Samoilă Mârza din satul Galtiu, aflat la 11 kilometri de Alba Iulia, şi-a făcut ucenicia de fotograf la Sibiu. N-a apucat să profeseze prea mult, întrucât a început Primul Război Mondial. Tânărul a fost mobilizat şi trimis pe front, ca militar în armata austro-ungară. Mai bine de trei ani, a fost în serviciul topografic şi fotografic al armatei. Sfârşitul primei conflagraţii mondiale îl găseşte pe frontul din Italia. De aici ajunge la Viena. Aici face trei clişee fotografice care surprind sfinţirea într-o cazarmă militară a primului steag tricolor al Consiliului Naţional Român Militar. Revenit de pe front, la 1 Decembrie 1918 pleacă la Alba Iulia să fotografieze evenimentele. Clișeele lui ajung célèbre şi dincolo de graniţele ţării. Cu toate acestea, Samoilă Mârza a trăit aproape de panta sărăciei. O dovadă ar fi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto pe care-l avusese şi la 1 Decembrie 1918. Din cauza neajunsurilor, şi-a vândut multe clişee pe care imortalizase evenimente istorice importante. Nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi, la modă în epocă. În 1928, cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de statul român. Chiar și așa, fotograful a trăit modest. În 1966, aparatul cu trepied a fost doritonat chiar de la el de către Anghel Gheorghe, directorul de atunci al Muzeului Național din Alba Iulia, unde se află expus și astăzi. Ultimul său album „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, când a vizitat Alba Iulia.
Samoilă Mârza deseori îi vizita pe Ana și Ion Gavrilă Ogoranu, Anei îi făcuse și portretul în tinerețe. Dar într-o vreme n-a mai apărut la ușa lor. Ce spunea Ion Gavrilă Ogoranu despre Samoilă Mârza, a rămas tipărit în vol II din seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc“.
- ,,Din când în când auzeam de departe, hodorogind pe uliţă, o bicicletă bătrână şi-n curând apărea la noi fotograful Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, (…). Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei de fotograf. Din „furnizor al curţii regale”, după ce înainte a avut aceeaşi calitate ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile, botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au mulţumit, ultimul nu a schiţat un gest de acest fel, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul. După un timp, n-a mai venit pe la noi. Soţia a întrebat de el, dar nu ştia nimeni ce-a făcut; apoi am aflat că a fost găsit într-o burdă rece (casă dărăpănată), mort cine ştie de când. După moartea lui, şi după ce „geniul Carpaţilor” ne-a „redat istoria”, fotografiile lui Samoilă Mârza au început să aibă trecere, intrând şi în manualele şcolare. Careva a scos chiar o broşură despre viaţa şi activitatea lui. Dar n-a ştiut sau i-a fost ruşine să scrie că cel care a imortalizat pe vecie Marea Unire de la Alba-Iulia a răbdat mizerie şi a murit de foame” scria Ion Gavrilă Ogoranu, eroul Rezistenței Anticomuniste făgărășene.
Samoilă Mârza moare pe 19 decembrie 1967, la 81 de ani. Odihnește în cimitirul ”Maieri” din Alba Iulia. Prin 2003, în Galtiu i s-a ridicat o statuie. Stângaci, sculptorul i-a adăugat și un aparat foto. Cât despre albumul publicat în 1919, astăzi mai există doar trei exemplare pe teritoriul țării. Cel dăruit lui Iuliu Hossu se află la Episcopia Greco-Catolică de la Cluj, cel oferit lui Nicolae Iorga, la Biblioteca Academiei Române, iar cel destinat lui Iuliu Maniu, la Arhivele Naționale. Despre celelalte exemplare nu se mai știe nimic.