O mare de deşeuri, aşa arată lacul de acumulare de pe Olt, din apropierea localităţii Dridif. În zona barajului de la Dridif, plutesc animale moarte, lemne, peturi, lăzi de plastic şi multe alte deşeuri. Sunt tone de gunoaie, o imagine dezolantă, un adevărat focar de infecţie. Barajul este administrat de SC Hidroelectrica SA, care are obligaţia de a curăţa luciul apei. Primăria Voila le-a cerut să igienizeze lacul de acumulare în repetate rânduri, dar deşeurile se înmulţesc pe luciul apei. Autorităţile de Mediu, deşi sesizate, îi tratează cu blândeţe pe responsabili, deşi râul Olt este la un pas de dezastru.
Albia barajului este colmatată
Autorităţile susţin că albia barajului e colmatată pe mai bine de trei sferturi, iar acest fapt face ca barajul să nu mai poată atenua eventuale unde de viitură, pe Olt. În cazul unor ploi abundente râul ar putea inunda totul în jur. Localnicii spun că de ani buni lacul de acumulare este ca o groapă de gunoi, iar pescarii nu renunţă la plăcerea de a pescui aici, deşi apa este un focar de infecţie. Deşeurile nu sunt doar o problemă de mediu, ci şi una de sănătate publică. Peştele prins aici ingerează particule de plastic, iar ulterior acestea pot ajunge în organismul uman.
- „La un moment dat se pot inunda tot ceea ce înseamnă zonele din împrejurul râului Olt. E o cantitate mare de deşeuri, datorată în principal gradului de colmatare al tot ceea ce înseamnă luciul de apă al acestui baraj. Societatea Hidroelectrica, cea care administrează barajul deja a demarat iniţiativa de a reabilita şi decolmata tot ceea ce înseamnă acest luciu de apă al Oltului”, a declarat Cătălin Văsii, prefect de Braşov.
Istoria barajului de la Dridif
În anii 1984-1989 era mare forfotă pe râul Olt. Proiectantul şi şeful de lucrări al celor cinci hidrocentrale de la Avrig, Scorei, Arpaş, Olteţ şi Voila a fost un bucureştean, inginerul Constantin Drăghicescu. Era angajat la ISPH, institutul care proiecta toate investiţiile din ţară, după ce terminase facultatea cu 10.00. S-a specializat la Porţile de Fier unde a condus echipa ce a lucrat la acea parte a hidrocentralei pe care o vedem noi când trecem prin zonă.
- ,,În 1984, în toamnă, pe baza proiectului făcut în acel an, am început lucrarea la Voila. După aceea a început Viştea, Arpaş, Scoreiu şi ultima Avrig. Lucrări în cascadă. Primele 3 s-au pus în funcţiune până în 1989 şi produceau. După 1989, prin 1994 următoarele două. Cu Mândra am început 1984, dar sunt 40 ani şi investiţia este neterminată. Obiectivul de la Mândra este o poveste. Are în spate un lac de 340 milioane de mc de apă, iar dacă ar fi existat, iarna când debitul e mic, lacul prelua apa şi intra în centrală şi lucra. Se ştie că hidrocentralele lucrează doar pe vârful de sarcină, ziua, noaptea se opresc. Cele cinci hidrocentrale dau cam 170 milioane KWh, iar România consumă pe an cam 60 miliarde KWh. Mândra nu s-a terminat din lipsă de bani. Nu se putea termina înainte de 90, era mai mare decât cele cinci construite. Pot spune că aceste cinci hidrocentrale sunt unicul proiect hidroenergetic care s-a înscris în devizul iniţial, n-au depăşit bugetul de 5 miliarde de lei. La o hidrocentrală de genul acestora proiectarea durează cel mult 2 ani. Cele de pe Olt au ceva particilar, au canale de fugă. Oltul are lăţime de 40 metri la fund, iar noi am făcut canale cu 60 m lăţime, am făcut un Olt de ape mari şi adânci de 10 m, care duc un debit foarte mare. Beneficiul este că terenurile n-au mai fost inundate niciodată“ a explicat ing Constantin Drăghicescu.
,,Sub tonele de apă şi ciment se ascund poveşti de viaţă“
Trecând de la Făgăraş spre Avrig, pe partea dreaptă a şoselei DN1, se văd cinci clădiri impunătoare ale Amenajării Hidroenergetica Făgăraş-Avrig. Inginerii care au edificat aceste hidrocentrale nu-şi imaginau atunci că după câteva decenii unele dintre ele vor fi lăsate în paragină.
- ,,Sunt cinci hidrocentrale: CHE Voila: Pi= 14,2 Mw, Em= 29,1 Gwh/am, CHE Viştea: Pi= 14,2 Mw, Em=33,3 Gwh/am, CHE Arpaş: Pi=14,2 Mw, Em=36,4 Gwh/am, CHE Scoreiu, Pi= 14,2 Mw, Em=37 Gwh/am, CHE Avrig: Pi= 14,2 Mw, Em=38,7 Gwh/am. Pentru amenajarea hidroenergeticã a râului Olt s-au folosit proiectele tehnice executate de cei mai buni specialişti în domeniu. Îl amintim aici pe inginerul Drăghicescu Constantin. Hidrocentralele de pe Olt ascund sub tonele de ciment şi de apã poveşti de viaţă, sentimente, prietenii, bucurii, eşecuri, dar şi necazuri, pierderi de vieţi, despărţiri de cei dragi. Vă ofer anumite date tehnice despre cele cinci amenajări începînd cu CHE Voila. Cele 11 noduri ale Oltului Superior au un cap de cascadă provizoriu în acumularea Voila, în lipsa capului de cascadă proiectat, cota la coronament a barajului este de 427,50 m, înălţimea barajului fiind de 21,00 m, iar lungimea acestuia este de 60,00 m. Lungimea digului este de 12.035 m, cota amont fiind de 423,50 m, iar cota aval de 413,50 m cu o cădere de apă de 10,00 m. Debitul mediu 59,3 mc/s. Volumul de apă total, de 12,3x 10 milioane mc, iar cel util de 2 x 10 milioane mc. Debitul instalat este de 180 mc/s, puterea instalată de 14,2 Mw, energia medie de 29,1 Gwh/an. Barajul nedeversor din pământ din frontul de retenţie este de 590 m, la Voila. Părintele acestei lucrări a fost ing. Gheorghe Grigorcea, un specialist care a reuşit punerea în funcţiune a obiectivului în anul 1988. Fiecare şantier avea propria organizare socială şi tehnologică, adevărate orăşele, care puteau rămâne în administrarea autorităţilor locale ca locuinţe pentru tineri, pentru oameni săraci sau oamenii străzii. S-au demolat fabrica de betoane, staţia de sortare, staţii de carburanţi, cantine, locuinţe folosite doar 10 ani, magazii, ş.a“ a explicat Sorin Miloiu, inginerul care a coordonat activitatea şantierelor pentru construcţia hidrocentralelor de la Voila şi Olteţ. (Lucia BAKI)