Formația Salvamont Victoria din cadrul Serviciului Public Județean Salvamont, Salvaspeo Brașov, duce mai departe tradiția salvatorilor montani de la Victoria. Timp de peste cinci decenii salvatorii montani au bătut muntele în lung și-n lat pentru a ajuta victimele din masiv. Indiferent din ce asociație au făcut parte, salvatorii montani au avut întotdeauna același scop: salvarea de vieți. Astfel că Formația Salvamont Victoria continuă colaborarea cu Asociația Salvatorilor Montani din Victoria și cu SKV Țara Făgărașului. Povestea acestor salvatori este una impresionantă.
Peste cinci decenii de activitate
Oride câte ori se anunţă vreun eveniment nefericit în Munţii Făgăraş, primii care se alertează şi urcă în masiv sunt salvamontiştii. De 55 de ani bat muntele în lung şi-n lat pentru a fi alături de turiştii care iubesc Făgăraşii şi care pot întâmpina situaţii neprevăzute în masivul cel mai periculos din România. Activitatea lor a fost mai mereu apreciată şi medaliată la nivel naţional. Prin profesionalismul lor s-a reuşit salvarea multor vieţi. Iar în cazul evenimentelor nefericite, tot ei au reuşit să recupereze victimele şi să le aducă la baza masivului. Când s-au împlinit cinci decenii de activitate, în octombrie 2019, salvamontiștii de la Victoria au prezentat publicului o frumoasă expoziție de fotografie cu instantanee din misiunile de salvare realizate de-a lungul timpului, dar și un film documentar.
Primele echipe Salvamont Victoria
Activitatea de salvator montan s-a legiferat în România în luna ianuarie 1969 odată cu intrarea în vigoare a HCM-ului cu numărul 140. La vremea respectivă se practica turismul în zona Munţilor Făgăraş şi existau accidente. În 1969 s-au înfinţat primele 13 echipe de salvamont din ţară. În anului 1969 Primăria Victoria, pe atunci Sfatul Popular, a primit dispoziţie să înfiinţeze o grupă de salvamontişti la nivel de oraş care să organizeze activitatea de salvare în Munţii Făgăraş şi anume versantul nordic cuprins între Valea Sebeşului la Est şi Valea Arpaşului Mare la Vest. În prima fază s-a înfiinţat o echipă de salvatori voluntari numiţi ,,Grupa Salvamont Victoria”. Din această grupă făceau parte muncitori calificaţi şi necalificaţi. Primul şef al acestei grupe a fost numit medicul Lazarciuc Mihai care a activat în perioada 1969 – 1970, următorul a fost medicul Petre Tiurben, 1971 – 1978, iar din 1979 conducerea echipei Salvamont Victoria a fost preluată de Thomas Bross. Primii salvamontişti au fost: fraţii Ion şi Mircea Polmolea, Wilhelm Schneider, Ion Varga, Scheider Bilhelm, Lucian Șofariu, Alexandru Culacov, Ioan Grovu, Vasile Timofta, Dumitru Pătraşcu şi Gheorghe Andreiaş.
Echipă de voluntari
La început, salvamontiştii nu aveau dotări şi echipamente specifice, iar experienţa lor de salvare era una minimă.
- ,,Unii dintre membri nu mai urcase niciodată pe munte. În primii ani după înfiinţarea Salvamontului în oraşul Victoria activitatea propriu zisă se desfăşura anevoios, din cauza lipsei de experienţă şi a lipsei de echipamente pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi. În 1971 conducerea echipei s-a schimbat şi a fost preluată de dr. Petre Tiurbe un om pasionat de munte Acesta a făcut o reorganizare a echipei şi au fost cooptaţi noi membri voluntari. S-au înscris voluntari: Thomas Bross, Ioan Alupoaie, Erich Konrad, Gheorghe Stoian, Viorel Balu, Ioan Pielmuş, Ioan Muntean, iar din vechea echipă a rămas Alexandru Culacov şi Ioan Grovu” a explicat Thomas Bross.
După reorganizarea echipei lucrurile s-au schimbat radical.
- ,,Salvamontiştii au făcut pregătire de specialitate şi pregătire fizică. Foarte mult s-a pus accent pentru prevenirea accidentelor turistice prin patrulări, informare, refacerea marcajelor şi a traseelor turistice. Noua echipă se descurca în orice situaţie, intervenea pe orice vreme, la orice oră din zi şi din noapte, rezolvând situaţii de tot felul cum ar fii: entorse, luxaţii, fracturi, politraumatisme, plăgi, înecaţi în lacuri alpine, hipotermii, degerături, muşcături de vipere, de câini epuizaţi fizic, căderi în gol şi în cazul trăznetelor” a mai spus Thomas Bross.
Avalanşă cu 25 de victime la Bâlea Lac
Evenimentele la care erau solicitați salvamontiştii erau, de obicei, pe vreme nefavorabilă, cu furtuni sau viscol, în zone accidentate la peste 2.000 de metri altitudine. Un caz mai special pentru salvamontişti a fost o naştere la Cabana Turnuri. Echipa Salvamont Victoria a acţionat şi în afara zonei arondate şi astfel s-a ajuns în timp optim la acţiuni în zona Podragu, Turnuri.
- ,,În 1997 am avut cel mai tragic eveniment. La Bâlea Lac s-a produs o avalanţă care s-a soldat cu 25 de victime” a adăugat Thomas Bross, cel care din 1979 a preluat conducerea echipei de salvamontişti de la Victoria
Baza salvamont de pe Valea Sâmbetei
În vara anului 1982 s-a început construirea bazei Salvamont în Valea Sâmbetei care a fost finalizată în mai puţin de doi ani. Baza a fost construită cu sprijinul Combinatului Chimic Victoria care a donat materialele de construcţie.
- ,,Aici era un punct de prim ajutor, dar a fost distrus complet în luna aprilie din 1997 de o puternică avalanşă. După două săptămâni am început o altă construcţie şi s-a finalizat în decurs de un an. A fost o perioadă grea. Actuala bază este mult mai mare şi este dotată cu toate cele necesare” a spus salvamontistul.
Serviciul Public Salvamont Victoria
În anul 2000 s-a înfiinţat Serviciul Public de Salvamont în cadrul Primăria Victoria, la care au fost angajaţi patru din membrii echipei care aveau calificare în această meserie. După nouă ani de activitate, în 2009, Serviciul Public de Salvamont Victoria cu cei patru salvatori montani a trecut la Serviciul Public Judeţean Salvamont Braşov, dar cu sediul la Victoria. Din 2010, conducerea echipei Salvamont Victoria a fost preluată de Bunea Radu, Thomas Bross ieşind la pensie. De atunci salvatorii montani de la Victoria activează sub patronajul Consiliului Județean Brașov. Singura femeie salvamontist a fost Lucia Lungu, asistent medical. Ea a activat de peste 4 decenii în această activitate.
Mii de acţiuni de salvare
De la înfiinţarea serviciului, salvatorii montani au desfăşurat o muncă intensă de prevenire şi informare pentru iubitorii de munte. În baza statisticii din ultimii ani salvatorii au acţionat la mii de solicitări.
- Au fost transportaţi pe cale terestră la baza masivului peste 1.100 de turişti accidentaţi grav sau cu diferite acţiuni aflaţi în imposibilitatea de a se deplasa
- 60 de persoane au fost evacuate din masiv pe cale aeriană cu elicopterele SMURD, IGA, MAI, MApN sau private
- 2.000 de turişti au primit asistenţă şi îngrijiri medicale la Baza Salvamont Valea Sâmbetei, la refugii alpine sau direct pe trasee
- 450 de turişti rătăciţi au fost rezolvaţi
- 90 de persoane decedate în masiv epuizate, îngheţate, surprinse de avalanşe, căderi în gol, lovite de trăsnet au fost transprtate până la baza masivului
Thomas Bross, cel mai longeviv salvamontist
Cel mai longeviv salvamontist de la Victoria este Thomas Bross, care are o experienţă montană de cel puţin 45 de ani. Și cum visul unui salvator montan este de a escalada cândva Himalaya și Tomas Bross a ţintit Vârful Everest. A străbătut toţi munţii României, nu-i erau străini nici Alpii, dar voia şi alte experienţe de acest gen. S-a pregătit mulți ani pentru a ajunge pe Everest astfel că Tomas Bross şi-a format un grup de prieteni, toţi iubitori de munte, şi s-au decis să ajungă pe cei mai înalţi munţi din lume. În 2010, o echipă formată din 12 alpinişti plecau spre Nepal cu scopul precis, Vârful Everest. Thomas Bross era singurul român din echipă, ceilalți 11 erau germani.
- „Abia când m-am văzut în avion am avut siguranţa că voi trăi emoţiile create de cei mai înalţi munţi de pe mapamond. Am trăit mulţi ani cu această speranţă, că voi străbate aceşti munţi. Poate aveam această dorinţă de când am urcat pentru prima dată pe munte, la noi în Munţii Făgăraşului“ relata Thomas Bross.
Când au ajuns în Neal, la Katmandu, se afişa în toată splendoarea faimosul munte la care Bross visa de ani de zile. Şi-au luat în caravană patru iaci care i-au însoţit timp de 12 zile cât a durat expediţia.
- ,,Zilnic, ghizii ne verificau pulsul şi ne luau probe de sânge. Ne verificau nivelul oxigenului din sânge. Cu cât înaintam în altitudine, situaţia era mai delicată. Începând cu 3500 de metri, unii dintre colegii mei au început să renunţe. Până la altitudinea de 4500 metri au renunţat şapte turişti germani, restul am urcat până la 5620 m. A fost o experienţă pe care mulţi iubitori de munte ar dori s-o cunoască. Eu am avut această şansă şi consider că a fost un lucru măreţ. În primul rând pentru că organismul meu a rezistat la acea altitudine“ a mai spus Bross.