Apostolul Ioan este autorul cărții Apocalipsa din Noul Testament, după cum a rămas în tradiția atât a Bisericii Ortodoxe și Catolice dar și în cea mai mare parte a viziunii protestante și neo-protestante, asta în ciuda altor ipoteze emise de către unii teologi și cercetători. Apocalipsa se înscrie în seria cărților profetice dar rămâne o carte deloc ușoară de interpretat și este de preferat să fie interpretată în cheie apostolică, pentru că altfel s-ar emite ipoteze aberante și fantasmagorice.

,,Fericit este cel care citește!”

,,Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care Dumnezeu I-a dat-o pentru ca să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă-n curând; și El, prin trimiterea îngerului Său, i-a destăinuit-o robului Său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Iisus Hristos, pe toate câte le-a văzut. Fericit este cel care citește și cei ce ascultă cuvântul acestei profeții și păstrează cele scrise într-însa!“ ( Apocalipsa 1, 1-3) Acesta este începutul cărții, o parte introductivă în care se specifică faptul că este vorba despre niște evenimente ce se vor petrece în curând. Este posibil să fie evenimente care s-au întâmplat în vremea lui Ioan, la scurt timp după moartea sa sau și mai departe, în istorie, până în zilele noastre. Posibil să fie vorba despre împărații romani care au prigonit creștinismul dar și extincția lor în istorie până în zilele noastre. Este interesant să citim această carte raportat și la zilele noastre când avem aproape un criminal care a început un război fratricid, binecuvântat de o biserică ,,jihadistă”, denumită ,,ortodoxă”, cu un întâi stătător ce binecuvântează bombe și rachete. În fiecare epocă mâna Antihristului a fost vizibilă iar fiecare epocă părea că este ultima, dar nu a fost ultima. Lucrurile au continuat cu bine, rele, genociduri, fapte mărețe sau întunecate. Fiecare epocă istorică și-a avut îngerii și demonii săi pe pământ. Și totuși, de fiecare dată- ,,Fericit este cel care citește!”

Subiectul și scopul principal al scrierii

,,Sfântul Ioan precizează încă de la începutul scrierii sale care este subiectul și scopul principal al acesteia: <<ca să arate cele ce trebuie să se petreacă în curând (1,1)>>. Astfel, subiectul de bază al Apocalipsei este descrierea tainică a viitorului Bisericii lui Hristos și al lumii întregi. Chiar de la întemeierea sa, Biserica lui Hristos a fost nevoită să intre în aprige confruntări cu pozițiile greșite iudaice și păgâne, în scopul biruinței Adevărului Divin, care a fost adus pe pământ prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu și prin aceasta să dăruiască omenirii fericirea și viața veșnică. Scopul Apocalipsei este să descrie această luptă a Bisericii și a biruinței ei asupra tuturor dușmanilor, să înfățișeze clar pierzania dușmanilor Bisericii și preamărirea fiilor ei credincioși. Acest lucru este extrem de important și necesar credincioșilor din acele vremuri în care începuseră persecuțiile înfricoșătoare și sângeroase împotriva creștinilor, pentru a le oferi mângâiere și încurajare în necazurile și încercările grele la care erau supuși. Această imagine vie a războiului dintre împărăția puterilor întunericului și Biserică, finalizată prin biruința ultimă a Bisericii împotriva <<șarpelui celui de demult>> (12, 9) este folositoare credincioșilor din toate timpurile dintr-un singur motiv: mângâierea și întărirea lor în lupta pentru adevărul credinței lui Hristos, luptă pe care ei trebuie să o ducă împotriva slujitorilor puterilor întunericului, care în răutatea lor oarbă se silesc să nimicească Biserica” spune arhiepiscopul Averchie Taușev în lucrarea ,,Apocalipsa Sfântului Ioan, un comentariu ortodox”. Așadar, avem o carte profetică, scrisă într-un moment de ,,răpire în duh” a autorului, sub călăuzirea directă a Duhului Sfânt, primită direct de la Hristos iar această carte vorbește despre un prezent și un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, de la autor și până în zilele noastre; de la atrocitățile lui Nero, până la acelea ale lui Nero, Galerius, Dioclețian, Maximian Hercule, LIcinius, Ginghis Han, islamismul radical de la 600 d.Hr. până în zilele noastre, Napoleon, Stalin, Pol Pot, Putin și alți scelerați de ieri sau de azi.

Iisus cel înfricoșător și puternic

Iisus se arată lui Ioan, dar diferit de Cel care a pătimit, a fost torturat, răstignit și ucis. Dumnezeul-om se arată lui Ioan în toată plenitudinea puterii Sale, o arătare fermă și ,,înfricoșătoare” în sensul bun al cuvântului. ,,Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era și Cel-ce-Vine, Atotțiitorul. Eu, Ioan, fratele vostru și împreună cu voi părtaș și la răbdarea întru Iisus, fost-am în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturisirea lui Iisus. În duh am fost în zi de Duminică, și în urma mea am auzit un glas mare ca de trâmbiță, care zicea: <<Ceea ce vezi scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Biserici: la Efes și la Smirna și la Pergam și la Tiatira și la Sardes și la Filadelfia și la Laodiceea. Și m-am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Și întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur, și-n mijlocul sfeșnicelor, pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în veșmânt lung până-n pământ și încins pe sub sân cu cingătoare de aur. Capul Său și părul Său erau albe ca lâna albă, ca zăpada; și ochii Săi, ca para focului; și picioarele Lui erau asemenea bronzului lămurit în cuptor; și glasul Său era ca vuietul apelor multe; în mâna Lui cea dreaptă avea șapte stele; și din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri; iar fața Sa era ca soarele când strălucea-n puterea lui. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort. Și El și-a pus peste mine mâna dreaptă, zicând: << Nu te teme; Eu sunt cel dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel-Viu. Mort am fost, și iată, sunt viu în vecii vecilor, și am cheile morții și pe ale iadului. Scrie deci cele ce-ai văzut și cele ce sunt și cele ce-au să fie după acestea. Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în dreapta Mea și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte Biserici, iar sfeșnicele cele șapte sunt șapte Biserici”. (Apocalipsa 1, 8-20)

O carte plină de taine

Apocalipsa este o carte care vorbește despre arătarea lui Dumnezeu în istorie dar și despre lucruri tainice, neînțelese încă și aflate spre descoperire. ,,Toți părinții vechi ai Bisericii care au realizat comentarii ale cărților Noului Testament au considerat în unanimitate Apocalipsa ca pe o imagine profetică a vremurilor de pe urmă ale lumii, a evenimentelor care se vor petrece înainte de a doua venire a lui Hristos pe pământ și a împărăției celei slăvite pregătită tuturor celor cu adevărat credincioși. În ciuda faptului că sensurile mistice ale acestei cărți sunt ascunse și din această pricină mulți necredincioși se străduiesc să o defaime în diferite moduri, Părinții prealuminați ai Bisericii și învățătorii dumnezeieștii înțelepciuni au avut întotdeauna un mare respect pentru ea” spune Taușev. Sfântul Dionisie al Alexandriei spunea despre această carte: ,,Întunericul care acoperă înțelesurile acestei cărți nu oprește uimirea față de ea. Iar dacă eu nu înțeleg totul în ea, aceasta se datorează incapacității mele. Nu pot să fiu judecător al adevărurilor pe care le conține și nici să le cuprind cu puținătatea minții mele. Fiind călăuzit mai mult de credință decât de inteligență, constat că acestea sunt superioare intelectului meu”. Apocalipsa este o carte a trecutului, a prezentului care ne stă în față și a viitorului. O carte a cheilor și a enigmelor, dar vălurile ei se dau la o parte doar cu ochii credinței. (Ștefan BOTORAN)

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here