De Boboteazã în toate bisericile se sfinţesc apele şi preoţii obţin Aghiazma Mare care trebuie sã fie nelipsitã din orice casã. La Boboteazã, apa se sfinţeşte printr-o dublã invocare a Duhului Sfânt, motiv pentru care se numeste „Agheasmã Mare“, iar în restul anului, când apa se sfinţeşte doar printr-o unicã invocare a Duhului Sfânt, se obţine „Agheasma Micã“.
- ,,Trebuie sã întelegem bine acest sens spiritual si sã nu transformãm aceastã tradiţie într-o superstiţie. Practicarea celor trei virtuţi aduce în viaţa noastrã binecuvântarea lui Dumnezeu, care rodeşte cele bune. şa câştigãm binele autentic în viaţa noastrã. Dacã nu avem virtuţile, restul e fariseism“, explică preoţii.
În Ajunul praznicului se sfinţesc casele oamenilor când preoţii merg din casă în casă botezând gospodăriile, ca în ziua sãrbãtorii să primească Aghiazma Mare pe care să o ducă acasã pentru a o folosi pe tot parcursul anului în cele mai încercate momente.
În Ţara Făgăraşului preoţii îşi conduc enoriaşii spre răul din apropierea satului pentru sfinţirea apei. Când era ger, în unele sate se confecţionau cruci din gheaţă (Beclean) care erau sfinţite. În alte sate făgărăşene, preotul aruncă în rîu crucea, iar tinerii intră în apă pentru a o recupera, semn că vor fi sănătoşi şi norocoşi pe tot parcursul anului.
La Rucăr însă se păstrează vechiul obicei, acela prin care preotul paroh oficiază sfinţirea apei la răspântie de uliţe, în locul numit ,,Gura Părăului”. Fiecare sătean îşi aduce ulciorul pentru a lua Aghiazma Mare. La finalul slujbei preotul Silviu Goga îşi botează enoriaşii.
- ,,În urmă cu ani era ger mare de Bobotează, era multă zăpadă. Îmi aduc aminte că era preotul Matei şi tot satul venea în Gura Părăului. De cu sară puneam la sobă cărămizi să se încălzească, iar la sfinţirea apei le aduceam în Gura Părăului ca preotul, care era bătrân, să stea cu picioarele pe ele fiind calde. Atât era de frig. Acum s-a schimbat şi vremea, nu numai oamenii” a spus Livia Popa de 89 de ani.
În trecut, în satul Rucăr, preotul era răsplătit cu bucate când mergea cu botezul prin sat. În fiecare casă era aşteptat cu o farfurie de grâu, cu trei coaste şi un cârnaţ şi cu un vas cu apă pe care preotul o sfinţea. Se mai punea şi un fuior. Apa respectivă era folosită pentru a stropi animalele din gospodărie.
- ,,Îmi aduc aminte că mai de mult atunci când făceam fuiorul alegea mama cel mai bun şi frumos fuior pentru a-l pune la Bobotează preotului. Se punea pe masă grâu, coaste şi fuior. În timp s-a pierdut din datină. Fuior nici nu mai facem şi normal că nu mai dăm preotului. Atunci ne făceam haine din fuiorul tors şi ţesut, acum hainele le cumpărăm de la oraş” a spus Livia Popa de 89 de ani din Rucăr. ” a spus Livia Popa de 89 de ani.
