şi tinerii.
- ,,Mă inspiră când găsesc o bucățică de lemn, o strâmbătură aruncată pe la porți sau prin pădure și care nici de pus pe foc nu mai e bună. Imediat o iau, o privesc și ceva acolo, în ciudățenia pe care o țin în mână, mă inspiră. Văd o formă, văd ceva și încep povestea. Mă inspir din tot ceea ce înseamnă natură. Practic tot ceea ce semenii mei consideră gunoi, eu transform în artă. E harul meu de la Dumnezeu” spunea sculptorul tuturor celor care îi cereau o caracterizare a sa.
- S-a născut pe 14 decembrie 1952 la Lunca Bradului din județul Mureș. Pasionat de lemn încă din copilărie și îndrăgostit de pădure în egală măsură, a urmat o școală de maiștri în exploatări forestiere și a lucrat ca pădurar în codrii din Munții Călimani. În Brașov a venit în anul 1998, unde sculptura i-a devenit a doua viaţă. A avut nenumărate expoziții în Brașov și a reprezentat România în lume cu sculpturile lui.,,Un pălmaş, un cioplitor în lemn, care vrea să facă viaţa mai frumoasă…Noi suntem mici copii ale Creatorului, care atunci când ne-a zămislit, a pus ţărână, apă şi Duh Sfânt, iar noi încercăm la rândul nostru să creăm, să insuflăm viaţă lucrului, punând iubire în locul Duhului Sfânt. Sunt un un om care incearcă să nu se piardă de origini, de credinţa pe care o simţim în adâncul sufletului şi care ne cheamă în permanenţă. Din păcate, noi incercam să ne rupem de “setările” noastre de bază: credinţa, natura, informaţia genetică, deşi depindem de ele. Ne zbatem continuu, ne smucim şi negăm ceea ce suntem de fapt. Am uitat să păşim cu talpa goală pe iarba umedă, să privim cerul, să ascultăm păsările, vântul, să ne ascultăm pe noi. Trebuie să ne uităm înapoi, mult înapoi, pentru a înţelege Intregul.Sunt un călător ce caută să se apropie şi să priceapă rădăcinile neamului nostru. Este bine să te raportezi la oamenii care au scris istoria României”
Veșnică pomenire!
Condoleanţe familiei!