Ziua de 29 februarie apare în calendarul gregorian o dată la patru ani, cu excepția anilor care sunt divizibili cu 100, dar nu și cu 400. Asta înseamnă că, spre exemplu, anul 2100 nu va avea data de 29 februarie.
Acesta este un mecanism adăugat în calendar pentru a corecta discrepanța dintre calendarul solar și cel utilizat convențional, arată alba24.ro.
Calendarul gregorian are 365 de zile, în timp ce un an solar real este de aproximativ 365,2425 de zile.
Diferența de aproximativ 0,2425 de zile este compensată prin adăugarea unei zile la fiecare patru ani.
Ziua de 29 februarie este importantă deoarece ajută la menținerea calendarului în concordanță cu ciclurile anotimpurilor și fenomenelor astronomice.
Fără adăugarea unei zile suplimentare în fiecare patru ani, anotimpurile ar începe să se decaleze în raport cu calendarul.
Acest lucru ar putea duce la confuzie în stabilirea datelor evenimentelor sezoniere și a sărbătorilor religioase sau culturale care sunt legate de acestea.
- Ce este anul bisect: Un an bisect este un an care are o zi suplimentară adăugată la sfârșitul lunii februarie (care are în mod normal 28 de zile) pentru a menține sincronizarea între calendarul civil și anul astronomic sau solar. În calendarul gregorian, această zi suplimentară este 29 februarie. Un an bisect are 366 de zile.
Șansa ca cineva să se nască în data de 29 februarie de este de 1 la 1.506. Ziua suplimentară generează multe superstiții în jurul globului, despre care vom vorbi mai jos.
29 februarie: Modificările calendarului
Calendarul gregorian este o modificare a calendarului iulian utilizat pentru prima oară de romani.
Calendarul roman a început ca un calendar lunisolar și își boteza zilele după fazele Lunii: luna nouă (calendae, de unde și „calendar”) și luna plină (Idus sau ide).
Nonae erau denumite nu zilele care cădeau în primul pătrar, ci exact la o nundina (săptămână comercială romană) sau nouă zile înainte de ide, inclusiv numărând idele ca primele din aceste grupuri de nouă zile.
Așa era denumită și o perioadă de opt zile.
2024, an bisect. Superstiții
Sunt multe superstiții legate de anii bisecți. Credinţele populare spun că oamenii care se nasc în ani bisecţi au puteri speciale sau ar putea fi vindecători.
De asemenea, este bine să nu vă căsătoriţi în acest an pentru că riscaţi să vă despărţiţi după câteva luni.
Dacă vreţi să divorţaţi, mai gândiţi-vă o dată pentru că aţi putea rămâne singuri tot restul vieţii.
Nu este bine să vă schimbaţi locul de muncă, rezidenţa sau culoarea părului.
Nu este bine nici să demaraţi o afacere sau să construiţi o clădire pentru că nu veţi avea spor.
29 februarie, an bisect: Calendarul anului – observații din antichitate
Societatea omenească, de-a lungul timpului a observat trecerea timpului prin succesiunea unor fenomene naturale:
- răsăritul şi apusul soarelui, ziua urmată de noapte, succesiunea anotimpurilor.
Ulterior, în antichitate, pe baza unor calcule matematice şi a măsurătorilor astronomice s-a ajuns la două sisteme de ţinere a evidenţei timpului:
- astronomic şi civil.
În ambele situaţii s-au avut în vedere mişcările de revoluţie ale Pământului, Lunii şi Soarelui. Pământul se roteşte în jurul axei sale, Luna în jurul Pământului şi apoi amândouă astrele în jurul Soarelui).
După o îndelungată şi atentă observare a periodicităţii fenomenelor de pe bolta cerului, oamenii au reuşit să alcătuiască diferite sisteme de măsurare a timpului şi de împărţire a lui în
- ani, luni, săptămâni, zile, ore.
Ce reprezintă anul
Anul reprezintă durata de timp în care Pământul se mişcă în jurul Soarelui. Este egală cu 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde.
Acesta este anul tropic sau solar.
Anul sideral reprezintă timpul în care astrele plecând de la un punct fix pe bolta cerească revin la el (365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde).
Datorită acestei fragmentări a anului tropic, în viaţa curentă s-a folosit un an cu un număr întreg de zile şi care se numeşte an civil sau calendaristic.
Luna de 30 de zile
Luna este perioada de timp cât durează o rotaţie a astrului în jurul Pământului:
- 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde, aproximativ 29 zile şi jumătate.
În această mişcare se disting patru faze:
- lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Luna lunară, fiind un interval de timp cu fracţiuni, anticii au socotit-o la începutul lunii civile. Ulterior nu mai corespundea cu apariţia lunii noi pe cer. Atunci au socotit-o de 30 de zile.
S-a ajuns din nou la neconcordanţe. Pentru soluţionare s-a trecut la un calendar lunar, în care unei luni de 29 de zile îi succeda una de 30 de zile.
Se menţinea această alternanţă celor 12 luni ale anului care era de 354 sau 355 de zile.
Săptămâna este unitatea de măsurat timpul, egală cu numărul nopţilor scurse între două faze consecutive ale astrului lunar. Este aproximativ echivalentă cu un pătrat lunar.
Într-un an solar de 365 de zile, sunt 12 luni lunare şi 52 de săptămâni.
Cum s-a ajuns la împărțirea zilei în 24 de ore
Ziua reprezintă intervalul de timp scurs între două răsărituri de soare.
În antichitate, începutul zilei a variat.
Egiptenii, chinezii, romanii, o anumită perioadă de timp, au considerat începutul zilei la miezul nopţii.
Babilonienii socoteau că ziua începe la răsăritul soarelui. Arabii, evreii şi grecii considerau că ziua începe la apusul soarelui.
În timp s-a mai observat că ziua nu este egală cu noaptea decât în anumite momente şi că diferenţa dintre ele creşte şi descreşte după reguli precise.
Apoi, egiptenii, babilonienii, chinezii au împărţit ziua în unităţi de timp şi mai scurte.
S-a avut în vedere partea luminoasă a zilei care a fost împărţită în şase părţi egale.
Romanii au împărţit acest interval în 24 de părţi egale, pe care le-au numit ”horae” (ore).