Motto:
,,Sacrificiul presupune o doză de bunătate și un grad de inteligență care nu se găsesc pe toate drumurile“ (George Sand)
Simion Ghizdavu era elev și avea doar 15 ani. A sprijinit grupul de luptători din munți, dar și pe Ioan Mogoș și Nicolae Mazilu, luptătorii din Toderița, uciși de Securitate. Simion Ghzdavu a fost arestat și judecat, în 1951, în lotul celor 21 de elevi de la Radu Negru din Făgăraș. A primit o condamnare de 6 ani de închisoare.
- ,,M-am dus la Ileni și la Toderița să ne organizăm. Le-am dat alimente și bani fraților din munți. Veneau noaptea Toma Pirău și Victor Metea să le ia. În noiembrie 1950 au fost arestați câțiva printre care și Toma Pirău. Securitatea era pe urmele lor pentru că erau pârâți. La Dumitru Cornea în șură a fost împușcat Toma Pirău. Au urcat-o pe scară în șură pe mama lui ca să-l convingă să se predea. L-au împușcat în șură. Atunci a murit și un milițean. Pe noi ne-au arestat în 23 aprilie 1951. Eram 21 în lot. Eu am fost condamnat la 6 ani de închisoare. Am stat în anchetă 3 luni unde am fost bătut și torturat cu magnetoul electric, bătut cu pumnii și picioarele. Ne-au dus la închisoarea Sibiu. Au fost arestați cu noi și șase profesori de la Radu Negru: Ursu, Damian, Literat, Săbăduș, Pop și Filip. După citirea sentinței am fost duși la gara Basarabi de unde cu duba am fost depuși la Jilava. De aici, după o săptămână, am ajuns la Gherla. Ne-au băgat 120 de oameni într-o cameră. Am trecut prin reeducarea lui Țurcanu. Am stat 3 luni aici. Căutau să ne dezrădăcineze de pământul românesc. Nu se poate povesti în cuvinte ce a însemnat demascarea și antecedentele. Dacă nu rezistai ieșeai mort de acolo. În 19 ianuarie 1952 toți șefii reeducării, Levinscki, Martinuș, Țurcanu au fost duși la București și judecați pentru reeducare. Dar au rămas puii lor, elevi sau studenți care au primit promisiuni că vor scăpa mai ușor. Condiția era să distrugă ființa morală a omului. M-au scos apoi la lucru la Gherla. Am fost aduși apoi la Codlea pentru rescurs doar patru inși, Ioan Pică, Ion Comșulea, Ion Coman și eu. Dar nu s-a mai făcut rejudecarea procesului. M-au readus la Gherla. Îmi aduc aminte că aici era unul Roja Șandor. Mureau mulți, iar morții erau adunați pe un pat, iar noaptea îi aruncau într-o groapă pe malul Someșului. Țâșnea apa când aruncau morții. M-au eliberat de Paști în 1957, pe 21 aprilie. Când să ieșim, ne-a așteptat Goiciu. Ne-a dus cu domiciliul forțat la Lățești, un sat format la 15 km de Fetești. Am stat acolo 12 luni. Am cunoscut-o pe Maria Antonescu, pe Adrian Marinov. În 1957 au plecat bănățenii deportați și am intrat noi. Aveam o casă și 25 ari de pământ unde cultivam pepeni și porumb. Era un sat întreg. Au venit la mine de acasă cu haine. De 6 ani n-am comunicat cu familia. Un unchi al meu s-a dus cu cereri la București să mă elibereze. În 2 mai 1958 am fost lăsat să plec acasă. Am muncit în agricultură, după care m-am angajat la UPRUC unde am ajuns șef de echipă. În 1983 m-am pensionat, la 50 de ani“ a mărturisit Simion Ghzdavu din Ileni. (Lucia BAKI)