În creștinism, Miercurea Mare este o zi din Săptămâna Mare / Săptămâna Patimilor, săptămâna înainte de Paști.
În această sfântă zi se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania.
Miercurea Mare – vinderea lui Iisus de către Iuda
Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post.
Astfel, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), Miercurea Mare este una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepţiile zilelor marcate ca „harţi” în calendarul ortodox.
Tradiții și obiceiuri în Miercurea Mare
- Miercurea Săptămânii Patimilor este ultima zi din săptămână în care se mai pot face treburi casnice.
În această zi mai este permis doar să se spele rufe și să se calce, dar și treburile câmpenești.
- Este bine să te împaci cu oamenii cu care nu ai avut o relație tocmai bună în ultima perioadă.
- E indicat să spui rugăciuni în Miercurea Mare.
- Nu este bine să te enervezi, să arunci vorbe necurate sau să te superi pe ceilalţi.
- În anumite zone se obișnuiește, ca în Miercurea Mare, copiii să meargă cu colindul la asfințitul soarelui, la final primind ouă pentru a le înroși.
- O altă tradiție spune că bărbații trebuie să arunce cenușa din sobă peste ogor, pentru ca roadele pământului să fie cât mai bogate.
- Femeile nu torc și nu cos, ci spală ferestrele pentru ca lumina să pătrundă în fiecare colțișor al casei, în zilele de Paște.
- Muncile la câmp sunt permise doar până marți, în timp ce în alte zone până miercuri.
De joi, bărbaţii rămân pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile casnice.
Casele trebuie să strălucească de curăţenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului aşa cum se cuvine.
Miercurea Mare – povestea femeii păcătoase ca simbol al pocăinței omului care greșește
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului care greşeşte.
Conform scrierilor teologice, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Mântuitorului.
A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preţ”.
A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: „Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul”.
„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă.
Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis:
«Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor».
Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis:
«Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare.
Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26:6-13).
Conspirația împotriva lui Iisus
Tot Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor.
„Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.” (Matei, 26:4).
Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?»
Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.
Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.” (Matei, 26, 15-16).
Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul.