Site icon Monitorul de Făgăraș

 Foto. Arestările din 14/15 mai 1948, în Făgăraș: elevi, studenți, profesori, medici, legionari. Elevii de la Liceul Radu Negru au fost ridicați din sălile de clasă sau de acasă

monitorfg

 

În noaptea de 14/15 mai 1948 au fost înregistrate cele mai multe arestări din istoria recentă a României.  Statisticile spun că peste 15.000 de  persoane, majoritatea  studenți și legionari, dar și elevi. Mulţi au fost ridicaţi şi din Ţara Făgăraşului, iar despre soarta lor nu s-a mai ştiut până în 1964, la eliberarea dată de Dej, când  au ieşit pe porţile închisorilor şi lagărelor comuniste îmbătrâniţi, bolnavi şi suferinzi.  Prea puţini  elevi de la Liceul Radu Negru din Făgăraş au scăpat atunci de arestare, iar cei care  s-au ascuns au urcat, începând cu 1 mai 1949, în munţi. În Munţii Făgăraşului s-a organizat cea mai puternică şi lungă luptă anticomunistă din România, grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu fiind sprijinit de oamenii din sate.  Sediul Securităţii din Făgăraş era neîncăpător faţă de numărul elevilor ridicaţi din clase sau de acasă. Operaţiuni similare s-au înregistrat la toate liceele din ţară. Cea mai răsunătoare şi cu urmări greu de imaginat a avut loc la Liceul din Blaj. Un alt val masiv de arestări s-a  înregistrat în  5 mai 1952, când peste 44.000 de români dintre care peste 10.000 copii au fost scoşi din casele lor din Banat şi deportaţi  în  Bărăgan. Este cunoscută operaţiunea securiştilor din acea noapte ca ,,Rusaliile negre”.

 Operaţiunea semnată de Teohari Georgescu şi Ana Pauker

Așa cum  aratã documentele din arhivele CNSAS,  operațiunea  din noaptea de 14/15 mai 1948 a fost organizatã cu mult timp înainte.  Comandanții unitãților de securitate erau în posesia unor plicuri sigilate în care erau listele cu persoanele și domicilile tuturor celor implicați  în lupta de rezistențã.  Arestãrile au început în ziua de 15 mai. Era o acțiune masivã, spectaculoasã, desfãșuratã pe întreaga țarã și dupã un plan minuțios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne și Ana Pauker și-au calculat lovitura cu sânge rece. Securitatea întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupãrilor care proliferau în țarã și al tuturor indivizilor periculoși.   Comuniștii, care fuseserã o simplã fracțiune a Internaționalei comuniste, suplineau lipsa totalã de popularitate prin forțã și violențã.   Teohari Georgescu și consilierii lui s-au servit de vechea poliție, care deținea și informațiile despre Mișcarea Legionarã, dar și unele date compromițãtoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”  scria în memoriile sale pãrintele Gheorghe Calciu, pe atunci student la Medicinã, condamnat.  Cei arestați au fost supuși unor metode de torturã îngrozitoare, pentru a divulga informațiile pe care Ministerul de Interne nu le cunoștea încã. Mulți au murit în anchetã în sãptãmânile care au urmat.  În Țara Fãgãrașului s-au înregistrat ultimele arestãri și procese de condamnare  în 1958, dar perchezițiile și anchetele au continuat  și în anii urmãtori pentru  gazdele, sprijinitorii și  simpatizanții celor din rezistențã. Pentru toți au urmat ani grei de chinuri în închisorile și lagãrele de pe întreg întinsul țãrii.  Au fost suspuși  la un regim de exterminare, la acțiuni de reeducare pe termen lung care vizau anihilarea fizicã și psihicã a  celor condamnați.   În închisoarea de la Pitești a fost aplicat experimentul Makarenko  în care peste 5000 de deținuþi  au trãit infernul de pe pãmânt. Același  fenomen începuse însã la Suceava înainte de 1950. Reeducãrile au continuat apoi la Târgu Ocna, la Aiud, la Gherla și la Canal. Supraviețuitorii acestor închisori sunt cei îndreptãțiți sã vorbeascã despre iadul prin care au trecut, iar în cãrțile de memorii semnate de ei  se regãsesc suferințele și umilințele indurate.

Calvarul din Cetatea Fãgãrașului

Cetatea Fãgãrașului, frumosul edificiu medieval, a fost transformatã în închisoare comunistã. Încãperile în care au locuit cândva prințese au devenit celule ale chinurilor. Erau amenajate celule mici în care erau înghesuite și 16 paturi suprapuse. Au fost închiși aici milițieni, avocați, doctori, studenți sau simpli țãrani care nu au fost de acord cu colectivizarea. În perioada anilor 1948 – 1962 au fost încarcerate aici  aproximativ 5000 de persoane, iar, oficial, au fost declarate 161 de decese, dar conform mãrturiilor  supraviețuitorilor  numãrul celor morți ar fi fost mult mai  mare.  Metodele de torturã aplicate de gardieni deținuților din  Cetatea Fãgãraș au fost cele preluate din  sistemul rusesc.   Se începea cu un interogatoriu dupã care urma ancheta, o primã etapã a torturii. Se bãtea mult, se înfometau deținuții, iar cei care ajungeau la ,,Neagra” mâncau odatã la 3 zile, și atunci o ciorbã slabã. ,,Fructe stricate erau învelite într-o fațã de masã, și cu acest sul se începea lovirea organelor ascunse, precum ficatul și rinichii, pentru a nu lãsa urme de violențã. Niște scânduri erau prinse pe spatele condamnatului, care se loveau, iar acele lovituri în timp duceau la  desprinderea plãmânilor de corp. Mai târziu, scândurile au fost înlocuite cu sãculeți umpluți cu nisip amestecat cu pãmânt, cu care loveau în mod repetat plãmânii”  au descris supraviețuitorii acestei închisori. Deținutul era dus apoi în Turnul Negru unde tortura continua. Era dezbrãcat complet, legat cu mâinile și picioarele la spate, era ridicat la un metru deasupra solului, iar cu un fãcãleț, era lovit, în mod repetat, la tãlpi. ,,Cei care decedau erau scoși noaptea cu o cãruțã de alți deținuți și duși în cimitir, unde la o margine s-a sãpat o groapã comunã” a relatat Gheorghe Fãtu.

 Familia profesorului Mihai Novac

Fostul prefect al Făgăraşului trece prin ororile Aiudului

Virgil Mateiaş , avocat, comandant legionar şi fost prefect al Făgăraşului a cunoscut mai toate închisorile comuniste, trecând şi prin reeducarea lui Makarenko de la Ocnele Mari. A avut un rol  important în comandamentul general al rezistentei armate anticomuniste pe ţară. Este arestat în 1948, e tinut 10 ani nejudecat, apoi condamnat la 20 ani muncă silnică. A mai fost condamnat şi încarcerat şi după 1941. A trecut prin închisorile:  Miercurea Ciuc, Ocnele Mari unde începuse reeducarea după modelul Piteşti,   Codlea, Făgăraş, Văcăreşti, Jilava, Aiud.   Iese din închisoare în 1964, de la Aiud-ul condus de torţionarul Gheorghe Crăciun.  Moare în ianuarie 1995.

 Paraşutaţi în 1953

 Familia de ţărănişti, Ursu, ani grei de temniţă

Familia Literat arestată

Preotul Coriolan Buracu şi fiii săi, toţi arestaţi

Profesorii de la Radu Negru, arestaţi şi condamnaţi

Elevi şi studenţi încarceraţi

Femei din Făgăraş care au sprijinit Rezistenţa

Medicii încarceraţi

Legionarii au fost toţi condamnaţi

 

Exit mobile version