La nicio săptămână de la Marea Unire de la Alba Iulia, în capitala Țării Oltului, Făgăraș, la catedrala brâncovenească, s-a adunat mulțime multă. Au venit din toată Țara Oltului domni, țărani, femei, tineri, bătrâni, copii, toți îmbrăcați în frumosul port național, straie țesute de mâna femeilor făgărășene. Biserica brâncovenească era neîncăpătoare. Era 6 Decembrie 1918, praznicul Sfântului Nicolae, patronul catedralei românești. Dar mai era ceva care-i unea pe toți deopotrivă.
- ,,În ziua aceea s-a sfințit steagul național al bisericei botezat Tudor Vladimirescu în amintirea adunărei celei mari a românilor ținută în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia“ titra ziarul Oltul, dar și revista tipărită la Tipografia Română I. Hațieganu din Făgăraș, sub semnătura lui V. Podoabă, preot vicar la catedrala din Făgăraș, sursa pentru acest material.
Astăzi, cu greu ne putem imagina atmosfera creată în jurul steagului tricolor de la Marea Unire. Mai ales că nu se mai păstrează acest steag. În mijlocul mulțimii adunate la biserica brâncovenească, lăcașul edificat de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, a poposit și Regimentul 6 vânători de munte cu comandantul său, regiment care pierduse la luptele de la Porumbacu peste 700 de ostași.
Au onorat evenimentul președintele Consiliului Național Făgăraș, dr. Nicolae Șerban, și participanții de la actul Unirii celei Mari de la Alba Iulia. N-au lipsit dregătorii de la Făgăraș și de la comunele dimprejur, iar în centrul atenției au stat nănașele steagului ce urma a se sfinți. Fanfara din comuna Galați (azi cartier al Făgărașului) și corul tinerimii de țărani din Făgăraș au creat emoția evenimentului. A răsunat lăcașul de cult când mulțimea a repetat după preotul vicar: ,,Triască România Mare în frunte cu iubitul Rege Ferdinand I și Regina, Mama tuturor românilor!“
Slujba de sfințire
La altarul frumoasei catedrale erau preotul vicar al parohiei V. Podoabă și preotul I. Novac, care au săvârșit Sfânta Liturghie. A urmat ritualul de sfințire a steagului de la Marea Unire. Steagul era ținut de gardistul Tertulian Langa, îmbrăcat în ținută militară, înconjrat de alți doi gardiști. Lângă steag așteptau nănașele steagului, trei femei care au fost la Alba Iulia și pregătiseră steagul: Catarina Cozgarea, Maria Cernea și Elena Jiga. Erau trei nănașe precum sunt culorile steagului românesc.
- ,,Acum se sfințește mândrul nostru tricolor, semnul învierii tuturor românilor, să ne îmbrățișăm unul pe altul și așa să strigăm: ,,Cine e Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, carele faci minuni. Ștergeți-vă lacrămile seculari frați români și puneți pe piepturile voastre mândrul nostru tricolor, și făcându-vă sf. Cruce așa să strigăm: Cine e Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Veniți surorilor române, cari ați fost târâte înaintea judecătorilor pentru mândrul nostru tricolor și ați fost osândite la pușcărie și îmbrăcați-vă în portul vostru românesc- făcut de mâinile voastre și-l împodobiți cu mândrul nostru tricolor, ce să sfințește astăzi în casa Domnului. Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul. Sărbătoarea cea frumoasă a unirei naționale a tuturor românilor astăzi nouă ne strălucește. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pre noi, să iertăm toate pentru unire“ a strigat pr. V. Podoabă.
Ungerea steagului cu untdelemn sfințit
Gardistul a aplecat steagul, iar nănașele au uns cu ulei binecuvântat capul ruzii unde era crucea.
- ,,Unge-să acest steag, botezat Tudor Vladimirescu, cu untdelemn binecuvântat, spre întărirea credinței în noi înșine. La mijlocul ruzii spre unire în cugete, iar dedesubt și în simțiri a tuturor românilor spre mărirea lui Dumnezeu și mândria neamului românesc. Amin“
După rugăciune, preotul a luat steagul de la gardist și l-a închinat spre altar.
- ,,Cu vrerea Tatălui, cu puterea Fiului și cu ajutorul Spiritului Sfânt, să închină acest steag Tudor Vladimirescu, sfântului altariu, pe care pururea să jertfește mântuitoriului Isus Hristos și se pune sub grija Sfântului și făcătorului de minuni Neculae, care este patronul acestei biserici, spre mărirea lui Dumnezeu și mândria neamului românesc. Amin“
Cele trei Doamne au prins fiecare de câte una din culori întinzând steagul după care preotul l-a stropit cu apă sfințită. A răsunat apoi biserica de vocea preotului care ținea într-o mână steagul și în cealaltă crucea:
- ,,Miluiește Doamne poporul tău și binecuvântată moștenirea ta, biruință regelui nostru Ferdinand și marelui Stat românesc asupra dușmanilor, sub acest semn binecuvântat, dăruiește-le și cu crucea Ta păzește pe poporul tău“.
Troparul a fost repetat apoi de cor pe 4 voci.
Predica de la amvon
Preotul Podoabă a urcat apoi pe amvon, iar liniștea a cuprins lăcașul de cult. Cu vocea-i puternică, preotul vicar a ținut o emoționantă predică presărată cu pilde, îndemnuri și sfaturi patriotice, dar și cu o scurtă incursiune în istoria neamului românesc. Redăm câteva pasaje.
- ,,Astăzi am binecuvântat și sfințit steagul, mândrul nostru tricolor. I-am dat numele de Tudor Vadimirescu, căci acest vestit român a trecut Oltul cu oastea sa în 1821 și a mers în Moldova pentru desrobirea țăranilor, cari gemeau sub jugul strein al ciocoilor greci și grecizați, ca și noi sub jugul dușmanilor noștri seculari, nemți și maghiari…S-a luptat frate contra fratelui. S-a omorât frate pe frate în acest resbel. ..Steagul, acest mândru steag, e lăsat de Dumnezeu nouă ca semn văzut sub care unindu-ne, în cugete și a simțiri, vom fi tari totdeauna… Steagul bisericei catedrale din Făgăraș: Tudor Vladimirescu Binecuvântatu-sa în ziua de st. Nicolae, patronul st biserici prin V. Podoabă, adm. paroh în amintirea zilei de 1 Decembrie 1918 când s-a logodit la Alba Iulia frumoasa țară Transilvania cu regele României Ferdinand I și s-a strigat din pieptul alor 100 mii români adunați acolo în frunte cu archireii lor români pentru prima oară: Să trăiască România Mare, fiind președinte al Consiliului Național Român din Făgăraș dr. Nicolae Șerban, nașele steagului Doamnele Carolina Cosgarea, Maria Cernea și Elena Jiga“.
În predică, preotul a îndemnat audiența spre iubirea tricolorului, a limbii române și a portului național, repetând spre neuitare ,,român verde și curat“. Astăzi, noțiuni precum neam, steag tricolor, țară au fost șterse chiar și din manualele de istorie.
- ,,Să-l poarte dară fiecare român și română cu mândrie pe peptul său tricolorul, și apoi să simțească și vorbească în tot locul numai românește ca și cu aceasta să arete lumei că e și creștin și român verde și curat. Să ne însemnăm bine iubiților, că cu ziua de 1 Decembrie s-a golit de tot paharul, ce ne era umplut cu amarul vieții. Și amarul s-a îngropat lângă mormintele martirilor neamului: Horia, Cloșca și Crișan, tăiați în roată la Alba Iulia. Toate suferințele noastre s-au gătat, să fie dară fiecare român, Român verde și curat“ .
Și-a pigmentat preotul predica cu povestioare pe care le-a asociat cu unitatea neamului românesc.
- ,,Sunt laolaltă cei 7 frați din poveste, cele șapte țări unite astăzi, România, Moldova, Basarabia, Bucovina, Ardealul, Bănatul și Maramureșul“.
Ce a rămas din îndemnul de la Actul Marii Uniri?
La acea vreme, cu peste 100 de ani în urmă, făgărășenii iubeau biserica, neamul românesc și țara românească. Cu mic cu mare duminicile și sărbătorile umpleau bisericile pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Drept mulțumire în fața Domnului pentru Unirea cea Mare și pentru steagul tricolor sfințit la catedrală, Consiliul Național Român din Făgăraș a hotărât ca în Duminică și în sărbători să fie închise toate crâșmele și să meargă toți creștinii la biserici în frunte cu dregătorii lor. Multă vreme, spun cronicile vremii, s-a păstrat la Făgăraș respectiva decizie.
Steagul de 100 de coroane
Steagul care fusese martor la actul Marii Uniri de la Alba Iulia a fost pregătit din timp la Făgăraș. S-au ocupat cele trei Doamne nănașe, dr. Nicolae Șerban care a contribuit cu 100 coroane, dar au fost și alți localnici care s-au implicat. ,,Aducem mulțumită prea stimatelor doamne nănașe care mult au ostenit pentru steag. Primiții cu toți cari ați luat parte și să strigăm cu toții: Triască România Mare în frunte cu iubitul Rege Ferdinand I și Regina Mamă tuturor românilor!“ a cerut pr. Podoabă. A răsunat biserica de vocea mulțimii.
Regimentul 6 vânători de munte
La marele eveniment a participat Regimentul 6 vânători de munte cu comandantul Florian Doncea, care participase la luptele de la Porumbac unde au pierit peste 700 de ostași. Comandantul regimentului a vorbit mulțimii, înduioșând-o prin relatările sale de pe câmpul de luptă. Corul tinerimii compus din țărani a cântat ,,Deșteaptă-te Române“ și ,,Trei culori cunosc pe lume“. Pe rând mulțimea a trecut prin fața stragului și a Crucii sărutându-le. În acest răstimp, corul a cântat cântecul lui Tudor Vladimirescu, iar fanfara din Galați, cântece patriotice.
Ctitoria lui Brâncoveanu
Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş, fiind ridicat în 1697-1698.
- “Într-acest an (1698 n.n.) au trimis Măria sa pe Neagoe Pitariul Rătescu în Ţara Ardealului, la Făgăraş, de au isprăvit o biserică, care încă din anul trecut l-au trimis Măria sa de au început din temelie a o lucra, cu cheltuiala Măriei Sale. Pentru că neavând creştinii de acolo biserică, trimis-au la Măria să cu multe rugăciuni ca să le facă o biserică. Şi neapărându-se Măria sa de un lucru dumnezeesc ca acesta, stătut-au bucuros după rugăciunea lor şi au trimis de au făcut biserica mare şi frumoasă întru cinstea Sfântului Nicolae”. Cu aceste cuvinte prezintă cronicarul Radu Greceanu (sec 17-18) zidirea celui mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş, biserica ”Sfântul Nicolae”.
Credincioşii ortodocşi din Făgăraş avuseseră o biserică veche, însă aceasta a ars. Timp de 40 de ani ei nu au avut un lăcaş de cult şi erau nevoiţi să meargă în satele învecinate la slujbe, pentru că stăpânirea străină nu le-a dat aprobare să zidească o biserică ortodoxă. Cererea lui Brâncoveanu, adresată principelui Mihai Apafi II, a fost luată în considerare, însă urmând a fi respectate anumite condiţii, între care aceea ca ,,zidurile noii biserici să nu fie prea groase, nici prea înalte“, din respect faţă de Cetatea Făgăraşului, ale cărei turnuri să domine în continuare toată împrejurimea. Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti.
- „Această sfântă şi dumnezeiască biserică a Răsăritului, Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod, domnul şi oblăduitorul a toatei Ţări Româneşti. În slava şi lauda Preasfintei şi Necuprinsei în trei ipostase şi una în fiinţă Troiţă şi întru cinstea Sfântului şi de minuni făcătotului Nicolae, episcopul Miralichiei, al cărui hram şi este, din temelie cu toată cheltuiala sa o a ridicat şi o a zidit, la anul de la mântuirea lumii 1698, la al zecelea an al domniei sale. Şi s-au început la luna iunie 17 zile şi s-au sfârşit la luna lui septembrie 30 zile, la anu. Şi a fost ispravnic Neagoe Pitar Rătescu 7206 1697.”
- (Lucia BAKI)