S-a instalat cenzura în România! Legea lui Vexler, parlamentar al minorității evreiești, își bate joc de români și pune căluș presei. A trecut tacit prin Senat, (78 de voturi pentru, 15 împotrivă și 25 de abțineri) chiar dacă nu a avut avizul comisiilor, iar la Camera Deputaților, decizională, s-au opus doar 99 de persoane, de la AUR, SOS și POT. Ceilalți 199, de la PSD (83), PNL (45), UDMR (20) și USR (36) și-au dat mâna și au votat pentru, dacă puteau ridicau ambele mâini. Practic, nu mai avem voie să spunem nimic pentru că în caz contrar ne paște pușcăria. Astfel a ajuns România anului 2025.
Ce vrea Vexler?
- ,,Inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, legionar, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”.
- „Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste și xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi”, iar dacă fapta este comisă prin intermediul unui sistem informatic, „limita de pedeapsă se majorează cu jumătate”.
- „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război al persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă și interzicerea unor drepturi”.
- „Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului pe teritoriul României ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 la 3 ani și interzicerea unor drepturi”.
Președintele României, Nicușor Dan, nu poate promulga Legea Vexler. Are obligația față de români să retrimită această lege în Parlament pentru a fi modificată. Făgărășeanul Nicușor Dan, acum locatar la Cotroceni, trebuie să se gândească la locurile în care a crescut și s-a educat. A învățat la Liceul Radu Negru din Făgăraș, acolo unde elevii generațiilor 48 au format Frățiile de Cruce. Chiar și cei din neamul lui, DAN, au fost instruiți astfel. Cu siguranță știe ce a însemnat legionarii în Țara Făgărașului și Rezistența Anticomunistă. Regimul comunist a mutilat mii de familii de făgărășeni, a ucis elitele Țării Făgărașului. Nu poate trece cu vederea aceste orori, ascultând de Vexler și astfel să șteargă din istorie teroarea și suferința provocată de regimul comunist. Renumiții dascăli de la Liceul Radu Negru precum prof. Literat, prof. Novac, Urs, Comșulea, etc., elevii premianți, șefii de promoții, studenții precum Horia Sima, Ion Gavrilă Ogoranu, Ioan Glăjar, Remus Sofonea, Ioan Chiujdea, Marcel Cornea, Victor Roșca, Ioan Roșca, Virgil Radeș, Nicolae Mazilu, Ioan Mogoș, Ioan Novac, Gheorghe Toader, Mihai Maga și lista continuă cu mii de nume, toți au fost uciși sau întemnițați în lagăre și închisori, iar familiile lor persecutate și încarcerate. Nicușor Dan trebuie să le respecte memoria și să nu promulge această lege.
De ce deranjează ,,legionarii“? Au fost în urmă cu 80 de ani, sunt istorie! De ce trebuie șterși din istorie? Noi, cei de astăzi, nu avem dreptul să ne cunoaștem istoria, aceea adevărată, nu cea rescrisă de vreun Vexler? Vor fi interzise de acum încolo volumele de memorialistică, cercetarea istorică a acelor ani, cărți, articole, filme, fotografii, tot ce ne-ar putea arăta adevărul despre perioada 1944-1964? Va fi interzis filmul regizorului Constantin Popescu ,,Portretul luptătorului la tinerețe“ care ne prezintă lupta anticomunistă a partizanilor din Munții Făgărașului așa cum a fost, nu precum în filmele lui Sergiu Nicolaescu, un adevăr trucat? Filmul regizorului Toma Enache ,,Între chin și amin“ care redă teroarea din închisoarea Pitești și reeducarea lui Țurcanu va fi și el interzis? Am organizat premierele acestor filme la Făgăraș și Arpaș cu sălile pline. A rulat fiecare film câteva zile și tot cu sălile pline, mai ales de tineri. Se vrea adevărul istoric, necenzurat!
Nicușor Dan nu trebuie să uite sau să arunce la lada de gunoi a istoriei nimic din trecutul României. Dacă iubește țara și pe români. Aduc în fața lui și a celor care au susținut Legea Vexler cu încălcarea Constituției imaginea satului Mândra în anul 1951. Dacă pe Vexler nu-l atinge suferința neamului Sima și DAN, pe președintele Nicușor Dan ar trebui.
Satul Mândra a avut cel mai mult de suferit în timpul prigoanei comuniste, Securitatea urmărind familiile înrudite cu Horia Sima. Singura vină a tuturor mândrenilor care purtau acest nume a fost faptul că Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, s-a născut aici. Persecuţii, suferinţă, arestări, ani de temniţă, deportări au dus în spate toţi cei care se înrudeau sau au avut vreo legătură cu legionarul Horia Sima.
Într-o noapte din martie 1951 au fost arestaţi majoritatea dintre ei. La început vârstnicii, iar mai apoi pe fiii, verii, fiicele şi soţii și soțiile lor. Beciul securităţii din Făgăraş a devenit neîncăpător în acea noapte, după care au fost duşi cu duba neagră care încotro. Nu s-a ţinut cont că Ioan I. Zară, născut în 1920 în Mândra, a luptat în cel de-al doilea război mondial, că este veteran de război decorat. Dar era şi legionar. Pe soţia lui, Maria, născută DAN, în 7 decembrie 1924, în Mândra, au arestat-o în noaptea de 3/4 martie 1951. Alături de ea pe alte 11 persoane din neamul Sima. Au fost duşi toţi în beciul casei avocatului Giurca, transformată în sediul Securităţii după confiscare. Acolo mai erau arestaţi profesorii Urs şi Literat de la Liceul Radu Negru. După câteva ore au fost urcaţi în dubă şi duşi la Securitatea din Sibiu. Au fost băgaţi într-o celulă întunecoasă de la subsol: Ioan Sima de 70 de ani şi fraţii lui Alexandru, Ion şi Ilie şi vărul lor Ion. În altă celulă au fost puse femeile Sima: mama Reveca Sima de 65 de ani, Silvia Socaciu, Elisabeta Dan, Sofia Taflan, Elisabeta Ramba, mătuşa lui Horia Sima, Maria Zară, fostă Sima. Reveica Sima era născută în Mândra în 1887 şi era mătuşa lui Horia Sima. A fost încarcerată, avea 65 de ani, timp de 24 de luni, condamnată de Tribunalul Sibiu, dosar 332/31 iulie 1951, şi eliberată la 10 august 1953.
- ,,N-a fost niciun proces în care să ne condamne pentru că nu ne puteau acuza. Am îndurat foame şi bătaie. Primeam doar terci şi nişte ciorbe slabe din copite de cal. Nu aveam voie să deţinem nimic şi nici să ne uităm pe geam. Voiau să ştie dacă eram legionari şi dacă ţinem legătura cu Horia Sima. Am stat la închisoarea din Sibiu toţi 11 până în octombrie 1951 când ne-au dus în lagărul de triere de la Bucureşti. După două săptămâni ne-au separat. Pe mine şi pe Silvia Socaciu ne-au trimis la Canal, la Saligni. Pe bătrâne şi pe tata i-au dus la Ocnele Mari. Pe ceilalţi i-au trimis la Poarta Albă, pe şantier. Am lucrat şi am făcut gropi pentru pomi, am scos pământ din canal mai bine de un an. Stam în nişte bărăci de unde ne duceau încolonate la muncă. Când era frig ne dezbrăcau şi ne duceau în şanţuri. Aici le-am întâlnit pe Elena, soţia lui Zelea Codreanu, şi pe soţia lui Moţa, erau cumnate. Mai era în lagăr şi amanta regelui Mihai, Doli Stereopol, o tânără frumoasă. După un an m-au trimis la închisoarea Târgşor. Le-au adus la Târgşor şi pe mătuşile mele, bătrâne. Lucram la un atelier de croitorie, coseam costume câte 12 ore pe zi. Nu ni se permitea nimic, nu ne odihneam deloc, nu eram hrănite, sufeream de frig. Noaptea se da alarma de multe ori când veneau gardienii şi strigau: Drepţi! Nu era infirmerie. Într-o noapte mi s-a făcut rău de la inimă. De obicei dacă ajungeai la infirmerie nu te mai întorceai. Te duceau direct la cimitir care era lângă închisoare. Ne făceau foarte des percheziţii, mai ales duminica. Gardienii erau nişte câini. Am ajuns deseori şi în carceră. Era o încăpere mică atât cât un stat de om. Nu vă puteţi imagina câtă suferinţă a fost. Doar pentru că eram Sima. La Târgşor am stat un an şi jumătate. De aici m-au trimis la Buhuşi cu domiciliul forţat. Mă gândeam la copilul meu rămas acasă de numai 3 ani şi jumătate” a relatat Maria Sima în anul 2003.
Ion Sima a fost văr cu Horia Sima şi a fost arestat şi încarcerat doi ani. Reveca Sima a fost soţia lui Ion Sima şi a fost arestată timp de doi ani. Ilie Sima a fost fiul lui Ion, a stat la Canal doi ani. Alexandru Sima a fost tot fiul lui Ion, a fost închis 2 ani. Ion Sima, fiul lui Ion, n-a fost arestat. Elisabeta Zară a fost fiica lui Ion, a fost anchetată şi persecutată. Maria Zară, tot fiică a lui Ion, a fost arestată. Veroana Socaciu, altă fiică a lui Ion, a scăpat de arestare pentru că nu mai avea numele Sima. Ilie Zară, soţul Elisabetei, fiica lui Ion Sima, a fost închis timp de 4 ani. Ilie Zară a fost legionar, şef de cuib încă din 1938, a fost închis, în 1941, la Aiud timp de 2 ani pentru că a fost legionar. Fraţii Vasile Sima şi Ion Sima, nepoţi de-ai lui Horia, au fost închişi şi ei. Ion a avut domiciliul forţat în Moldova timp de un an. Dan Elisabeta, verişoară cu Horia, a stat în închisori doi ani, iar fiica ei, Maria Dan, şi fiul, Nicolae, au fost persecutaţi şi pedepsiţi. Silvia Sima s-a căsătorit cu Ion Roşca din Râuşor, după închisoare, şi au locuit în casa în care a stat Horia, la nr. 248. Ion Roşca a fost frate cu Costică Roşca, încarcerat şi el 4 ani. Sofia Taflan şi Silvia Socaciu, verişoare cu Horia, au fost închise timp de cîte 2 ani. Aceeaşi soartă au avut-o Ion şi Reveca Sima, dar şi copiii lor, Ion şi Alexandru, care au fost arestaţi.
Precum la Mândra, teroarea a cuprins toate satele făgărășene. Nu a contat că au fost legionari, țărăniști, liberali sau fără aparteneță la vreun partid, au fost români creștini care și-au iubit neamul și țara, iar suferințele lor au fost la aceeași intensitate în închisori, lagăre sau în beciurile securității comuniste.
Prin Legea Vexler nu mai avem voie să vorbim despre aceste suferințe. 85 de senatori și 199 de deputați îi condamnă încă odată pe români, slujind altor puteri, de data aceasta venind din Occident și nu de la Moscova. (Lucia BAKI)