Peste 70 de muzee din întreaga țară vor participa, sâmbătă, 17 mai 2025, la cea de-a XXI-a ediție a Nopții Muzeelor, eveniment coordonat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR), finanțat de Ministerul Culturii. Potrivit RNMR, pe durata evenimentului, muzeele din întreaga țară devin veritabile centre de atracție, de socializare și de consum cultural, atât în mediul urban, cât și în cel rural, oferta culturală propusă fiind adaptată și atent structurată, cu scopul de a transforma muzeele în spații comunitare active, integrate firesc în viața cotidiană. Și muzeele din Țara Făgărașului organizează ,,Noaptea Muzeelor“. Muzeul Țării Făgărașului ,,Valer Literat“ va fi deschis publicului începând cu ora 18.00 până la 24.00, ultina intrare fiind permisă la ora 23.00.
Istoria muzeului din Cetatea Făgărașului
Ca director al Despărțământului ASTRA Făgăraș, preotul-profesor Valeriu Literat, a propus, la 1923, întemeierea unui Muzeul Etnografic al Țării Oltului, care să aibă trei secții: istorică, etnografică și de științele naturii. Valer Literat își dorea ca acest muzeu să reunească cele mai reprezentative valori ale istoriei și etnografiei zonei.
- „Ca o culme a activităţii mele culturale consider înfiinţarea Muzeului etnografic al Ţării Oltului”
Dar de atunci, din 1923, o deschidere oficială a avut loc abia în 1951, la 21 februarie, când a primit statutul de instituție de stat cu denumirea de ,,Muzeul Orășenesc de Istorie“. Avea atunci trei săli de expoziție: etnografie, carte veche şi artă decorativă. În anul 1973, Muzeul Orășenesc a fuzionat cu secția muzeală ce fusese înființată încă din anul 1968 în Cetatea Făgărașului, afiliată o vreme Muzeului Brukenthal din Sibiu. În această perioadă a purtat denumirea de „Muzeul Cetății”, iar din anul 1981 s-a numit „Muzeul Țării Făgărașului”. Printr-un ordin al Ministrului Culturii, din anul 2004, a primit titulatura de Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat”, fiind clasificat în categoria muzeelor de importanţă judeţeană. (sursa Muzeul Țării Făgărașului)
Cine a fost Valeriu Literat
Familia Literat din Luţa are rădăcini adânci în glia şi istoria Ţării Făgăraşului.
- ,,Documentele vremii consemnează că a dat generaţii de plugari români, grăniceri, preoţi parohi în sat şi dascăli, militari de rang superior şi chiar nobili aşa cum o arată Diploma de nobilitate acordată de Principele Transilvaniei Michael Apafi (I) lui Stephanus Literatus Boer de Licza, la Cluj în 2 aprilie 1664. Din aceeaşi stirpe s-au ridicat în veacul din urmă o seamă de intelectuali, învăţători, preoţi, profesori, magistraţi, ingineri, medici, unii participanţi la făurirea României Mari” explică Liviu Literat, chimist, profesor universitar, urmaş al Literaţilor.
Valer Literat este din neamul Literat din Luţa şi a înfiinţat Muzeul de Istorie al Ţării Făgăraşului căruia i-a donat toată munca sa. N-a contat pentru comunişti însă nimic, nici titluri, nici munca de o viaţă dedicată ţării şi românilor şi l-au arestat. La 3 martie 1951, securiştii l-au căutat acasă şi fără nicio justificare l-au dus la Securitate. L-au ţinut în anchete vreme de doi ani fără să i se dea voie să aibă un proces corect. Între 3 martie 1951 şi 23 februarie 1953, Valer Literat a fost ţinut în celulele Securităţii. A fost eliberat, dar i s-a impus domiciliu obligatoriu în judeţul Bacău, în satul Gârleni. Veler Literat a fost astfel dezrădăcinat, situaţie care a durat timp de 11 luni. Abia atunci s-a putut întoarce în ţinutul natal. Dar destinul l-a dus la Iaşi unde la 17 decembrie 1972 a trecut în lumea celor drepţi. Pentru că îşi iubea plaiurile natale, a cerut prin testament să-i fie aduse osemintele la Făgăraş unde să rămână pentru veşnicie. Valer Literat s-a născut la 5 aprilie1885 în satul Luţa de Făgăraş. Părinţii lui au fost Iosif Literat (1856-1906) preot în Luţa şi Rafira Literat născută Nemeş (1860-1930). A fost preot (1906) şi profesor (1919-1942), specialitatea limba franceză şi română, la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş. A fost paroh în satul natal, Luţa, opt ani (1908-1916), după care a plecat în Ţara Românească (1916) unde slujeşte ca preot suplinitor la Iaşi (cartierul Tătăraşi) şi în satul Mihălăşeni (1917-1919). Studiile primare le face la Şcoala Grănicerească din Vaida-Recea şi Şcoala capitală din Veneţia de Jos (1891-1895), cele secundare la Liceul Ortodox Român ,,Andrei Şaguna“ din Braşov (1895-1903), iar cele Superioare la Institutul Teologic Sibiu (1903-1906). Urmează cursuri universitare pentru profesori (1919-1920) la Universitatea ,,Daciei Sueprioare“ din Cluj şi la Facultatea de Litere (1924-1928) de la Universitatea din Cluj, luându-şi licenţa în limba română şi franceză (1928). Urmează cursuri de perfecţionare în Franţa la Lyon – Faculte de Lettres (1921) şi Grenoble (1928). După o îndelungă cercetare a publicat mai multe lucrări: ,,Criptograme în cărţi vechi din Ţara Oltului“, „Vizite calvineşti la preoţi români din Ţara Făgăraşului“, ,,Un dar a lui Constantin Brîncoveanu”, ,,Biserica din Voivodenii Mari“, „Două biserici din Ţara Oltului – Oprea şi Steza Cârţişoara“, „Biserici din Ţara Oltului şi de pe Ardeal, zugrăvite de familia de pictori Grecu din Săsăuş”, „Oraşul şi Ţara Făgăraşului“, „Procese verbale ale Scaunului de judecată din Făgăraş“, ,,Jubileul de 300 ani al ţehiului tăbăcarilor români din Făgăraş“, ,,Despre portul popular din Ţara Oltului“). A fost profesor de limba franceză la Liceul „Radu Negru“ timp de 43 de ani, iar pentru o scurtă perioadă a condus liceul, membru activ şi preşedinte în cadrul Despărţămîntului Asociaţiei ,,Astra“ A înfiinţat Muzeul Etnografic al Ţării Oltului din Făgăraş la 4 nov.1923, iar astăzi îi poartă numele. A donat Academiei Române, Filiala Cluj, biblioteca personală cu valoroase exemplare de carte veche, carte ştiinţifică şi beletrstică, lexicoane, dicţionare, manuscrise, caiete de amintiri. A înfiinţat în satul natal o bancă ţărănească (tip Reiffhausen) pentru sprijinul financiar al consătenilor. A colaborat cu prof.N. Iorga, I. Simionescu Mehedinţi, D. Gusti, S. Dragomir, I. Muşlea, I. Crăciun, prof. W. Draeger de la Universitatea „Humbilt” din Berlin. Dar nimic n-a contat în faţa tăvălugului comunist, iar marele profesor recunoscut în ţară şi străinătate a fost aruncat în temniţele comuniste.
