- Devalizarea fabricii de la Făgăraș a fost comandată politic
-
Foștii directori care s-au perindat la conducere și-au făcut averile pe spatele combinatului
-
Niciun vinovat pentru distrugerea Fabricii chimice nr. 1 din România
S-a numit pe rând Fabrica chimică, apoi ENA 1922, apoi Combinatul Chimic Făgăraş şi Nitramonia. S-a ajuns ca produsele de la combinatul din Făgăraş să fie recunoscute şi căutate pe tot mapamondul, iar specialiştii în chimie, automatizări, cercetare de aici să fie invitaţi să construiască instalaţii similare prin toate colţurile lumii. În 1989 acest combinat atingea apogeul dezvoltării sale ca după evenimentele din Decembrie din acel an totul să intre într-un declin sigur. Grupuri de interese susţinute de oamenii politici ai vremii nu s-au lăsat până n-au pus combinatul chimic de la Făgăraş pe butuci. Combinatul chimic de la Făgăraş se întindea pe o suprafaţă de peste 490 hectare, avea un patrimoniu în valoare de de peste 274 miliarde de lei inclus în capitalul social al SC Nitramonia SA, din care peste 159 miliarde reprezintau valoarea construcţiilor şi a celor 212 clădiri. Lucrau aici peste 10.000 de salariați. Toate reprezentau averea statului român. Azi te înspăimântă ruinele rămase după tăvălugul comandat al distrugerii fabricii. Amplasăm dezastrul de aici în ograda PDSR, CDR format din PNL şi PNŢ-CD, PSD şi a foştilor securişti aciuiaţi în sânul acestor partide politice. Astfel, combinatul chimic de la Făgăraş a fost jucat de astfel de grupuri ca la ruleta rusească fără să existe vreun control sau răspundere asumată din partea statului român.
Infractorii de la Nitramonia
Sub cupola procesului de privatizare s-au ascuns dorinţele de căpătuială ale guvernanţilor şi ale liderilor politici locali. Aşa s-a ajuns ca să fie acceptaţi în procesul de privatizare infractori dovediţi sau foşti securişti. Turcul Fatih Kesser a fost unul dintre cei care au poposit pe platforma chimică de la Făgăraş. Adevăratele lui intenţii şi filierele în care a fost implicat au fost date publicităţii abia în 2010 cînd acesta executa al 5-lea an de detenţie pentru infracţiuni economice din cei 15 la care a fost condamnat. Oamenii lui Kesser prin intermediul unor firme fantome au reuşit, cu acordul statului prin APAS, să preia Colorom Codlea şi apoi Nitramonia. La Nitramonia, Kesser şi turcii lui operau în septembrie 2002 prin firme off-shore între care s-au tranzacţionat milioane de dolari fără ca firul tranzacţiilor să poată fi urmărit. Reţeaua era sub controlul lui Kesser, al lui Radu Vasile şi al iordanianului Yaser Jebrail Zaben care avea legătură cu filiera irakiană.
Dezastrul Nitramoniei nu are vinovaţi
Devalizarea fostului combinat chimic de la Făgăraş a fost luată la puricat de Curtea de Conturi. Se constituise un dosar penal prin 2004, ajuns pe masa procurorilor de la PNA şi la cei de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Dar fără rezultat. De teamă vreo 24 de persoane cu funcții de conducere au fost obligate să-și dea demisia: Mihai Lepşa, Gheorghe Stăneiu, Constantin Avram, Viorel Moghină, Suzana Iordache, Gheorghe Roşca, Viorel Morărescu, Mihai Pădurariu, Aurel Răgneală, Alexandru Vasiliu, etc, persoane care s-au făcut responsabile pentru devalizarea Nitramoniei. Dacă s-ar face o analiză a averilor celor care s-au perindat la conducerea Nitramoniei de-a lungul anilor s-ar descoperi averi frumoase pe care însă nicio autoritate a statului n-o mai verifică. Prin urmare pentru devalizarea fabricii nu s-au găsit vinovaţi şi nici n-a fost nimeni pedepsit.
Tăietorii de instalaţii
Din păcate însă privatizarea platformei chimice n-a schimbat nimic, producţia era într-o continuă scădere, disponibilizările continuau, iar instalaţiile se tăiau pe rupte valorificându-se la fier vechi. Angajaţii priveau neputincioşi cum munca lor de o viaţă, dar şi viitorul lor era distrus. Nimeni însă nu ţinea cont de părerile oamenilor chiar dacă de multe ori au organizat proteste. Sub găselniţa numită licitaţie, s-au aciuiat pe platformă multe srl-uri profilate pe valorificarea deşeurilor care au tăiat tot ce însemna metal şi inox şi trimiteau în portul Constanţa. Făgărășeni cu funcții în municipiu s-au căpătuit organizând transporturile de fier din combinat. Mii şi mii de tone de deşeuri din fier, inox, cupru etc luau drumul exportului. Pe lângă aceste srl-uri ,,legale”, au apărut reţeliştii de deşeruri, unii instalaţi chiar în buza fabricii. Zilnic se strângeau zeci de tone pe care le vindeau la peste 5000 lei tona. La nivelul anului 2004 de exemplu valorificarea instalaţiilor a adus venituri de ordinul a 15 milioane de dolari, bani care însă n-au intrat niciodată în contul fabricii, aşa cum era normal.
Cronologia privatizării
Încercăm o cronologie a evenimentelor care au dus la distrugerea fabricii chimice de la Făgăraş. Nitramonia SA avea un acţionariat format din: APAPS – 79,05%, SIF- 12,7%, persoane fizice- 8,2%. Capitalul social era de 274 milioane de lei. La data privatizării datoriile societăţii se cifrau la 1500 miliarde de lei, iar creanţele de 400 miliarde de lei şi proveneau din contractele păguboase semnate de directorii fabricii. Mai erau angajaţi în societate până la 1900 de oameni, iar la conducere erau 8 directori executivi şi unul general, toţi numiţi politic. Privatizarea a fost decisă de APAPS condusă de Ovidiu Muşetescu, iar ministrul secretar de stat care a răspuns de Nitramonia a fost Gheorghe Musliu.
- La 21 martie 2003 se vinde pachetul majoritar către Flecher Goup şi turcul infractor Fatih Kesser pentru 810.000 dolari.
- În iunie 2003, APAPS numeşte la Nitramonia un administrator special, pe Mihai Tânjală, un apropiat al premierul Adrian Năstase, fost deputat PDSR de Mehedinţi, ofiţer de contrainformaţii.
- În august 2003, APAPS decide să cesioneze contractul semnat cu Flecher Group firmei S& Oil Equipment Machinery LLC care avea ca acţionar pe Valeran Simirică, un român stabilit în SUA. Astfel dispare de pe platformă turcul Kesser.
- În aceeaşi perioadă, respectiv la 22 iulie, este numit director un localnic, Iuliu Borşa, iar în septembrie 2003 pleacă din conducerea fabricii Constantin Avram şi Gheorghe Stăneiu, ambii pesedişti. Noul patron al Nitramoniei, S&T, cu influenţa sa în rândul PSD care guverna ţara la acea dată, a reușit să preia o Nitramonie fără datorii cu sprijinul statului roman, care le-a șters. Și-a instalat propria conducere: director general- Francisc Tobă, locotenet-colonel (r) implicat în reprimarea evenimentelor din Decembrie 1989 la Sibiu, director executiv- Mihai Tînjală, maior de contrainformaţii, fost deputat PDSR de Mehedinţi, director economic- Sanda Smerică, director comercial- Alexandru Mesina, director tehnic şi de producţie- Iuliu Borşa. A mai apărut un ins nou pe platformă, Mihai Bărbuliceanu, care a luat locul lui Tînjală, acesta mulţumindu-se cu funcţia de membru în CA.
Divizarea mortului
Devalizarea a mers mai departe prin divizarea Nitramoniei, astfel că la 26 aprilie 2004 se înregistrează la Registrul Comerţului opt societăţi comerciale ca rezultat al divizării Nitramoniei. Nitrocontrol (Cornel Drenea), Nitroexplosives SA (Francisc Tobă), Nitrofertiliser SA ( Gabriel Penescu), Nitrosere SA (Lidia Albulescu), Nitroservice SA (Iuliu Borşa), Nitrotrans SA ( Alexandru Mesina), Edel Weiss Hotel (Ioan Luculescu), Nitramonia SA mamă cu acţionarii Valerian Simirică şi SC Dunav International Construct SA cu acţionarul Mihai Tânjală. Nitramonia preia toate datoriile şi creanţele şi este manageriată de SC Marea Neagră SRL din Tuzla prin Mihai Bărbuliceanu. Începe procedura de lichidare judiciară a Nitramonia SA, iar cei 800 de salariaţi disponibilozaţi în 2003 îşi cer drepturile băneşti prin instanţă care se cifrau cam la 2 milioane de euro. Pe platformă se continuă tăierea instalaţiilor la fier vechi, dar banii nu intră în conturile societăţilor ci în conturile unor firme din străinătate ale celor care operau pe platformă. 2004 a fost anul în care s-au înregistrat cele mai multe proteste de stradă ale angajaţilor care-şi vedeau ameninţate locurile de muncă.
Altă reziliere
La 15 februarie 2005, AVAS, fosta APAPS, dcide să rezilieze contractul cu S&T. Deşi puii Nitramoniei erau pe butuci după niciun an de activitate (au pornit la drum fără datorii), la fiecare dintre ei s-a numit câte un administrator, câte un director general, AGA şi CA. Astfel, la Nitrofertiliser SA: administrator special Traian Timaru, director general Alin Ciambur, Nitrotrans SA: administrator Sorin Chiticar, director general Cătălin Cârje, Nitroservice SA: administrator Claudiu Popa, director general Iacob Stănilă, Nitrocontrol SA: administrator Ion Albulescu, director general Cornel Drenea, Nitroexplosives, administrator Iacob Stănilă, director general Dorin Cârcu, Edelweiss Hotel, administrator Ovidiu Bucurenci, director gemeral Ioan Luculescu. O situaţie specială controlată politic s-a petrecut la Nitrosere SA unde activele i-au atras pe politicienii locali. Aici, AVAS n-a reziliat contractele încheiate în august 2004 şi a lăsat totul să se deruleze chiar dacă erau ilegalităţi flagrante. Este vorba despre contractul încheiat în august 2004 cu Alipot SRL ce aparţine lui Adrian Neag, şi contractul cu Dunav Internaţional SRL a lui Mihai Tânjală şi SC Co &M SRL al lui Grapă Sebastian. În septembrie 2004 se înfiinţează Familia Agricolă SRL din cele două srl-uri şi Nitrosere care îl are ca administrator pe Sebastian Grapă. Similiar cu serele Nitramoniei, în cazul Cantinei se derulează aceeaşi inginerie, dar în acest caz intră în rol Ebola SRL administrată de acelaşi Grapă Sebastian. Când a apărut pe scena politică Partidul Democrat și acesta și-a numit oamenii la conducerea puilor Nitramoniei. Dar jaful a continuat fără niciun obstacol.
Specialiștii combinatului chimic
În acest decor sinistru măcar să amintim câțiva specialiști care au dus renumele combinatului chimic de la Făgăraș în țară și peste hotare.
- Răşinile fenol formaldehidice solide şi lichide, unicat în România, au fost întemeiate şi dezvoltate de inginerii I. Pârvulescu, A. Vladic, D. Ceambur, P. Turea. Erau 2 secții (6 și 19) cu aproape 1000 locuri de muncă. Aceste secţii au fost printre primele tăiate.
- Azotatul de amoniu de joasă densitate (poros) şi de înaltă densitate (tehnic) a fost ctitorit de inginerii D. Lungu, I, Constantinoiu, C. Custurea, maiştri G. Maier, I. Darie, D. Bruda, A. Boier. Ei au situat România pe locul 2 în lume, între cele cinci ţări care produceau industrial azotat poros. Se produceau zilnic 40 tone nitramon şi 200 tone explsivi cu nitroglicerină, iar din exportul acestor doi azotaţi se încasa anual 30 milioane dolari. ,,Cu gîndirea tehnică post-revoluţianară, până când vor şi face din promisiunile lor electorale ceva, ca să devenim independenţi la consumul de gaz metan, nu vor mai supravieţui fabricile de îngrăşăminte. Vom vinde gazul din şisturi şi M.Neagră, la preţul stabilit de UE, dar vom cumpăra îngrăşăminte din Concerne multinaţionale cu preţuri exorbitante. Atunci vom administra îngrăşămintele în sol cu pipeta, ca picăturile în ochi“ explica în 2013 Teodor Șuteu.
- Inginerii L. Scharer, I Bondane şi A. Simoneti au bubuit în poligonul militar din Bucium pentru a stabili tehnologia, parametrii balistici şi reţeta explozivului. S-au adus table placate cu cupru din Japonia. Ing.Constantin Popa- Telu a construit şi definitivat noua secţie productivă – S- 24 – organizată şi dotată ca să poată funcţiona independent. Se producea în S-24 cu 200 salariaţi, mai mult decât UPRUC cu 3000 de angajaţi. Această secție a fost distrusă total. Directorii colaboratori post-revoluţie, fideli ai jefuitorilor, au volatilizat urgent cele 2500 tone table inox din stoc, iar mai apoi Tânjală a strămutat tot ce a mai găsit la diferitele lui firme din ţară.
- Explozivii industriali, civili cu trinitroglicerină au fost primele materii explozive fondate la Făgăraş începând cu anul 1922 apoi dezvoltate şi modernizate până în 1989. Au supravieţuit până în 2011. Fondatorii acestei industrii au fost generaţii diferite de ingineri conduşi şi organizaţi de Zeno Ionaş, I. Bondane, G. Fogel, I. Scharer, I. Dobîrtă, I. Toma, T. Halmăgeanu, N. Jurubiţă. Nitroglicerina produsă în 25 de ani şi înglobată în explozivii vânduţi, echivalează energetic bomba de la Hiroşima. Secţiile 5/21 (2500 angajați din care 80% femei) au fost singurele care au traversat debandada post ’89 aproape nevătămate cu implicarea inginerul Alexandru Cârcu
- Ctitorii secţiei Paranitrotoluen au fost M. Florescu, I. Vlad, I. Pârvulescu, I. Mândea.
- ,,La combinatul de la Făgăraş s-au pregătit rachete nucleare din URSS care au fost exportate în Egipt. CIA, MOSAD, NATO au spionat activitatea productivă de la instalaţiile ALN de la Făgăraş“ explica fostul director Teodor Șuteu. (Lucia BAKI)