Documente. Directoarea de la IICCMER, Alexandra Toader, a demisionat după scrisoarea protest a angajaţilor trimisă premierului. Şi Octav Bjoza a criticat-o pe Toader încă de la numirea în funcţie

Președintele executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), Alexandra Toader, a anunțat, luni, 17 ianuarie 2022, că a demisionat din funcție.

Anunțul a fost făcut pe Facebook, după circa patru săptămâni de când mai mulți mulți cercetători, angajați sau colaboratori ai IICCMER i-au solicitat premierului Nicolae Ciucă demiterea sa din funcție. Acum, personajul Alexandra Toader acuză „piedici constante din partea anumitor instituții ale statului sau atacuri virulente la adresa vieții private”. Alexandra Toader a fost numită în funcţia de preşedinte executiv IICCMER în ianuarie 2020, printr-o decizie a premierului Ludovic Orban. Mai mulți cercetători, angajați sau colaboratori ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) i-au transmis premierului Nicolae Ciucă, în 23 decembrie 2022, o scrisoare deschisă prin intermediul căreia au solicitat demiterea șefei IICCMER, Alexandra Toader.

O parte din motivele  dezvăluite în document sunt uluitoare.

•  management defectuos,
• rea-credinţă
• disprețul vădit pe care îl are față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora,
• maniera autoritară și abuzivă
•   presiunile constante exercitate de Alexandra Toader asupra angajaților IICCMER.
• desemnarea anumitor cercetători ca responsabili de toalete, birouri, holuri și bucătăriile instituției, fără ca aceste atribuții să existe în fișa postului. Vicepreședintele IICCMER, Adrian Niculescu, a fost desemnat responsabil cu toaletele din instituție.

Octav Bjoza, fostul preşedinte al AFDPR, a criticat deciziile acestei directoare în 2020

,,Stimată domnişoară Alexandra TOADER,

 În întâlnirile avute cu dvs. în zilele de 27 ianuarie și 3 iunie 2020, v-am informat despre unele probleme cu care ne confruntăm noi, foștii deținuți politici și deportați, de mai mulți ani. Reamintesc aici faptul că IICCR, devenit apoi IICCMER, a luat ființă la presiunile AFDPR în urmă cu aproximativ 15 ani, colaborarea noastră cu institutul fiind excepțională în toată această perioadă. Legăturile dintre noi au fost strânse și permanente, dacă nu zilnice, desigur, săptămânale. Am derulat împreună activități cum au fost: simpozioane, lansări de cărți, școli de vară, conferințe, mii de ore de înregistrări audio și video cu supraviețuitori ai temnițelor și lagărelor de exterminare și, nu în ultimul rând, exhumarea unor schelete ale celor uciși de comuniști în perioada 1945-1964.

De șapte luni s-a așternut o liniște totală!

Rugam cu ocazia întâlnirilor avute să găsiți modalități legale de readucere în institut a domnului MARIUS OPREA, primul președinte executiv, doctor în istorie (NB – la acad. prof. Dinu C. Giurescu), membru de onoare al AFDPR, inițiator – împreună cu Constantin Ticu Dumitrescu – al unor legi (Legea lustrației, Legea deconspirării ofițerilor de Securitate și a colaboratorilor acestora care au făcut poliție politică sau Legea nr. 221/2009), primul din România care, în anii 1991-1992, a declanșat PROCESUL COMUNISMULUI în presa scrisă din Brașov (în naivitatea noastră). După înființarea institutului, cum o ideologie nu putea fi condamnată, a trecut imediat la identificarea criminalilor și la găsirea dovezilor, adică la exhumarea scheletelor victimelor acestora. De la bun început, împreună cu o echipă de arheologi condusă de domnul GHEORGHE PETROV, colaborator extern venit prin detașare, om de un înalt profesionalism și moralitate, a participat la 61 de campanii, în 41 de locații cercetate, aflate pe întinsul a 13 județe. A exhumat 116 victime, din care 39 executați fără judecată și uciși în luptele cu trupele Securității, respectiv 77 deținuți politici morți în temnițe și lagăre de exterminare. S-au mai efectuat lucrări și în alte 34 de locații, în care nu s-au găsit schelete. Această activitate comportă o muncă laborioasă, deplasări în teren, culegere de informații, măsurători, sondaje, dezveliri, mobilizarea tuturor acelora care asigură cadrul legal – anume: procuratura militară, medicina legală, poliția criminalistică, autorități locale, furnizori de mijloace tehnice etc. Domnului GHEORGHE PETROV i se solicită să predea autoturismul institutului pe care l-a folosit timp de aproape 14 ani, apoi i se pun condiții imposibil de realizat, în așa fel încât omul să plece singur. Și a plecat!  Alți doi cercetători istorici, doamna CLARA MAREȘ și domnul ALIN MUREȘAN, au părăsit instituția după 14 ani, simțindu-se obligați să-și dea demisia. Și și-au dat-o! În toate activitățile desfășurate de institut pe întinsul României, este corect să anunțați președintele filialei respective a AFDPR, aceasta din respect față de aceia care au constituit și constituie „materia primă” pentru IICCMER. Considerăm că un dialog ar fi putut fi constructiv și ar fi putut dezamorsa unele probleme. În acest sens, „bunicul” s-a deplasat la dumneavoastră de două ori, se vede treaba, inutil. În aceste condiții, Comitetul Național de Conducere al AFDPR constată cu tristețe că nu se mai regăsește în niciuna din activitățile IICCMER!  Preşedinte al AFDPR și Subsecretar de Stat, OCTAV BJOZA”

Directoarea s-a descotorosit de ei

Scrisoarea protest   pentru premierul Nicolae Ciucă

,,Subsemnații, angajați ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), vă solicităm în mod public, prin această scrisoare, demiterea Președintelui executiv al IICCMER, doamna Alexandra Toader, pe care o considerăm incapabilă de implementarea proiectului Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat, fapt dovedit de lipsa oricărui progres în cadrul proiectului de-a lungul celor aproape doi ani de mandat ai doamnei Alexandra Toader. Totodată, protestăm față de modul de conducere discreționar și abuziv al doamnei Alexandra Toader de-a lungul celor aproape doi ani de când se află la conducerea instituției, fapt care a adus grave prejudicii de imagine atât IICCMER cât și instituției Guvernului României, în subordinea căruia funcționăm.

Protestăm împotriva tergiversării fără fundament a proiectului Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat !

În ciuda comunicatelor emise de conducerea IICCMER referitoare la demersurile pe care le-a întreprins în legătură cu proiectul Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat, doamna Alexandra Toader nu s-a angajat în a lua măsuri concrete în vederea prezervării sitului monumentului istoric. În fapt, în data de 5 februarie 2020, cea mai mare parte a acoperișului clădirii centrale a fostului penitenciar Râmnicu Sărat a fost afectat de o furtună, fapt ce expunea direct și în mod dramatic clădirea. În ciuda apelurilor repetate ale autorităților din Râmnicu Sărat, doamna Alexandra Toader nu a întreprins nicio măsură pentru a se interveni cu o reparație de urgență, fapt ce ar fi putut prezerva integritatea clădirii. Chiar și în momentul de față, o parte a clădirii principale a fostei închisori nu are acoperiș, fiind astfel expusă intemperiilor, existând un pericol iminent de prăbușire. Este posibil ca imobilul să nu supraviețuiască acestei ierni. Chestiunile de interes major ale conducerii vis-à-vis de prioritățile din cadrul acestui proiect s-au rezumat, în ultimii doi ani, la intenția de a instala un sistem de supraveghere video asupra sitului și la ideea de a începe demolarea clădirilor parazitare din interiorului sitului. Instalarea unui sistem de supraveghere video nu are vreun fundament și nu reprezintă neapărat o urgență, în contextul în care la fața locului există un administrator care asigură paza incintei. Cât despre intenția de demolare a clădirilor parazitare, această decizie este cu atât mai discutabilă, cu cât demolarea acestora, în lipsa unui calendar imediat care să prevadă începerea lucrărilor de conservare și de reparații, poate periclita și mai mult integritatea monumentului.

Protestăm împotriva lipsei de respect și considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora!

Unul dintre obiectivele principale ale institutului, asumat încă de la înființarea sa, a fost acela de a oferi consultanță victimelor regimului comunist și urmașilor acestora. În contextul promulgării legii 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cât și a Legii 154/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, pe adresa institutului au sosit mii de petiții din partea urmașilor victimelor regimului comunist, care solicită consultanță și sprijin în vederea identificării documentelor în baza cărora pot beneficia de indemnizațiile prevăzute de lege. Doamna Alexandra Toader a ignorat constant și a desconsiderat solicitările adresate IICCMER de către urmașii victimelor regimului comunist, întârziind nepermis soluționarea acestora, chiar cu lunile. În primul rând, doamna Alexandra Toader a distribuit cu foarte mari întârzieri solicitările petenților către cercetătorii IICCMER. Ba chiar mai mult, în urma soluționării cu celeritate de către cercetătorii IICCMER a petițiilor care le erau repartizate, răspunsurile către petenți erau din nou întârziate de către refuzul doamnei Alexandra Toader de a le semna. De asemenea, din cauza lipsei de capacitate administrativă, chiar și răspunsurile semnate nu au fost trimise încă petenților. În plus, în momentul de față, există câteva sute de petiții soluționate în timp legal de către cercetătorii IICCMER, care nu pot fi transmise petenților, întrucât doamna Alexandra Toader pretinde că nu are timp să le semneze. De altfel, această problemă a ajuns în mai multe rânduri în atenția Secretariatului General al Guvernului și la Comisiile de Abuzuri de la Senat și Camera Deputaților, și chiar dacă acestea au notificat Institutul, nu s-a luat nici o măsură pentru remedierea lor. ipsa de respect și de considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele regimului comunist și urmașii acestora este probată și prin desconsiderarea sistematică a adreselor formulate de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. Ca urmare a acestei situații, AFDPR a atras atenția în mai multe rânduri atenția prin comunicate publice (3 iunie 2020, 31 iulie 2020) că d-na Toader are un comportament lipsit de respect față de fostele victime ale comunismului.

A blocat săpăturile arheologice

Un alt detaliu care probează lipsa de considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele comunismului și urmașii acestora îl reprezintă refuzul domniei sale de a continua campaniile de săpături arheologice, are au definit activitatea Institutului încă de la înființarea lui. Deși în 2020 au fost depuse mai multe proiecte de acest fel, doamna Alexandra Toader a ales să le respingă pe toate, printr-o decizie unilaterală. Nu în ultimul rând, doamna Toader refuză, în mod abuziv și în disprețul oricăror norme de etică, să pună la dispoziția foștilor deținuți politici interviuri realizate în anii anteriori cu aceștia, și care se află în Arhiva IICCMER. Prin rezoluțiile formulate la petițiile prin care aceștia au solicitat copii digitale ale interviurilor, doamna Alexandra Toader a dispus ca unică soluție prezența la sediul IICCMER în vederea vizionării/audierii respectivelor interviuri, inclusiv în cazul unui petiționar din Satu Mare.

Protestăm împotriva lipsei unei strategii instituționale a IICCMER !

Din nefericire, în ultimii doi ani, prezența IICCMER în spațiul public a fost drastic redusă, iar principala vină pentru această stare de fapt o poartă conducerea instituției – mai exact, doamna Alexandra Toader – care a blocat sistematic activitatea instituției, respingând proiectele și inițiativele cercetătorilor IICCMER. Mai mult decât atât, chiar și proiectele aprobate de conducerea IICCMER au fost și sunt sistematic blocate și întârziate, fie prin nefinanțare, fie prin refuzul de a semna documentele care ar asigura buna desfășurare a acestora. De-a lungul celor doi ani de mandat, doamna Alexandra Toader nu a dispus demararea nici unui proiect major de cercetare, în ciuda mai multor propuneri care au venit din partea cercetătorilor IICCMER. Singurul proiect important asumat public de către conducerea actuală a IICCMER (proiect care se derulase și în anii anteriori) a fost cel referitor la trecerile frauduloase de frontieră de-a lungul regimului comunist și la incidentele petrecute la graniță, multe dintre ele rezultate cu victime, proiect care a debutat abia în primăvara anului 2021. În ciuda faptului că proiectul a avansat rapid, în pofida tuturor piedicilor puse de către conducerea IICCMER (inclusiv refuzul de a asigura deplasările la depozitul Arhivelor Militare de la Pitești cu unul dintre cele patru vehicule pe care IICCMER le avea la dispoziție), și în ciuda faptului că activitățile din cadrul proiectului au fost încheiate în luna decembrie prin organizarea unei conferințe internaționale, doamna Alexandra Toader a decis înlăturarea doamnei dr. Luciana Jinga din calitatea de coordonator de proiect și desemnarea drept coordonator a unui coleg fără experiență, angajat în cadrul IICCMER abia în octombrie 2021. În mod vădit, decizia doamnei Alexandra Toader sugerează nu doar lipsa de viziune și un management defectuos, ci chiar dorința acesteia de a bloca desfășurarea proiectului. Acesta a fost, din păcate, doar cel mai recent caz.

Proiecte stopate de directoare

Multe alte proiecte de referință ale IICCMER au fost stopate prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader. Astfel, ea nu a aprobat continuarea proiectului Rețeaua memoriei (http://www.reteauamemoriei.ro/) – un hub neformalizat juridic a majorității inițiativelor publice și private de prezervare și valorificare a locurilor de memorie, de organizare a spațiilor muzeale și, în general, de luptă împotriva amneziei. În ciuda faptului că, după 8 întâlniri în format fizic, proiectul în sine și continuarea acestuia nu presupuneau decât cheltuieli infime (legate de actualizarea datelor și a informațiilor de pe platforma digitală deja existentă), și în pofida cererilor repetate formulate de membrii echipei de proiect – care au solicitat continuarea acestuia în format online în contextul pandemic, doamna Alexandra Toader a refuzat în mod constant să aprobe demersul. Un alt proiect exponențial al IICCMER, Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, nu a continuat în 2021, în ciuda faptului că acest eveniment educațional era organizat de IICCMER încă din 2007 (13 ediții), devenind un reper pentru comunitățile de studenți, masteranzi și doctoranzi. Deși a fost inclus în planul de cercetare al IICCMER pe anul 2021, doamna Alexandra Toader a refuzat ulterior finanțarea proiectului, fapt ce a dus la anularea lui. Un alt proiect anulat din voința doamnei Alexandra Toader a fost expoziția itinerantă Comunismul în România. Vernisată pentru prima dată în 2016, la București, în holul Ateneului Român, expoziția a fost ulterior vernisată la Iași, în Sala Pașilor Pierduți a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar mai apoi la Timișoara, în Bastionul „Maria Tereza”. În 2020, au fost demarate discuțiile cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, care și-a manifestat interesul de a găzdui expoziția. Mutarea expoziției de la Timișoara la Cluj-Napoca a fost amânată din cauza incidenței mari a cazurilor de Covid 19 din toamna anului 2020. Discuțiile s-au reluat în 2021, fiind decisă mutarea la Cluj-Napoca și vernisarea expoziției în data de 12 iunie 2021 (Noaptea Internațională a Muzeelor). În ultimul moment, prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader, mutarea expoziției la Cluj-Napoca a fost anulată, neținându-se cont de faptul că omologii de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei făcuseră toate pregătirile pentru primirea și vernisarea expoziției. În noiembrie 2021, în contextul împlinirii a 75 de ani de la alegerile din 1946, fraudate masiv de către comuniști, la inițiativa unuia dintre cercetătorii IICCMER s-a aprobat organizarea unei conferințe care să aducă în atenția publicului larg contextul în care s-au desfășurat alegerile din noiembrie 1946, cât și consecințele care au decurs în urma falsificării masive a rezultatelor în favoarea Partidului Comunist. Printre invitații la conferința în cauză se numărau cercetători și profesori cu experiență. Evenimentul a fost contramandat cu doar câteva ore înainte de începere, prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader, care a pretins, în mod fals, că nu aprobase lista cu participanți la eveniment. Desigur, această anulare a evenimentului a produs rumoare în rândul invitaților, care s-au declarat nemulțumiți de lipsa de profesionalism a institutului. Tot prin decizii unilaterale, doamna Alexandra Toader obstrucționează concretizarea chiar și a puținelor proiecte derulate. Un exemplu în acest sens este amânarea sine die a publicării volumului Morfologia (ne)vinovăţiei. Alfabetul detenţiei feminine în comunism. Pentru că, printre altele, acesta a fost realizat în proporție de 90% în mandatul predecesorului său, doamna Alexandra Toader refuză publicarea, deși manuscrisul a fost predat încă din vara anului 2020.

Protestăm împotriva cinismului și dezinteresului doamnei Alexandra Toader în contextul pandemic !

De-a lungul celor aproape doi ani de mandat, doamna Alexandra Toader a manifestat un dispreț și un dezinteres profund față de pericolele la care au fost supuși angajații din subordine în contextul pandemiei de Covid 19. Nu a admis trecerea activității IICCMER în regim de telemuncă, deși existau condiții care să permită acest lucru, iar multe dintre instituțiile cu un profil asemănător au recurs la această soluție. A făcut-o numai atunci când autoritățile au impus ca obligatorie această măsură. În condițiile pandemiei de Covid 19, doamna Alexandra Toader a dispus respingerea abuzivă și fără temei juridic, pentru doi angajați IICCMER  (Florin Soare și Irina Hasnaș), a cererilor privind acordarea zilelor libere pentru părinți in vederea supravegherii copiilor și trimiterea forțată în concediu de odihnă fără să existe programare pentru acea perioada și fără sa fi solicitat acest lucru, încălcând în mod flagrant prevederile Codului Muncii art.1 alin. (1) din OUG nr. 147/2020, cu modificările și completările ulterioare. Această speță a făcut obiectul unei investigații a Inspectoratului Teritorial de Muncă București, care a dispus sancționarea doamnei Alexandra Toader cu avertisment. În condițiile speciale datorate recrudescenței pandemiei, doamna Alexandra Toader a luat doar măsuri care contravin minimelor condiții de igienă sanitară. A refuzat în mod constant să achiziționeze bunuri de necesitate primară (hârtie igienică, săpun), a reziliat contractul cu furnizorii de apă potabilă și nu a achiziționat dezinfectanți – toate aceste cheltuieli fiind astfel asumate de către angajați. În toamna anului 2021, în contextul apariției primului caz de infectare cu Covid 19 în instituție (într-un context pandemic foarte grav – incidența infectărilor la nivelul municipiului București fiind de 16,2‰), mai mulți cercetători i-au solicitat impunerea pentru 2-3 zile a unui regim de telemuncă, în încercarea de a stopa declanșarea unui eventual focar de infecție. În ciuda acestor cereri, doamna Alexandra Toader a dat dovadă de maximă iresponsabilitate, somând angajații să se prezinte la birou, sub amenințarea că altfel le vor fi tăiate zile. Aceeași somație a formulat-o și în cazul unuia dintre cercetători, care prezenta simptome de infectare cu virusul (febră, dureri de cap, vărsături), acesta din urmă fiind obligat astfel să se prezinte la birou. Decizia cinică a doamnei Alexandra Toader a dus la apariția unui focar în cadrul IICCMER – în următoarele zile înregistrându-se alte patru infectări. Chiar și în aceste condiții, doamna Alexandra Toader nu a admis trimiterea angajaților în telemuncă, somându-i să se prezinte zilnic la birou și nu a luat măsuri de dezinfectare a spațiilor din care a pornit focarul.

Protestăm împotriva presiunilor constante exercitate asupra angajaților IICCMER !

Doamna Alexandra Toader vădește o înclinație către practicile autoritare și abuzive, fapt dovedit de maniera în care aceasta înțelege relațiile dintre un superior ierarhic și angajații din subordine. Mandatul domniei sale nu a fost decât un șir lung de abuzuri și de măsuri arbitrare, fără vreun sens sau vreo finalitate. Singurul scop al acestei maniere de a conduce este hrănirea orgoliului personal și umilirea angajaților din subordine. Comportamentul abuziv și maniera discreționară prin care doamna Alexandra Toader înțelege să își îndeplinească atribuțiile care îi revin au dus în primul rând la demisii ale unora dintre cercetătorii cu experiență din cadrul IICCMER. În lipsa unor mijloace de constrângere pe care domnia sa le-ar fi considerat adecvate, doamna Alexandra Toader a hărțuit în permanență angajații, impunându-le sarcini absurde și adesea abuzive. A pretins ca fiecare dintre cercetători să fie repartizat într-o anumită cameră din instituție, în conformitate cu o logică numai de ea știută, impunând în mod repetat mutarea angajaților între diferitele birouri. Aceste mutări au consumat timp (câte o săptămână pentru fiecare relocare) și au provocat întârzieri în derularea proiectelor instituției. De asemenea, doamna Alexandra Toader a impus tuturor cercetătorilor IICCMER semnarea unor acorduri de confidențialitate care conțin clauze abuzive și ilegale. Impunerea unui nou acord de confidențialitate semnifică modificarea unilaterală a contractului de muncă. Cu toate acestea, niciun reprezentant al angajaților nu a fost consultat în acest sens, iar semnăturile s-au solicitat abuziv, prin note ultimative. O „pasiune” a doamnei Alexandra Toader este legată de concediile de odihnă ale angajaților. În această speță, doamna Alexandra Toader formulează frecvent note și decizii cu clauze ilegale, solicitând angajaților să menționeze în planificarea anuală a concediilor datele exacte în care urmează să solicite concediu de odihnă. Hărțuiți și supuși presiunilor continue, unii dintre angajați au fost nevoiți să își asume astfel de date precise – fapt care reprezintă un abuz grav. Tot legat de concediile de odihnă, doamna Alexandra Toader emite rezoluții prin care trimite pe diferiți cercetători în concediu de odihnă, deși aceștia nu solicitaseră acest lucru – fapt care reprezintă, din nou, un abuz. Evaluarea personalului IICCMER pentru anii 2019 și 2020 nu a respectat prevederile art. 31, alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și celelalte acte normative în vigoare privind evaluarea personalului contractual. Aceasta s-a desfășurat în mod abuziv, prin desemnarea de către doamna Alexandra Toader a unor persoane care nu aveau calitate de evaluator, neexistând nici un raport ierarhic între evaluatori si personalul evaluat. De asemenea, faptul că un colaborator al instituției, un economist, în persoana doamnei Alina Prahoveanu, a participat și chiar a condus interviurile cu angajații evaluați, exercitând presiuni și proferând amenințări asupra acestora pentru acceptarea evaluărilor este un abuz incalificabil. Chiar dacă în actele instituției semnătura doamnei Prahoveanu nu apare, menționăm că exista înregistrări ale discuțiilor de la interviurile sus menționate pe care le putem pune oricând la dispoziție. Anumiți cercetători ai IICCMER precum și Vicepreședintele instituției au fost desemnați ca responsabili de toaletele, birourile, holurile și bucătăriile instituției, fără ca aceste atribuții să existe în fișa postului. Scopul direct al ordinelor a fost acela al umilirii si înjosirii angajaților, inclusiv a vicepreședintelui IICCMER, dl. Adrian Niculescu, prin desemnarea acestuia drept responsabil cu toaletele din instituție. De altfel, exercitarea de presiuni asupra angajaților prin note în care se aduc amenințări, limbaj injurios și umilitor este o practică curentă a doamnei Alexandra Toader. Comportamentul abuziv al doamnei Alexandra Toader a condus la formarea unei atmosfere toxice la institut, având consecințe dintre cele mai grave asupra integrității fizice și psihice a unora dintre angajați. Din păcate, aceasta nu este doar o figură de stil, ci un trist adevăr pe care îl putem proba oricând cu dovezi concrete. Hărțuirea angajaților trebuie să înceteze.

Protestăm împotriva interzicerii impuse de către conducerea IICCMER angajaților, de a nu părăsi sediul instituției pentru a merge în arhive, biblioteci sau la evenimente științifice !

Încă de la debutul mandatului domniei sale, doamna Alexandra Toader a pretins că performanța se poate realiza doar prin intermediul unei discipline autoritare impusă angajaților din subordine. În acest sens, a interzis cercetătorilor IICCMER să părăsească sediul instituției pentru a merge în documentare la arhive sau la biblioteci. Desigur, doamna Alexandra Toader nu a părut a înțelege că natura și chintesența muncii unui cercetător rezidă în activitatea pe care acesta o desfășoară documentându-se în arhive și biblioteci. Mai mult decât atât, doamna Alexandra Toader a impus angajaților IICCMER ca prezența la evenimente, conferințe sau sesiuni științifice să se facă doar cu acordul domniei sale. În atare condiții, mulți dintre cercetătorii IICCMER sunt nevoiți să solicite zile de concediu pentru a putea participa la conferințe, sesiuni științifice sau evenimente, întrucât doamna Alexandra Toader refuză, de regulă, să aprobe astfel de solicitări, sau le acordă cu mari întârzieri.

Domnule Nicolae-Ionel Ciucă,

Toate lucrurile semnalate mai sus indică incapacitatea vădită a doamnei Alexandra Toader de a conduce o instituție care are drept scop investigarea crimelor comunismului, prezervarea memoriei victimelor regimului comunist și crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale ale omului să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Demersul nostru survine în contextul în care toate disfuncționalitățile, problemele și abuzurile pe care le-am semnalat anterior au fost aduse la cunoștința doamnei Alexandra Toader, în speranța depășirii acestora. În pofida solicitărilor noastre repetate, doamna Alexandra Toader a ales să ignore apelurile cercetătorilor IICCMER, refuzând orice dialog. Mai precizăm și faptul că problemele semnalate mai sus reprezintă doar o selecție a disfuncționalităților și a abuzurilor care au marcat activitatea IICCMER în decursul ultimilor doi ani. Mandatul doamnei Alexandra Toader nu doar că a paralizat activitatea unui institut care devenise un etalon al excelenței în cercetare la nivel național și internațional, dar a adus și grave prejudicii (inclusiv de imagine) în relaționarea cu parteneri interni și externi ai IICCMER. Disprețul vădit pe care îl are față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora, deficiențele la nivel managerial, maniera autoritară și abuzivă prin intermediul căreia doamna Alexandra Toader înțelege să își exercite funcția, ne demonstrează că aceasta nu este capabilă a cultiva relații bazate pe valori precum libertatea, dialogul, cooperarea. Menționăm faptul că majoritatea semnatarilor acestei scrisori sunt cercetători cu experiență între 10 și 15 ani în cadrul instituției, care au beneficiat de granturi și burse de cercetare în cadrul unor competiții interne și internaționale, au obținut doctorate cu calificative maxime la instituții de învățământ prestigioase din țară și din străinătate și au gestionat și finalizat multe dintre proiectele de anvergură ale IICCMER din ultimii 15 ani. Statutul acestora în câmpul academic este grav afectat de deriva instituțională în care se află IICCMER, fapt care se datorează în totalitate incapacității manageriale și rea-voinței doamnei Alexandra Toader.

Toate aceste lucruri ne determină, Domnule Nicolae-Ionel Ciucă, să vă solicităm respectuos ca, în baza prerogativelor ce le aveți, să o demiteți pe doamna Alexandra Toader din funcția de Președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și să numiți în această funcție o persoană care să continue cu responsabilitate și competență activitatea acestuia. Numirea unui conducător de instituție trebuie să țină cont de specificul ei și trebuie armonizată cu concepția modernă despre ceea ce reprezintă o astfel de funcție: o persoană care nu dispune după bunul plac de resursele statului, ci este prima răspunzătoare pentru destinele instituției și ale oamenilor aflați, trecător, în subordine. O instituție în care oamenii sunt dedicați cercetării academice nu poate fi condusă prin metode autoritare și abuzive. În speranța că veți găsi o soluție favorabilă cererii noastre, vă asigurăm de stima și considerația noastră,

1. Simona ALBU
2. Dr. Dalia BATHORY
3. Dr. Ștefan BOSOMITU
4. Dr. habil. Cosmin BUDEANCĂ
5. Dr. Liliana COROBCA
6. Dr. Irina HASNAȘ (transferată de la IICCMER în iunie 2021)
7. Dr. Luciana JINGA
8. Adriana MOROIANU
9. Constantin PETRE
10. Dr. Florin SOARE
11. Gabriela STOIAN
12. Dr. Constantin VASILESCU