Foto și Video. ,,Eroii din umbră“, simpozion dedicat Rezistenței Anticomuniste din Țara Făgărașului. Comemorarea de la Crucea-monument de la Mănăstirea Brâncoveanu

Simpozionul organizat anual de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus cu ocazia comemorării eroilor anticomuniști a ajuns la ediția a XVI-a și s-a desfășurat sâmbătă, 19 iulie 2025, în aula Academiei, cu tema ,,Eroii din umbră“. Într-o sală plină, în majoritate cu tineri, președintele fundației, Coriolan Baciu, a deschis lucrările, explicând  audienței de ce a ales această temă. În holul Academiei a fost organizată o expoziție de fotografie reprezentativă pentru Rezistența Anticomunistă din Țara Făgărașului.

,,La fiecare ediție căutăm să găndim o temă care să se potrivească contextului. Acum 20 de ani a vorbit la Cruce un mare erou al Țării Făgărașului, dar nu dintre cei care au purtat armele, ci dintre cei care i-au sprijinit. Este Olimpiu Borzea din Viștea de Jos. La câteva săptămâni după ce a vorbit aici, la Cruce, s-a stins, august 2005. Era micuț, slab, cu voce subțire, dar hotărâtă. Dedicăm această întâlnire eroilor din umbră, grupurilor de sprijin din satele făgărășene. Trăim vremuri interesante, însemnând că valorile de bază ale societății nu sunt respectate. Un exemplu: Florin Dobrescu. De 30 de ani împreună cu soția sa, Ioana, și cu familia lui luptă pentru redarea istoriei despre care în cărțile de istorie nici astăzi nu se scrie. De 30 de ani jertfește timp, energie, bani pentru ca adevărul  să fie cunoscut de toată lumea. Iar răsplata a venit pe 7 decembrie anul trecut. Trupele de mascați i-au forțat poarta, i-au ridicat pe el și pe soția sa și în termen scurt a fost inculpat penal pentru că la sfârșitul  lunii noiembrie a ținut un parastas la crucea de la Tâncăbești. Și nu doar pe Florin ci și pe Ioana și încă 6 persoane, pe baza unei legi strâmbe, represive într-un stat democratic. Din păcate avem puține pârghii de a ne opune acestor împilări și nedreptăți.  Trebuie să fim reținuți“ a spus Coriolan Baciu, care a urmărit desfășurarea lucrărilor simpozionului prezentând fiecare luare de cuvânt.

Florin Dobrescu: ,,Există un asalt represiv asupra susținătorilor adevărului istoric“

,,Există un asalt agresiv asupra unei părți a susținătorilor adevărului istoric. Din păcate, există forțe atât din interior, dar și din exteriorul țării care profită de faptul că o anumită conjunctură politică a readus în dezbaterea publică o anumită parte a memoriei istorice, pentru a-și regla conturi. Unii dintre ei sunt urmași ai celor care au venit în țară pe tancurile sovietice și unii care i-au întâmpinat cu flori, și vor să mai câștige câțiva pași în lupta lor nebunească cu istoria. Este legitim să comemorezi, să promovezi memoria istorică a Rezistenței Anticomuniste, indiferent de aparteneța celor care au luptat. Nu am văzut în Franța să fie interzisă memoria rezistenței franceze, așa ar trebui să se întâmple și în România. Fundația implementează un proiect nou, am decis să achiziționăm casa în care au locuit Ion și Ana Gavrilă din Galtiu, unde să realizăm un muzeu, o casă memorială, care să poată fi vizitată de orice om din țară și străinătate, să fie integrată într-o rețea a memoriei. Dispunem de obiecte, fotografii, documente pe care să le folosim. S-a plătit mai mult de jumătate din cei 47.000  euro. Cu ajutorul celor care pot contribui și cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea achita, până în septembrie a.c., această casă, ca apoi să o amenajăm și să o redăm circuitului memorialistic. Se va numi Muzeul Ioan și Ana Gavrilă Ogoranu“ a spus Florin Dobrescu, secretarul fundației.

Lucia Baki: ,,Holocaustul roșu a umplut Țara Făgărașului cu sânge“

În cele două părți ale simpozionului au fost multe luări de cuvânt, toate cu respectarea temei stabilite de organizatori. Despre eroii din umbră a vorbit Lucia Baki, coautor al Vol III din seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc“ alături de Ion Gavrilă Ogoranu și membru fondator al fundației.

,, În perioada celor aproape 45 de ani de teroare comunistă (1945-1989), România a devenit o ţară a crimei organizate, a camerelor de tortură, a temniţelor şi lagărelor de exterminare. In tot acest timp, poporul roman  a trăit în spaimă, în umilinţă, minciună şi delaţiune. Experimentul temniţelor şi al muncii forţate din lagărele şi coloniile comuniste a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei intelectuale, exterminarea unui număr mare de clerici ortodocşi şi greco-catolici şi, în general, represiunea împotriva tuturor persoanelor care s-au împotrivit instaurării ,,democraţiei populare”. Începând cu martie 1945, Partidul Comunist a declanşat o teroare sistematică împotriva opozanţilor politici, reproducând pe teritoriul României modelul Gulagului sovietic.  Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale şi 72 de lagăre de muncă forţată destinate deţinuţilor politici în care au pătimit peste 3 milioane de români dintre care 800.000 au murit. Au activat grupuri de rezistenţã anticomunistã în toată țara.  În Munţii Fãgãraşului, pe versantul  sudic luptătorii au fost conduși de col. Arsenescu, fraţii Toma şi Petru Arnãuţoiu, Apostol.  Pe versantul Nordic al Munților Făgăraș și în Țara Făgărașului au existat mai multe grupuri anticomuniste, luptători și  sprijinitori: Grupul Carpatin Făgărășan condus de Ion Gavrilă Ogoranu a fost format din: Ion Gavrilă Ogoranu (Moşu) – şeful Grupului,   condamnat la moarte în contumacie în 1951, dar a purtat Securitatea 30 de ani pe urmele lui, capturat în 1976, la Cluj; Andrei Haşu (Baciu) din Pojorta –  împuşcat prin trădare, la Voivodeni,  în februarie 1952; Gheorghe Haşu (Ghiţă) din Pojorta, frate cu Baciu – capturat prin trădare în 1955,  executat la Jilava în 1957; Ioan Chiujdea (Profesorul) din Berivoi – capturat, prin trădare, în 1955, executat  la Jilava, în 1957; Remus Sofonea (Brâncoveanu) din Drăguş. Era împreună cu Laurean Hașu când cade rănit lângă Viştea de Jos, la 9 iunie 1955. În casa lui Olimpiu Borzea, Remus Sofonea moare, iar Laurean Haşu este salvat; Laurean Haşu (Leu) din Breaza– capturat, prin trădare, în 1955, executat la Jilava în 1957; Victor Metea din Ileni – capturat, prin trădare, în 1955, condamnat la moarte prin executare, refuză recursul, executat în  23 aprilie 1958, la Jilava; Toma Pirău (Porâmbu) din Ileni – împuşcat, prin trădarea fratelui vitreg,  în casa lui Dumitru Comşa din Ileni,  în 1950; Ion Novac (Nelu) din Berivoi – capturat în 1955, prin trădare, executat la Jilava, în 1957; Gelu Novac din Făgăraş, fiul profesorului Mihai Novac – împuşcat de Securitate la 6 august 1954, la Obreja-Alba, pe malul Târnavei; Gheorghe Şovăială din Berivoi – este ucis de Securitate, la 5/6 august 1954, la Obreja-Alba, prin trădare; Ion Ilioiu din Sâmbăta de Sus – împuşcat la Avrig, în 6  august 1954, rănit grav, anchetat continuu până la procesul din  1958, când este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Se stinge din viață în 2012, noiembrie; Nicolae Mazilu și Ioan \MOgoș – împuşcați de Securitate la Pădureni – Timiş, în casa lui Traian Muraru, în noiembrie 1950; Jean  Pop (Fileru) din Lisa – capturat în 1956, prin trădare,  executat la Jilava, în 1958; Silviu Socol din Berivoi – rănit în 1950 în satul Toderiţa este capturat, condamnat la moarte şi executat în 1951, la Braşov; Petru Novac din Berivoi – tatăl lui Nelu Novac – stă un an în munţi alături de partizani, capturat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. A fost Grupul Vultanul condus de învățătorul Ion Pridon din Părău care  a organizat  zona răsăriteană şi în care au activat Marcel Cornea, Virgil Radeş, Ioan Boamfã şi Ioan Buta.  Grupul de sprijin Viștea condus de Olimpiu Borzea în care au activat localnici din Viștea de Jos, Viștea de Sus, Drăguș, Olteț, Rucăr.  Grupul format din Ionele Gheorghe, Lenuța Faina, învățătorul Cândea.  Grupul BUIC de la Felmer format din 9 localnici. Grupul de tineri încadrați într-o organizaţie condusã de ing. Gheorghe Toader din Galațiul Făgărașului care avea legãturã cu rezistenţa din Garnizoana Fãgãraş prin cpt Sabin Mare și  cpt Partenie Cosma.  Alți tineri făgărășeni făceau parte din organizaţia studenţilor şi muncitorilor din Braşov prin Ion Fulicea din Mărgineni, fraţii Alexandru, Gheorghe Jimboi.  Un alt punct de sprijin era format din prof. Nicolae Pãtraşcu care se afla cu domiciliul forțat la Sâmbăta de Sus și generalul Vasile Mitrea aflat la Recea.   Ion Mogoş şi Nicoale Mazilu au format o altã organizaţie în care au strâns tinerii din satele din jurul Fãgãraşului alãturi de Victor Ioan Picã.  Grupurile au acţionat pe toatã întinderea Munţilor Fãgãraş, de la Olt pânã la Zãrneşti, în Munţii Perşani şi în pãdurile şi satele apropiate pânã în zona Rupea, Sighişoara, Agnita şi Hârtibaciu.  La conducerea Securitãţii care activa şi în Ţara Fãgãraşului erau sovieticul Alexandru Filipov, Ambruş Coloman, cãpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Gergely Francisc, Nagy Alexandru, col. Gheorghe Crãciun, cp. Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian şi Stoica. Au mai fost printre aplicanţii de la Fãgãraş ale deciziilor monstruasei securitãţi Zãgan, Vlad, Stoica (Ciungul), Silaghi, Voinea, Gherghel, Alexandrescu (cel cu faţa ciupitã de vãrsat), Luca, Aldea, Balaban, etc“ a prezentat Lucia Baki.

A continuat în prezentarea sa cu enumerarea ciocnirilor dintre partizani și securitatea comunistă în urma cărora mulți dintre luptătorii acestor grupuri și-au pierdut viața sau au fost răniți, capturați și încarcerați. A prezentat și câțiva dintre turnătorii eroilor anticomuniști din Țara Făgărașului, informatorii securității racolați dintre localnici, însoțind exemplele și cu unele note informative date de aceștia, dar și cu modul în care și-au găsit aceștia sfârșitul grație pedepsei divine.      

 Av. Marius Toanchină: ,,Esența Rezistenței a fost spirituală“

,,Când au venit luptătorii din munți la părintele Arsenie Boca, acesta le-a spus: veți lupta cu două arme împotriva prigoanei comuniste, cu arma în mână în munți sau cu crucea, dar nu veți putea lupta cu amândouă în același timp. Iar dacă băieții noștri din munți au ales arma pentru a lupta, cei de acasă, părinții, rubedeniile, sătenii au luptat cu crucea în mână și cu crucea în suflet. Ce părinte nu se gândește la copilul lui la fiecare respirație? Dacă lupta lor a fost asemănată cu lupta primilor creștini, eu aș asemăna, fără să supăr pe nimeni, lupta mamelor acestor luptători cu lupta Maicii Domnului, pe care foarte frumos o sintetizează Octavian Goga în poezia ,,Mama“. Așa fiecare mamă, fiecare părinte din acest colț de țară a suferit pentru copiii care au urcat în munți cu arma în mână să apere această țară de cea mai mare tragedie care a fost orchestrată acestui popor. Vânătoarea împotriva lor nu a încetat nici astăzi și mai nou a devenit politică de stat. Legat de legea Vexler, ca avocat și fost parlamentar nu pot să nu sesizez și să nu mă întristez că am colegi care nu au apărat memoria eroilor noștri. Prin Senat, legea a trecut tacit, o lașitate ce nu poate fi iertată, ei erau obligați să apere memoria poporului român și istoria poporului român prin combaterea  acestei ticăloșii. Esența Rezistenței a fost eminamente spirituală, creștin ortodoxă, iar prin aceste evenimente ne apropiem tot mai mult de acest lucru. Prigoanele pe care le-au îndurat și pe care și noi trebuie să le suportăm se regăsesc în Crucea Mântuitorului nostru de pe Golgota. De aceea  felicit pe cei  care aștern în paginile unei cărți aceste evenimente, aceste sentimente. Este motivul pentru care  pe d-na Lucia Baki am intitulat-o ctitor de memorii anticomuniste din Țara Făgărașului alături de trăitorul evenimentelor Ion Gavrilă Ogoranu“ a prezentat av. Marius Toanchină.

Senatorul Sorin Lavric: ,,Eroii anticomuniști au fost supraoameni“

,,Am cunoscut-o pe soția lui Ghiță Hașu, am văzut bordeiul în care s-au ascuns, însoțit de fiica lui Arnăuțoiu. Lumea aceasta este una mică și din păcate nu prea crește. Suntem o familie, care din păcate în ziua de astăzi este supusă unor represalii. Știm ce a pățit Florin Dobrescu și lucrurile acestea se vor repeta. L-am cunoscut pe Vatamaniuc, partizan care a trecut prin suferințe grele. La fel Motrescu. Acești oameni au fost supraoameni. Am fost atât de impresionat de memorialistica acestor oameni încât am trecut să citesc cât mai mult. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că au fost așezate aceste memorii acolo unde le este locul, deși criticii literari spun că nu au valoare artistică. Nu poți compara memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu care a trăit acei ani cu fanteziile unui autor de roman care încearcă să-și închipuie cum a fost în munți. M-am întrebat de ce și vă spun că   acești autori de romane fanteziste niște marxiști, sunt cei care au adus comunismul în România, cei cu care ne confruntăm astăzi sunt nepoții acelora de atunci.   Așadar, Silviu Vexler, Alexandru Florian sunt noii marxiști, care ne impun astăzi un dictat, care nu este altceva decât un mijloc de intimidare în masă. Dacă eu mă împotrivesc la scoaterea lui Mircea Vulcănescu din circuitul public înseamnă că instig la ură prin această lege. Eu nu mai am voie să mă apăr în propria mea țară. Ce trebuie făcut? Nu trebuie să le dăm satisfacție, nu trebuie să le dăm impresia că-i ascultăm și ne ploconim în fața lor. În momentul de față, tot ce înseamnă intelectualitate și clasă politică este la cheremul lor. Marele paradox știți care este? În urma persecuțiilor, notorietatea partizanlor și a foștilor deținuți politici crește. În prostia și ura  lor, acești indivizi nu-și dau seama că întrețin memoria eroilor noștri“ a prezentat senatorul Sorin Lavric.

Cristian Urs: ,,Sacrificiul martirilor anticomuniști ne motivează să aflăm adevărul“

,,Vin pentru prima dată la această conferință. Ca secretar al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, singura mișcare de acest fel din țară care a strâns în jurul ei, în ultimii 10 ani, tineri  care au dorit să se implice în viața țării, spun că România este în restaurare doar că ne aflăm într-o restaurare pe care o tot amânăm. Restaurarea poate căpăta multe valențe. O valoare pecuniară, așa cum a vorbit  inainte Horia Salcă, noi cei de aici nu ne gândim doar la valoarea materială ci și la valoarea spirituală, morală, iar reparația morală a României încă durează. În   Fundația ,,Ion Gavrilă Ogoranu“ s-a coagulat energia rezistenței anticomuniste. Le vorbesc și acestor tineri aflați aici în sală în număr mare  și trag speranță că viitorul acestei restaurații va fi în mâinile lor. Ca monarhist cred că libertatea este cel mai mare drept câștigat în Decembrie 1989, dar și cel mai greu de apărat. Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna, nicio izbândă nu este eternă, omul își câștigă dreptul de a avea un mâine. Atunci când au ridicat arma împotriva comunismului și-au făcut un bastion din Munții Făgărașului, refuzând să se supună regimului venit de la Moscova și a cozilor de topor locale, gata să pună la punct o ofensivă de eliberare națională. Cei care au trecut prin aceste suferințe au știut că biruința nu este obligatorie, obligatorie este lupta.  Sacrificiul martirilor și luptătorilor anticomuniști ne motivează să aflăm adevărul și redarea locului cuvenit Monarhiei în România“ a spus Cristian Urs, urmaș de fost deținut politic din Șinca Veche.

Eugen Petrescu, istoric din Vâlcea: ,, Asistăm la promovarea unor legi antiromânești“

,,România trece prin momente tulburi. Asistăm la promovarea unor legi antiromânești votate fără discernământ de aleșii noștri. Sperăm ca gena noastră să reziste în fața represiunilor. Rezistența anticomunistă a fost o mișcare populară de luptă. Luptătorii din zona Vâlcea și-au început activitatea la 14 noiembrie 1946 când s-au împărțit în grupe.  Au activat grupurile Arnota și Apostol. Mă voi referi la Grupul Arnota, prea puțin cunocut.  Partizanii au fost ajutaţi să supravieţuiască în munţi de persoane din localităţile limitrofe Costeştiului şi chiar de maicile de la Mânăstirea Bistriţa.  În prima zi a Sfintelor Paşti din 1949, un batalion al Securităţii a luat cu asalt Muntele Arnota, au fost atacaţi cu branduri, mitraliere şi aruncătoare de flăcări. Șapte partizani au fost ucişi, iar trupurile lor au fost aduse legate pe prăjini, precum vânatul, şi aruncate în faţa mănăstirii Bistriţa şi apoi puse într-o groapă comună, în curtea Schitului «Peri». Printre cei care au scăpat vii şi au fost arestaţi s-au numărat şase călugăriţe de la mănăstire împreună cu stareţa Olga Gologan, acuzate că i-au sprijinit pe «duşmanii noii orânduiri socialiste. Au avut parte de ani grei de suferinţă şi chin, căci au fost trimişi în judecată şi condamanţi la la muncă silnică. Grupul a fost condus de Gheorghe Piele și Ion Oprițescu“ a prezentat istoricul Eugen Petrescu.

Horia Salcă: ,,Instanța din România a fost  nedreaptă față de familia mea“

Horia Salcă, fiul deținutului politic Horia Salcă a venit la eveniment din Grmania. A prezentat momentele grele trăite de familia sa în regimul comunist, dar a vorbit și despre eșecul încercărilor sale de a obține o decizie corectă a instanței în cazul tatălui său.

Lansare de carte:  Ion Talpoș cu ,,Jurnalul unui prizonier de război- Dumitru Roman“

Discursurile au fost prezentate și în partea a doua a simpozionului, care a început la ora 15.00 cu arheologi, istorici, memorialiști, profesori din întreaga țară.   În cadrul conferinței, Ion Talpoș,  cu origini în Țara Loviștei, dar stabilit la Tălmaciu, a prezentat ultimul său volum de carte ,,Jurnalul unui prizonier de război- Dumitru Roman“. ,,Am scos la lumină jurnalul prizonierului din război Dumitru Roman cu bucuria că prin efortul nostru al celor implicați în tipărirea jurnalului îi aducem o mângâiere post mortem celui care trăind  ,,pe viu“ întâmplările relatate, și-a făcut timp pentru a ni le lăsa așternute pe hârtie. Pe Dumitru Roman  din Tălmăcel sau uncheșul Loleș cum i se spunea în sat, l-am cunoscut  ca fiind un om harnic, destoinic. În serile lungi de iarnă așternea pe hârtie în tihnă crâmpeie din război și din anii săi de prizonierat la ruși în speranța că în viitor cineva se va apleca  cu mai multă atenție asupra consemnările sale. Mă consider un privilegiat, poate chiar norocos, pentru că, după ce a trecut prin mai multe mâini, acest jurnal a ajuns la mine “ a spus autorul, care a scos de sub tipar acest volum la editura Agaton din Făgăraș.