Un obicei străvechi al satului cu comori, Veneția de Sus, este ,,Îngropatul Paștilor“ care, în trecut, se organiza în duminica Tomi sau a treia zi de Paști. Este un obicei unic, dar cu implicații spirituale pentru comunitatea acestui sat. Sunt implicate femeile văduve din sat și, cel mai important, cea mai vârstnică dintre ele, denumită ,,baba“ care se ocupă de dospit și copt prescurea din care se fac paștile, dar și de organizarea ritualului. Acest rost este prezentat pentru Monitorul de Făgăraș de o fiică a satului, Maria Butum. Ultima procesiune în hotarele satului s-a organizat în urmă cu cinci ani, când Maria Butum a asistat la ritual imortalizând pe peliculă fiecare moment al obiceiului. ,,Sunt oameni care prin cultură și taine ating cerul cu sufletul prin rugăciuni!“ a spus Maria.
Povestea Mariei Butum
,, Sunt din nou plecată la Roma dar, sufletul îmi este mereu acasă la ai mei cei dragi, la tradițiile și la cultura noastră, la obiceiurile noastre frumoase, pentru că din asta trăiesc și îmi umplu sufletul de bucurie! De fiecare dată când plec departe de casă îmi pregătesc cu grijă valiza sufletului pentru că acolo este lada de zestre, acolo s-au adunat Comori de a lungul anilor. De fiecare dată, la fiecare sărbătoare, deschid această valiză și aștern în jur vibrația si bucuria, tradiția și cultura cu care am fost crescută. Mereu am încercat să poposesc și să umblu cu rost, să pot povesti rânduiala și rostul unui sat și al unei comunități. De data aceasta vorbim despre tradiția, cultura, obiceiurile și mai presus de toate de credința unui sat. La noi în sat așa s-a pomenit” relatează Maria Butum.
Procesiune în semnul Crucii
,,În Veneția de Sus sau în satul cu Comori cum i se mai spune, în duminica Tomii sau a Treia zi de Paști este obiceiul să se îngroape Paștile în patru hotare, în semnul Sfintei Cruci. Acest ritual este făcut de către femeile văduve din sat, iar ,,baba“ satului face prescurile. Prin acest ritual și rost se spune că atunci când femeile se închină și se roagă Cerul se unește cu Pământul. ,,La Dumnezeu nu insiști, te rogi în taină și atât“. Sperăm că în timp, acest ritual nu va rămâne doar o amintire, odată cu plecarea celor în vârstă. Vorbeam zile acestea cu ,,baba” satului, tanti Mărioara, că de la an la an este tot mai greu să îndeplinești această tradiție întrucât femeile văduve s-au împuținat, au mai rămas în sat doar două care mai pot duce acest obicei mai departe. Este greu pentru aceste femei în vârstă să străbată hotarele satului pentru a putea duce misiunea promisă la capăt. Pentru a nu se pierde tradiția am apelat la un mijloc de transport cu care să se ajungă în cele patru punctele cardinale din hotar. Dar cât era de frumos când mergeam pe jos depănând povești din comunitatea noastră. La răscruce de drumuri ne împărțeam în două, ,,baba“ fiind cea care coordona procesiunea prin sfaturile ei utile. Avea harul lui Dumnezeu, rugându-se pentru ca Dumnezeu să ferească satul, oamenii, animalele, gradele și hotarele de boli, de grindină și de foc. Ce poate fi mai presus de aceste obiceiuri, de tradițiile vechi și de credință?“ spune Maria Butum, localnica îndrăgostită de obiceiurile vechi ale satului cu comori, Veneția de Sus.
