După introducerea ,,Descoperirea lui Iisus Hristos pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru ca să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând” (Apocalipsa 1,1), autorul Averchie Taușev începe să vorbească direct cine a făcut această descoperire, prin cine și către cine. ,,Și El, prin trimiterea îngerului Său, i-a destăinuit-o robului Său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Iisus Hristos, pe toate câte le-a văzut. Fericit este cel care citește și cei ce ascultă cuvântul acestei profeții și păstrează cele scrise într-însa!; pentru că vremea e aproape”. (Apocalipsa 1, 1-3)
Prezentarea ne spune încă din fașă că nu este doar o carte profetică, ci caracterul ei este mult mai complex, este și o carte cu conținut moral, etic, care nu neglijează aspectul social, pentru toți cei care se pregătesc, prin faptele lor, pentru fericirea eternă sau osânda eternă. Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,Nu știți oare că nedrepții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici stricații de tot felul, nici sodomiții, nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii sau hrăpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați voi, unii. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptățit întru numele Domnului Iisus Hristos și întru Duhul Dumnezeului nostru”. (1 Corinteni 6, 9-11) Averchie Taușev, teolog și episcop rus, spune: ,,Semnificația acestor cuvinte este următoarea: fericit este acela care, citind această carte, se va pregăti pe sine prin viața sa și faptele credinței pentru eternitate, întrucât trecerea în veșnicie este aproape pentru fiecare dintre noi”. (Apocalipsa Sfântului Ioan, un comentariu ortodox)
Cele șapte biserici
Ioan își începe descoperirea către șapte biserici situate în Asia, mai precis Asia Mică, mare parte din Turcia actuală: ,,Ioan, celor șapte biserici care sunt în Asia”. Deși numărul ,,șapte” este considerat ca o expresie a plinătății, apostolul lui Hristos se adresează în acest context doar unor biserici locale- comunități creștine mai precis- de care a fost foarte atașat și pe care le-a vizitat personal în mai multe rânduri, el însuși a locuit la Efes. Este însă și o adresare generalizată care privește spre întreaga Biserică a lui Hristos.
Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine
,,Har vouă și pace de la Cel-ce-Este, Cel-ce-Era și Cel-ce-Vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului Său, și de la Iisus Hristos, Martorul Cel credincios, Cel Întâi-Născut din morți și Domnul împăraților pământului. Celui ce ne iubește și prin sângele Său ne-a dezlegat din păcatele noastre și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți Dumnezeului și Tatălui Său, Lui fie-I slava și puterea în vecii vecilor! Amin. Iată, El vine cu norii, și fiece ochi Îl va vedea, și cei ce L-au împuns; și din pricina Lui se vor tângui toate semințiile pământului. Da! Amin!” (Apocalipsa 1, 4-7) Încă de la Ioan apare ideea Hristosului cosmic, persoana istorică a lui Iisus din Nazaret este absorbită într-o metamorfoză spirituală, de zeificare, dacă este să privim din unghiul ochiului cercetătorului istoriei și al istoriei religiilor și a ideilor religioase. Ochiul credinciosului însă este întotdeauna cel al credinței: Iisus este Fiul lui Dumnezeu, coborât pe pământ pentru a regenera omenirea bolnavă iar realitatea persoanei Sale va fi dezvoltată în perioada sinoadelor apostolice. Hristosul cosmic va ieși biruitor în urma disputelor teologice din primele veacuri creștine. Din punct de vedere strict teologic, cuvântul ,,Cel ce Este” ne trimite la a doua carte a Vechiului Testament (Ieșirea), când Dumnezeu îi spune lui Moise. ,,Eu sunt Cel ce Este” (Ieșire 3,14) Expresia ,,Cel ce Era” ne duce la începutul Evangheliei de la Ioan: ,,Întru început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru început la Dumnezeu; toate printr-Însul s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut”. (Ioan 1,1-4). Următoarea frază- ,,Cel ce vine” se referă la Duhul Sfânt în accepțiunea teologilor ortodocși. ,,Iar expresia Cel-ce-Vine se referă la Mângâietorul, care totdeauna se pogoară asupra fiilor Bisericii în taina sfântului botez și se va pogorî deplin în veacul viitor” scrie Averchie Taușev. Cele șapte duhuri ,,care sunt înaintea tronului Său” pot fi atât cei șapte îngeri despre care se vorbește în cartea lui Tobit dar și cele șapte daruri ale Sfântului Duh. Avem aici o dublă semnificație. ,,Eu sunt Rafael, unul din cei șapte îngeri care aduc și duc înaintea slavei Domnului” (Tobit 12,15)Darurile Sfântului Duh sunt- Înțelepciunea, Înțelegerea, Sfatul, Tăria, Cunoștința, Evlavia și Frica de Dumnezeu.
Martorul cel credincios
Domnul Iisus mai este numit aici și ,,Martorul cel credincios” pentru că El și-a mărturisit întreaga dumnezeire înaintea oamenilor dar și adevărul învățăturii Sale până la moartea pe Cruce și Înviere. Ochiul cercetătorului se oprește acolo unde începe teologia, adică ,,știința despre Dumnezeu”, domeniul credinței. În asta constă frumusețea paradoxului celor două lumi contopite la un moment dat: cercetare și credință. Istoria ,,Martorului celui credincios” se actualizează la fiecare Sfântă Liturghie. Atenție! Se actualizează, nu se repetă! Sfântul Atanasie tâlcuiește acest fragment astfel: ,,El a fost numit ,,Cel Întâi-Născut din morți” nu fiindcă a murit înaintea noastră, întrucât noi am murit mai întâi, ci fiindcă suferind moartea pentru noi și desființând-o, a fost cel dintâi om care a înviat, ridicându-se pentru noi cu trupul din morți. De acum înainte, El fiind înviat, noi de asemenea prin El și pentru El vom învia din moarte la timpul potrivit” (Cuvântul al doilea împotriva arienilor) Apocalipsa rămâne una dintre cele mai importante și mai tainice cărți ale Sfintei Scripturi, cu alegorii, figuri de stil, semnificații duble la istorie și viață în general. Se referă la situația politică și viața socială din timpul autorului dar și la politica omenirii în viitor. Ea tratează evenimente imediate dar și îndepărtate. De aceea trebuie privită în toată complexitatea ei. Apocalipsa este o carte a dezvăluirii, a tainei dar și a învățăturii. (Ștefan BOTORAN)
