Sumerna este cea mai mică localitate din Ţara Făgăraşului, cu câteva zeci de locuitori. Este un cătun a cărui aşezare îţi taie respiraţia. La poalele vârfului Tărâţa din masivul Făgăraş, Sumerna era locul în care oamenii comunei Ucea de Sus şi-au amenajat colibele în care poposeau pe timpul verii când îşi duceau animalele la păscut. Astăzi, acele colibe sunt case de vacanţă şi pensiuni, dar și locuințe ale sătenilor domiciliați aici. Este renumită Sumerna prin frumuseţea locului, dar şi prin cel mai bun drum de acces, cu un carosabil ,,ca-n palmă”, cum spune o vorbă din bătrâni. Și atât. La marginea cătunului se întinde cel mai mare parc fotovoltaic din ţară, pe vreo 146 ha, al unui investitor sibian. Primarul comunei Ucea, Ștefan Marius Dumitru, spune că în viitor cătunul Sumerna trebuie să devină o atracție turistică. Dar până când Sumerna va fi o stațiune turistică este cale lungă.
Drumul forestier modernizat cu bani europeni
Spre cătunul Smerna era un drum forestier îngust, vara plin de praf, iar pe vreme ploioasã greu accesibil. Prin 2012, Primãria Ucea a obținut o finanțare europeană pentru modernizarea acestei căi de acces, vreo 1,5 milioane de euro, care putea transforma drumul forestier într-o șosea modernă. Dar abia după 7 ani de la aprobarea proiectului, accesul spre Sumernã se putea realiza în condiții normale, metehnele sistemului public pavat cu multă birocrație necesitând chiar înfruntări în instanță. Toatã aventura proiectului european a durat până în vara lui 2018, când s-a putut deschide șantierul pentru modernizarea acestui drum de firma SC Geiger SA desemnatã prin licitaţie. ,
- ,,A fost nevoie de lărgirea drumului, defrișarea locului, s-au mutat stâlpii de iuminat public, s-a construit un pod nou peste pârâul Ucea, s-au amenajat podeţe, rigole pluviale, iar , la final, asfaltarea s-a realizat în douã straturi. În octombrie 2018 deja se turna asfaltul pe cei 3,3 km, iar la începutul anului 2019, localnicii se mândreau cu acest drum“ explica primarul de atunci, Marian Băcilă.
O altă investiție la Sumerna a fost o reţea nouă de gaz metan, pe conducte de polietilenă. De asemenea, s-a realizat un iluminat public nou. În aceeași perioadă s-a întocmit şi un proiect pentru construirea reţelelor de apă potabilă şi de canalizare, dar acesta nu s-a mai finalizat.
- ,,Nu pot solicita de la CJ Braşov avizele legale întrucât nu pot dovedi proprietatea asupra terenului, nu pot face planurile parcelare din cauza unui conflict pe care-l avem cu comuna Arpaş pentru reglementarea administrativă. Nu sunt decât orgolii pentru că se vrea reglementarea zonei Turnuri- Podragu care ar fi fost cândva a arpăşenilor. Dar această zonă este domeniul public al comunei Ucea, definit prin hotărâre de guvern. Oricum aceste zone, vreo 300-400 ha, nu pot ajunge la Arpaş fiind stabilite prin HG comunei Ucea. Aceste demersuri nu fac decât să întârzie proiectele de dezvoltare a zonei“ explica fostul edil Marian Băcilă.
Sumerna, prioritate pentru primarul de la Ucea
Pentru primarul comunei Ucea, Ștefan Marius Dumitru, transformarea cătunului Sumerna într-o atracție turistică este o prioritate.
- ,,Este un colț de natură unic și ar fi păcat să nu-l valorificăm. În primul rând trebuie să finalizăm cadastrarea la Sumernă și să eliberăm titlurile de proprietate. Aceasta este o mare problemă. Au lucrat ani de zile firme de cadastru pentru Primăria Ucea și nu s-a concretizat nimic. Iar aplicarea programului privind cadastrarea gratuită este, în opinia mea, un eșec. În paralel vom întocmi proiecte pentru construirea rețelelor de apă potabilă și de canalizare la Sumerna pentru care vom căuta finanțare. De asemenea, vom căuta bani pentru asfaltarea străzilor. Nu este suficient să avem un drum de acces foarte bun spre Sumerna, iar în rest să nu se poată intra în cătun. Nu putem spune că vrem turism dar fără să oferim nimic. Dacă ne uităm la zonele turistice de la Sâmbăta sau Cârțișoara care s-au dezvoltat, nu ne putem compara“ a declarat primarul comunei Ucea.
Comună veche de cinci veacuri
Sub muntele Tărâţa al Făgăraşilor se deschide o frumoasă comună din Ţara Oltului, cu o vechime atestată documentar de pe vremea lui Paul Tomori, la 1509, printr-o sentinţă a Scaunului Judiciar al Boierilor din Ţara Făgăraşului, prin care au fost confiscate averile lui Bârsan care a participat la revoltele lui Mihnea-Vodă din Valachia. Averile uceanului Bârsan au fost date lui Roman de Ucea şi fiilor săi Vladimir, Stanislau, Bărbat, Barbu, Toma, Vlad şi Radu de Ucea. La 1601, comuna Ucea de Sus este dăruită lui Ştefan Csaky împreună cu alte 62 de sate aparţinătoare de Cetatea Făgăraşului. Este meţionată Ucea de Sus şi în diplomele boernale semnate de principele Transilvaniei şi de Susana Lorantfi, văduva lui Gheorghe Rakoczi, care confirmă drepturile lui Ioan Silea la 1625, respectiv lui Oprea Bărbat şi pe fiii săi, Roman şi Oprea, la 1652. Şi Şerban Bărbat este ridicat în rândul nobililor de către principele Mihail Apafi, la 1663. Primele hărţi cadastrale şi cărţi funduare ale comunei se fac la 1872 când se stabilesc graniţele şi parcelele de teren. Aşa cum însemnează Ioan Bărbat în monografia comunei, până la desfiinţarea iobăgiei terenurile aparţineau grofului Iosif Bruckenthal, soţul Mariei Tereza, respectiv fâneţele Margini, pădurea Braniştea, Heiul domnesc şi moara domnească. Ulterior a fost preluată această avere de statul unguresc, ca în anul 1883 să ajungă în mâinile oamenilor. 180 de persoane iniţial şi încă 20 în decurs de 10 ani au devenit proprietarii averii grofeşti.
Lazurile din Sumernă
La acele vremuri, hotarele satului erau marcate cu garduri de nuiele şi se trecea de acestea prin nişte porţi. La ieşirea din comună spre miazăzi, spre pădure, se dă în fosta moşie grofească, ,,Margini” şi ,,Braniştea” . Până în 1902 aici era o frumoasă pădure de brad, care a fost tăiată pentru a se face păşunat. La un km depărtare de acestea se înfăţişează frumoasele lazuri din Sumernă, la cca 790 m altitudine. Aici şi-au construit mulţi oameni căsuţe şi colibe cu şopuri şi grajdiuri, unde stăteau vara până toamna târziu cu vitele la păşune.
Austriacul care a arendat muntele Tărâța
Numele Sumernă, scrie Ioan Bărbat în monografia sa, derivă de la munţii mari care împodobeau pe vremuri aceste lazuri. „20 de săteni şi-au avut în lazuri căsuţele, unele cu şuri, grajdiuri, grădină cu pomi şi casă. De la Sumerna în sus începe urcuşul muntelui spre Tărâţa, în stânga, plaiul ,,Şăuţii”, iar în dreapta ,,al Şeţului”. Frumuseţea munţilor, bogăţia lor în păduri de fag şi brad, capre negre, urşi, mistreţi, cocoşi de munte au atras vânătorii de la Societatea Carpatină Săsească, ofiţeri ai armatei austriace care au arendat şi vânatul. Grofii din Budapesta şi Austria au arendat vânatul de la proprietarii munţilor pe bani mulţi”. Este menţionat de Ioan Bărbat prusacul Florathedth, un vânător foarte bogat, care arendase tot vânatul de la Porumbacul până la Sâmbăta. După ce a ajuns stăpân pe aceste terenuri şi-a construit o casă în valea ,,Arpaşul Mare” unde a funcţionat o glăjărie. Apoi a mai construit case şi bordee în toate zonele arendate pentru el şi oaspeţii lui vânători. ,,În timpul reformei agrare, vânătorii, partidele politice şi fruntaşii judeţului au vrut să preia de la proprietari golul alpin de pe Tărâţa să-l transforme în parc de vânătoare regală. S-au luptat sătenii şi au ajuns cu jalba până la rege pentru a-şi salva proprietatea. Şi au reuşit” scrie Ioan Bărbat în monografia sa. O situaţie similară se întrezăreşte şi astăzi. Se vrea ca Munţii Făgăraşului să devină un parc naţional călcându-se pe vrerea proprietarilor, a composesoratelor, asociaţilor, primăriilor locale sau a unor persoane fizice. Pe modelul înaintaşilor de a merge cu jalba la autorităţi, primarii de azi s-au dus la guvernanţi pentru a bloca proiectul Parcului Naţional Munţii Făgăraşului. (Lucia BAKI)
