Site icon Monitorul de Făgăraș

Foto și video. Viorica Eugenia Stoica, o viață dedicată elevilor. Primul cetățean de onoare al comunei Părău, învățătoarea satului, la vârsta de 95 de ani

Monitorul de Făgăraș:  Învățătoarea Viorica Stoica,  la 95 ani, cetățean de onoare al comunei Părău

Primul titlu de cetățean de onoare al comunei Părău a fost emis la 21 sepembrie 2024. Primarul comunei Părău, ing. Ovidiu Alexandru Ovesea, înmâna învățătoarei Viorica Eugenia Stoica, la împlinirea vârstei de 95 de ani, placheta cu distincția de cetățean de onoare al comunei:

A fost organizată o manifestare  menită a marca evenimentul, dar și aniversarea Eugeniei Viorica Stoica, dascălul fără egal al satului Veneția de Jos. În căminul cultural din localitate s-au reunit membrii familiei Stoica, de la copii până la strănepoți, foști elevi, săteni, preotul paroh al satului, Gheorghe-Olimpiu Fleşariu, și reprezentanții autorității locale. Atmosfera a fost emoționantă, creată de vorbitorii invitați, dar mai ales de vocea blândă, dar fermă a fostei dăscălițe a satului.

Primarul Ovidiu Ovesea: ,,Un cadru didactic de o înaltă valoare“

Viorica Stoica: ,,Vin la Veneția de Jos când mă fură dorul și mă năpădesc amintirile“

,,Mă simt  onorată pentru titlul acordat și vă mulțumesc din suflet domnule primar, CL Părău și în mod special doamnei Aurelia Bîță Stoica, activă și prezentă peste tot. În mod deosebit mulțumesc familiei mele care mi-a fost sprijin și îmi este în continuare pentru a avea o bătrânețe fericită. Mă simt împlinită! Mai dă-mi Doamne o clipă de soare/ Să spun în fiecare zi bună dimineața viață!“ și-a început pledoaria fosta dăscăliță a satului, de acum cetățean de onoare al comunei Părău.   În liniștea sălii, Viorica Eugenia Stoica s-a întors în timp, undeva la mijlocul veacului trecut. ,,În urmă cu 75 de ani mi-am început cariera de dăscăliță aici la Veneția de Jos. Apoi mi-am întemeiat o familie de care astăzi sunt mândră, o gospodărie, la intrarea în sat, la nr 1“ a mai spus fosta învățătoare, care a  însoțit fiecare relatare cu versuri potrivite. A vorbit despre magia copilăriei unde ,,toți suntem frumoși“, dar și despre satul făgărășean unde mai poate vedea încă plugarii cu ținuta lor mândră. ,,Ca dăscăliță, am folosit cele mai potrivite metode   pentru păstrarea valorilor autentice ale satului de odinioară“ a completat fosta învățătoare.  A început să publice volume de carte la 84 de ani, primul fiind intitulat ,,Du-mă dorule în Vadul Țării Făgărașului“. După 2 ani a publicat ,,La poarta dorului“, iar în 2015, ,,În sat la bunici“, un volum de poezii dedicat copiilor.

Sala i-a cântat ,,La mulți ani!“, ca mai apoi să curgă felicitările și buchetele de flori. ,,Parcă este început de an școlar când mama venea acasă cu foarte multe flori, nici nu mai știam unde să le punem“ a spus una dintre fiicele sale stabilită la București.  A fost felicitată de primaul comunei, de copii, de nepoți și strănepoți, de foști elevi, de săteni. Un moment emoționant a fost întâlnirea cu fratele mai mic, având în vedere că ,,sunt  mereu pe drum, ba la București, ba la Brașov, iar aici, la Veneția de Jos, atunci când mă fură dorul și mă năpădesc amintirile“.

Deporată de comuniști la Șinca Nouă

 Viorica Eugenia Stoica s-a născut la Vad, ,,satul cu domni“ cum este cunoscută localitatea în Țara Făgărașului, la 21 septembrie  1929. Cinci clase primare le-a urmat la școala din Vad, după care a fost trimisă la Blaj, unde a făcut 4 clase de liceu. A urmat apoi Școala Normală, absolvind în 1948. Era anul în care regimul comunist se instala prin forță în România. Un an a predat ca suplinitoare la școala din Vad, după care, în 1949, a fost titularizată pe post de învățătoare la Veneția de Jos. Aici s-a căsătorit cu Nicolae Stoica, învățător. Pe când primul copil avea 7 săptămâni, au fost nevoiți să părăsească satul Veneția de Jos. Comuniștii găsiseră că părinții învățătorului erau chiaburi, iar toți membrii familiei erau considerați ,,elemente dușmănoase ale partidului“. Așa se face că noua familie cu micuța lor fetiță au fost deportați la Șinca Nouă. O luau de la zero în alt sat. ,,Ne-am mutat cu căruța cu coviltir. Dar cum dascălul trebuie să se obișnuiască oriunde, așa am făcut și noi. Am avut ore la școală la Șinca Nouă. De aici am fost trimiși apoi la Veneția de Sus. De data aceasta am plecat cu un camion. Este o poveste lungă. Am revenit la Veneția de Jos unde am avut generații după generații de elevi. Am fost numită și inspector școlar regional pentru că m-am implicat în viața artistică a elevilor și a comunității. Am moștenit-o pe mama la talentul poetic și artistic. După ce s-au desființat raioanele, ne-am mutat la Făgăraș. Am avut catedre la Școala Generală nr. 5 și la Școala Generală nr. 1 de unde m-am și pensionat“ a relatat fosta dăscăliță. (Lucia BAKI)

Exit mobile version