Spaţiul apărut în urma distanţării dinţilor se numeşte diastemă, dacă este localizat între incisivii centrali si se numeste tremă, dacă este regăsit între oricare alţi dinţi din cavitatea bucală. Având etiologii multiple şi dimensiuni variate, diastemele şi tremele pot să interfereze cu funcţionarea normală a arcadelor sau pot deranja pacientul din punct de vedere estetic.Frecventa aparitiei diastemei este mai mare fata de aparitia tremei . Ambele pot fi congenitale sau dobandite! Este important de ştiut că diastemele şi tremele dentare sunt spaţii fiziologice în dentiţia temporară sau mixtă. În condiţii normale, spaţiile se pot micşora sau chiar închide complet începând cu vârsta de 12-13 ani, atunci când erupţia caninilor se încheie. Înainte de corectarea diastemelor şi tremelor dentare, trebuie identificate cauzele care le pot produce Dacă prezenţa acestor spaţii nu interferează cu funcţionarea aparatului dento-maxilar, opţiunea de a închide devine una personală şi ţine de motive estetice.
Cauzele aparitiei diastemelor si tremelor
- Presiunea prea mare sau de intensitatea medie dar constantă, aplicată de limbă asupra suprafeţelor orale dentare duce la vestibularizarea dinţilor, cu apariţia spaţiilor.
- Frenurile ,structuri ce leagă suprafaţa internă a buzelor cu gingia , insertia joasa duce la aparitia diastemei incisiviilor centrali
- Malocluzia -o ocluzie nefuncţională care nu se realizează uniform la nivelul suprafeţelor dentare
- Modificări în compoziţia şi structura componentei osoase duce la modificarea alinierii dentare, manifestată prin rotaţii şi spaţieri.
- Absenta congenitală a unuia sau mai multor dinţi duce la apariţia diastemelor şi tremelor.
Indicaţia de tratament pentru închiderea diastemelor şi tremelor este cea ortodontică.
- Dimensiunea spaţiilor : există o relaţie de directă proporţionalitate între mărimea spaţiului interdentar şi durata tratamentul ortodontic.
- Localizarea spaţiilor : dinţii situaţi mandibular prezintă o corticală osoasă mai densă şi mai rezistentă la modificări.
- Dinţii vizaţi: un dinte cu rădăcină unică poate fi aliniat mai uşor decât unul care prezintă 3 rădăcini.
- Fiind un proces mai îndelungat de corecţie, pacientul trebuie să fie deschis şi cooperant pentru a se asigura rezultatele dorite. (Dr. Dan Gavrilă)