După doi ani în munţi, la 27 august 1950 Grupul Gavrilă a intrat în vizorul organelor puterii comuniste şi era urmărit în deaproape de securitate şi armată. A fost momentul în care s-a împărţit în trei grupuri, aşa cum stipulează o Notă secretă a Securităţii. O grupă condusă de Ioan Mogoş formată din Nicolae Mazilu, Silviu Socol, Gelu Novac, Ioan Duminecă, Nicolae Stanciu, Gheorghe Arsu şi care a acţionat în zona Mândra, Toderiţa, Ileni, Râuşor, Făgăraş. O altă grupă condusă de Marcel Cornea formată din Victor Metea, Ion Chiujdea, Ion Novac, Gheorghe Şovăială, Toma Pirău, Virgil Radeş care acţiona la Părău- Ohaba. O a treia grupă condusă de Ion Gavrilă formată din Andrei Haşu, Gheorghe Haşu, Laurean Haşu, Remus Sofonea şi Ion Ilioiu. Luptătorii s-au înarmat cu armament procurat de la Traian Monea, Marinescu Mircea din Bucureşti şi Ioan Gheran din Gherla. Li s-au alăturat Aron Comşulea, Partenie Cosma, Zaharia Pop, Iacob Juncu, Nicolae Pică, Ion Pică, Vichente Marcu, Gheorghe Dragoş, Valer Pică, Matei Roşca, Elvira Metea, Traian Socaci toţi din Râuşor. Din Toderiţa li s-au alăturat Norel Vichente, Vasile Balaban, Dumitru Duşa. Din Mândra a fost Ilie Zară, legionar. În aceeaşi perioadă Ion Pică, elev, i-a atras pe Ioan Sasu, Ioan Roşca, Octavian Vlad, Cornel Vlad, Cornel Mija, Ion Balaban, Ion Florea, Octavian Balaban, Ioan Toma, Nicolae Comşulea, Ioan Pică, Ioan Coman, Simion Ghizdavu, Sabin Cornea, Toma Blebea, Ioan Mardan, Dorel Cornea, Ioan Chichernea. La Părău s-a format organizaţia ,,Vultanul” prin studentul Marcel Cornea, învăţătorul Ioan Pridon, Ioan Boamfă şi Ioan Buta. Organizaţia s-a întâlnit în casa lui Ioan Buta şi a adunat în jurul ei mulţi oameni din sat: Iacob Buta, învăţătorul Ciurilă din Grid, învăţătorul Gubernat Rusalim din Comăna de Sus. Grupul de sprijin Viştea a funcţionat sub coordonarea profesorului Olimpiu Borzea din Viştea de Jos care a strâns săteni din toate satele şi care era în dierctă legătură cu luptătorii din munţi.
Cine au fost luptătorii din Munții Făgărașului
Lui Ioan Chiujdea din Berivoi, student la Cluj, i s-a spus în grup ,,Profesorul”, pe Laurean Haşu din Breaza, student la Cluj, l-au poreclit ,,Leu”. Elevii absolvenţi de ,,Radu Negru” promoţia 1948, aflaţi în plin examen de maturitate: Ion Ilioiu din Sâmbăta de Sus, Victor Metea din Ileni, Remus Sofonea (,,Brâncoveanu”) din Drăguş, Gelu Novac din Făgăraş, fiul profesorului Mihai Novac, Nelu Novac din Berivoi, Slviu Socol, Gheorghe Şovăială din Berivoi, elev la Liceul Astra din Braşov. Andrei Haşu din Pojorta s-a alăturat grupului încă de la început venind de la Arad unde lucra ca tehnician la Astra Vagoane. A devenit pentru membrii grupului ,,Baciu” fiind considerat creierul grupului. Fratele lui, Ghiţă Haşu (Rucăreanu), s-a încadrat în grup după fratele lui, în 1949. În 1950 pădurarul Jean Pop din Lisa a urcat în munţi să le fie de ajutor luptătorilor. Porecla ,,Filerul” a ajuns şi la urechile securiştilor, mai ales că era cetăţean american, fiind născut în SUA, în 1924. Toma Pirău din Ileni s-a alăturat grupului după ce a plecat din serviciul militar, devenind pentru luptători ,,Porâmbul”. A urcat în munţi alături de ei şi Petru Novac, tatăl lui Nelu, fiind persecutat de securişti, dar a rămas vreme de un an alături de ei, apoi a fost arestat. Li s-au alăturat ulterior încă doi foşti elevi de la ,,Radu Negru”: Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş din Toderiţa, eliberați în 1949 de la închisarea Pitești. Şi Marcel Cornea, fiul farmacistului Iacob Cornea din Şinca Veche, s-a alăturat grupului Gavrilă. În 1950 se alătură Gheorghe Duminică şi Nicolae Stanciu care veniseră de la Victoria şi voiau să ierneze în munte alături de luptători. Erau de loc din Aluniş Olt. Dacă până la 1 mai 1949 au stat ascunşi prin sate, de atunci au urcat în Munţii Făgăraşului. Au fost hăituiţi timp de 7 ani, dar n-au putut fi prinşi de Securitate, Armată şi Miliţie. Unii dintre ei au căzut în confruntările cu securitatea, dar în 1955 cei rămaşi în viață au fost trădaţi şi capturaţi rând pe rând după ce a intrat în scenă profesorul din Cârțișoara, Ioan Grovu. Începând cu 1957 au început execuţiile membrilor Grupului Gavrilă.
- Ion Gavrilă- Moşu– student din Gura Văii. Este condanat în contumacie în câteva rânduri pentru activitate anticomunistă, iar în 1951 este condamnat la moarte la Braşov. Conduce grupul din munţi. După trădarea lui Grovu, în 1955 grupul se împarte. El se ascunde în judeţul Alba, la Sântimbru, iar vreme de alţi 20 de ani este hăitut de securitate. La vârsta de 50 de ani se ascunde în Munţii Banatului într-un bordei construit de el. Este arestat în 1976, la Cluj, prin trădare, dar este salvat de la moarte de preşedintele american Nixon. A trăit la Gâltiu, Alba, alături de Ana Gavrilă. A decedat la 1 mai 2006 și își doarme somnul de veci în cimitirul din Gâltiu.
- Gelu Novac din Făgăraş, fiul profesorului de la Liceul Radu Negru, Mihai Novac. A fost elev la Radu Negru. Moare în luptă cu securitatea la 6 august 1954, la Obreja-Alba, pe malul Târnavei, împreună cu Gheorghe Şovăială.
- Gheorghe Şovăială din Berivoi, moare la Obreja- Alba, în confruntarea cu Securitatea, la 6 august 1954.
- Ioan Chiujdea- Profesorul- din Berivoi, student la Cluj, se alătură grupului, este capturat, prin trădare, în 1955, condamnat la moarte şi executat la Jilava, 14/15 noiembrie 1957.
- Remus Sofonea- Brâncoveanu, din Drăguş, elev la Radu Negru. Moare în casa învăţătorului Olimpiu Borzea din Viştea de Jos când se decide împreună cu Laurean Haşu să se sinucidă. Era 9 iunie 1955. A fost îngropat în secret în curtea lui Olimpiu Borzea de acesta și de Gheorghe Borzea.
- Laurean Haşu- Leu- din Breaza, student la Cluj. Scapă cu viaţă din incidentul de la casa învăţătorului Olimpiu Borzea, se reface şi urcă în munţi. Prin trădare este prins, condamnat la moarte şi executat în 14/15 noiembre 1957, la Jilava.
- Ioan Novac- Nelu- din Berivoi, elev la Radu Negru. Este capturat în 1955, la Bucureşti, prin trădare, condamnat la moarte şi executat la Jilava, în 14/15 noiembrie 1957. Petru Novac, tatăl lui Nelu, a stat alături de grup un an în munţi. Capturat şi condamnat.
- Silviu Socol din Berivoi. După o ciocnire cu Securitatea la Râuşor, în noiembrie 1950, este prins şi rănit la Toderiţa. Este condamnat la moarte şi executat în oraşul Stalin, în 1951.
- Marcel Cornea, fiul farmacistului Iacob Cornea din Şinca Veche, fost elev la Radu Negru, membru în Frăţiile de Cruce, student la Cluj, condamnat în contumacie. Revine în Ţara Făgăraşului şi organizează rezistenţa anticomunistă din sate. Intră în grupul învăţătorului Ion Pridon din Părău, apoi în cel format de Mogoş şi Mazilu. Cade ucis într-o confruntare cu securitatea în casa învățătorului Pridon, în noiembrie 1950. Atunci este rănit şi studentul Virgil Radeş din Berivoi.
- Ion Ilioi din Sâmbăta de Sus, elev la Radu Negru. Se alătură grupului Gavrilă în 1948 şi urcă apoi în munţi. Este rănit în 6 august 1954, la poalele munţilor, în zona Avrig. Este anchetat de securitate folosind metodele cele mai dure, droguri, hipnoză, etc. Este condamnat în 1958 la muncă silnică pe viaţă, eliberat în 1964. A decedat în 2012, își doarme somnul de veci în cimitirul din Făgăraș.
- Andrei Haşu- Baciu- din Pojorta, tehnician la Astra Vagoane Arad. A fost creierul grupului. Este trădat de Gâlbincea din Sâmbăta de Jos şi este împuşcat, în februarie 1952, la Voivodeni. Nu se ştie unde a fost înmormântat.
- Ghiţă Haşu- Rucăreanu- frate cu Andrei, meşter de acoperişuri. Se alătură grupului în 1949. Este prins prin vânzare în 1955, la Bucureşti. Este condamnat la moarte şi executat la Jilava, în 14/15 noiembrie 1957.
- Ioan Pop- Fileru- din Lisa, pădurar, născut în Ohio, SUA. Este arestat în martie 1956, condamnat la moarte şi executat la Jilava, în 14/15 noiembrie 1957.
- Toma Pirău- Porâmbu- din Ileni. Se alătură grupului, iar în decebrie 1950 moare în luptă cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea, la rându-i condamnat. Un rol bine pus la punct în prinderea lui Toma a fost fratele său vitreg.
- Victor Metea, elev la Radu Negru, din Ileni. Cade în mâna securităţii prin vânzare. Este condamnat la moarte şi executat la Jilava, în 14/15 noiembrie 1957. A fost singurul care a refuzat să facă recurs la sentinţă.
- Ioan Mogoş şi Nicolae Mazilu, elevi la Radu Negru, sunt arestaţi în 1948, condamnaţi la 2 ani închisoare, încarcerați la Pitești. Scapă şi organizează rezistenţa din satele făgărăşene. În noiembrie 1950 mor în casa lui Traian Moraru din Pădureni-Timiş, în luptă cu securitatea, trădaţi fiind de notarul din sat. Lui Mogoş i se găsesc osemintele în 1994 şi este reînhumat în satul Leu din Olt de sora lui, Tatiana.
- Gheorghe Duminecă şi Dumitru Stanciu din Alunş-Olt se alătură grupului. Sunt capturaţi, condamnaţi şi executaţi în 1951, la Braşov.
- Niculae Burlacu, doctor, moldovean la origine, ajunge la Făgăraş unde profesează în perioada ianuarie 1950- 15 martie 1953. Fusese încarcerat în 1948 după o condamnare de 4 ani de închisoare. Intră în legătură cu luptătorii din Munţii Făgăraşului şi se implică în crearea de legături și cu exteriorul. Vândut de profesorul Ion Grovu, este arestat şi condamnat la moarte împreună cu membrii grupului prinşi în 1957. I se comută condamnarea în muncă silnică pe viaţă, la fel ca şi lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos. A fost eliberat în 1964 şi s-a stabilit la Braşov.
(Vol. 20, fila 440)
Ministerul Securității Statului Regiunea Stalin, 11. 07. 1953
CĂTRE M.S.S. BUCUREŞTI Strict secret
Declaraţiile lui Novac Petru, tatăl lui Nelu Novac, la închisoarea de la Baia Sprie. Caracterizarea bandiţilor:
- Gavrilă Ioan este un om inteligent, milos, nu minte, foarte credincios, se ruga foarte mult, (…) nu era pentru acţiuni criminale, s-a certat cu Haşu Andrei, de ce să iei de la om ceea ce nu-i poţi da, adică viaţa, evita situaţiile periculoase pentru ei. Sfătuia pe ceilalţi să se ferească, să nu facă vitejii. Spunea: să ne considerăm mai slabi decât adversarii noştri, că atunci ştim să ne păzim. Din cauza acestei atitudini era considerat de Haşu Andrei şi Chiujdea Ion, ca fricos. Ţinea foarte mult la mama lui şi la surorile lui. Sfătuia pe ceilalţi să se poarte ordonat, să nu facă greutăţi la oameni, ca să nu spună oamenii că ar fi nişte derbedei. Din cauza comportării, era simpatizat şi iubit de Novac Gelu, Metea, Şovăială şi Ilioi. Sfătuia să citească orice găsesc. Nu era egoist. Ajuta pe fiecare cu ce avea el. Credea că prin 1955, se va rezolva situaţia lor prin înţelegerea dintre marile puteri. Chiujdea Ion şi Haşu Andrei, credeau că va izbucni războiul. Chiujdea Ion se înţelegea bine cu Gavrilă Ioan.
- Chiujdea Ion ţinea mult la nepotul lui, Andrei Beleaua, ce locuieşte pe curtea părintească. Nu discutau despre gazdele lor.
- Haşu Gheorghe era foarte religios, ţinea foarte mult la soţie şi la copii. Îi plăcea vânătoarea, era sănătos şi rezistent.
- Haşu Laurean, fire liniştită, foarte credincios, nu vorbea aproape deloc. Când era ceva de lucru făcea singur, fără să i se spună.
- Gelu Novac, inteligent, fire liniştită, sănătos, robust, nu vorbea mult.
- Metea Victor, fire nervoasă, nu era bolnav, îşi compătimea părinţii.
- Ilioi Ion, fire foarte religioasă, îşi compătimea părinţii, nu vorbea mult.
- Şovăială Gheorghe, fire deschisă, vesel întotdeauna, inteligent, nu supăra pe nici unul, sănătos, robust.
- Sofonea Remus, liniştit, inteligent, nu discuta, supărat că tatăl lui fusese arestat.
Semnat Petru Novac.
NOTA LUI ION GAVRILĂ OGORANU:
Nenea Petru Novac, a fost poate cel mai chinuit de securitate, dintre toţi părinţii noştri, pentru ca să ne trădeze, sau măcar să-l scoată pe fiul lui, Nelu, dintre noi. A petrecut 2 luni, cu noi în martie – aprilie 1951, în Trăsnita. La despărţire, am alcătuit un plan de inducere în eroare a securităţii, care a funcţionat o vreme, dând speranţe zadarnice securităţii. În cele din urmă a fost arestat şi condamnat la 25 ani muncă silnică, şi confiscarea averii. S-au făcut mari presiuni şi în detenţie, asupra lui. N-am fost noi chiar aşa de buni, precum a îndrăznit să ne prezinte securităţii. Oricum, îi mulţumim şi dincolo de mormânt după o jumătate de veac. (Lucia BAKI)