Ion Iliescu, figura centrală a tranziției României de la comunism la democrație, s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani. Primul președinte ales democratic al țării după Revoluția din 1989, Iliescu a condus România timp de 14 ani, în două mandate.
Ion Iliescu a rămas una dintre cele mai controversate personalități ale politicii românești contemporane.
Originile și formarea unui viitor lider comunist
Născut pe 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a crescut într-un mediu profund marcat de ideologia comunistă. Tatăl său, Alexandru Iliescu, era un muncitor feroviar cu vederi comuniste, care a petrecut patru ani în Uniunea Sovietică în anii ’30 și a fost închis la întoarcere, decedând în 1945. Mama sa, Maria Dumitru Toma, de origine bulgară, l-a abandonat în copilărie.
Crescut de mama sa vitregă și de bunici, Iliescu a fost adoptat la vârsta de 9 ani de o mătușă care lucra ca bucătăreasă pentru Ana Pauker, figură proeminentă a Partidului Comunist. Acest „pedigree roșu” i-a oferit o intrare timpurie în cercurile comuniste.
Educația sa a reflectat orientarea tehnică a vremii: a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic din București și, ulterior, ingineria energetică la Institutul de Inginerie Energetică din Moscova, absolvind în 1955.
Ascensiunea rapidă în Partidul Comunist Român
Parcursul politic al lui Iliescu a început devreme. S-a alăturat Uniunii Tineretului Comunist în 1944, la doar 14 ani, și a devenit membru al Partidului Comunist Român în 1953.
Ascensiunea sa în ierarhia partidului a fost fulminantă: secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist în 1956, membru al Comitetului Central al PCR în 1965, și membru al Comitetului Politic în 1968, la doar 35 de ani.
A ocupat funcții importante, precum șef al Departamentului de Propagandă și Ministru pentru Problemele Tineretului în 1967, demonstrând loialitatea sa față de politicile partidului și capacitatea de a naviga în sistem.
Marginalizarea sub Ceaușescu: Un avantaj strategic neașteptat
Începând cu 1971, relația lui Iliescu cu Nicolae Ceaușescu s-a deteriorat semnificativ. Ceaușescu nu avea încredere deplină în el și îl considera un potențial succesor periculos.
Iliescu a fost presat să demisioneze din funcția de Ministru al Tineretului în 1972 și a fost progresiv marginalizat, ocupând funcții precum vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, președinte al Consiliului Județean Iași și director al Editurii Tehnice.
Această marginalizare, deși un regres politic la momentul respectiv, s-a transformat într-un avantaj strategic major în 1989. Faptul că nu a fost direct asociat cu politicile represive ale regimului Ceaușescu din anii ’80 l-a poziționat ca o alternativă credibilă când sistemul s-a prăbușit.
Revoluția din 1989 și ascensiunea la putere
În haosul care a urmat căderii regimului Ceaușescu în decembrie 1989, Ion Iliescu a jucat un rol central. La 22 decembrie 1989, a apărut ca lider al Frontului Salvării Naționale (FSN), organizație descrisă ca fiind formată „spontan” de membri de rang secund ai Partidului Comunist care se opuneau politicilor lui Ceaușescu.
Primul mandat prezidențial (1990-1996)
La 26 decembrie 1989, Iliescu a devenit președintele unui guvern interimar. În mai 1990, a fost ales primul președinte democratic al României cu un procent covârșitor de 85% din voturi, cel mai mare scor obținut într-un scrutin prezidențial liber din țară.
Guvernul său a adoptat o abordare gradualistă în ceea ce privește reformele economice, evitând „terapia de șoc” implementată în alte țări din blocul estic. Această strategie a fost influențată de teama de perturbări sociale și de reticența de a renunța la controlul politic asupra economiei.
Mineriadele: Capitolul întunecat
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale primului mandat au fost Mineriadele. Aceste intervenții ale minerilor din Valea Jiului în București, au marcat primul mandat al lui Iliescu, în special în ianuarie și iunie 1990.
Aceste acțiuni au avut ca scop suprimarea protestelor din Piața Universității, îndreptate împotriva lui Iliescu și a fostelor cadre comuniste care preluaseră puterea după Revoluție.
Mineriada din iunie 1990 a fost declanșată după o tentativă de îndepărtare a protestatarilor, urmată de atacuri asupra instituțiilor de stat. Numeroase indicii sugerează că acestea au fost regizate, tocmai pentru a oferi puterii conduse de Ion Iliescu un pretext pentru a-i dispersa pe demonstranți.
Iliescu a lansat atunci un apel public, determinând sosirea minerilor din Valea Jiului în capitală. Aceștia au vandalizat instituții și sediile partidelor de opoziție, iar numeroși protestatari au fost grav răniți.
Investigațiile ulterioare au indicat infiltrarea și instigarea minerilor de către foști agenți ai Securității. Acuzațiile de crime împotriva umanității legate de Mineriade au fost reluate împotriva lui Iliescu în 2017 și redeschise în 2023, după ce fuseseră respinse anterior.
Al doilea mandat și integrarea euro-atlantică (2000-2004)
După ce a pierdut alegerile din 1996 în fața lui Emil Constantinescu, Iliescu a revenit la președinție în 2000, candidând din partea PDSR (ulterior PSD). Victoria sa a fost, în mare parte, un vot de nemulțumire față de coaliția reformistă care a condus țara în mandatul lui Constantinescu, dar și un vot împotriva contracandidatului său din turul al doilea, extremistul Corneiu Vadim Tudor.
În timpul celui de-al doilea mandat, România a realizat progrese semnificative în integrarea euro-atlantică. În 2004, țara a aderat la NATO, iar negocierile pentru aderarea la UE au fost finalizate, concretizându-se în 2007.
Dosarele penale și acuzațiile de crime împotriva umanității
Ion Iliescu a fost vizat de multiple dosare penale care au marcat ultimii ani ai vieții sale, toate legate de evenimentele violente din perioada în care s-a aflat la conducerea țării.
Dosarul Revoluției din 1989 – 862 de morți, după căderea lui Ceaușescu
Iliescu a fost acuzat de crime împotriva umanității pentru evenimentele din decembrie 1989, când 862 de persoane au murit în zilele ce au urmat după pierderea puterii de către Nicolae Ceaușescu.
Procurorii l-au acuzat pe el și pe Gelu Voican Voiculescu de „răspândirea directă de dezinformații prin apariții televizate și comunicate de presă, contribuind la instituirea unei psihoze generalizate”.
Acuzațiile susțin că declarațiile lor au crescut riscul de „incidente de foc fratricid, împușcături haotice și ordine militare contradictorii”. De asemenea, sunt legate de procesul sumar și execuția soților Ceaușescu, pe care procurorii le consideră o „simulare de proces penal”.
În 2023, Curtea de Apel Bucureşti a decis începerea judecăţii în „Dosarul Revoluţiei”, în ceea ce-i priveşte pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, acuzaţi de „săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii”.
Fostul procuror militar șef Cătălin Ranco Pițu oferă o perspectivă detaliată asupra evenimentelor din decembrie 1989, subliniind complexitatea acestora. „Dacă mă întrebați, a fost revoluție sau lovitură militară? Vă spun că au fost ambele fenomene, nu se exclud în mod reciproc pe fondul revoluționar”, explică Pițu.
Potrivit acestuia, „începând cu 22 decembrie, o grupare politico militară condusă de fostul Președinte Iliescu s-a mișcat foarte eficient și a preluat puterea totală în statul român”. Această declarație sugerează o acțiune coordonată și planificată pentru preluarea controlului.
Dosarul Mineriadei din iunie 1990. Iliescu, acuzat de crime împotriva umanității
În aprilie 2018, Iliescu a fost acuzat oficial de crime împotriva umanității pentru rolul său în reprimarea violentă de către mineri a protestelor din Piața Universității din iunie 1990. Acuzațiile se referă la moartea mai multor persoane și rănirea a aproximativ 1.000 de manifestanți în urma intervenției minerilor chemați în București.
Deși acuzațiile inițiale din 2005 fuseseră retrase, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat în 2014 eșecul României de a investiga evenimentele de la Mineriade, determinând redeschiderea cazurilor.
În aprilie 2025, fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul premier Petre Roman au fost trimişi în judecată de Parchetul General în dosarul Mineriadei din iunie 1990, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.
Iliescu a negat constant orice acuzații.
Activitatea post-președinție și influența continuă
După încheierea celui de-al doilea mandat în 2004, Iliescu a ocupat funcția de senator din partea PSD până în 2008, când s-a retras din politica activă. A rămas însă președinte de onoare al PSD și o voce influentă în dezbaterile publice.
Chiar și la vârsta înaintată, a continuat să își exprime opiniile, declarând în 2016 că „nu tot ce am trăit în comunism a fost rău, și nu tot ce trăim acum este mai bine”, o viziune care reflectă percepția sa nuanțată asupra trecutului comunist.
Viața personală: căsătoria cu Nina Iliescu
Ion Iliescu a cunoscut-o pe Elena „Nina” Șerbănescu în 1948, pe când amândoi aveau 18 ani și erau studenți în București, el la Liceul Sfântul Sava, și ea la Iulia Hașdeu.
Cei doi s-au căsătorit la 21 iulie 1951. Cuplul nu a avut copii, Nina Iliescu având trei sarcini pierdute.
Probleme de sănătate
Pe parcursul anilor, Ion Iliescu s-a confruntat cu diverse probleme de sănătate. La vârsta de 89 de ani, în aprilie 2019, a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru a rezolva o tamponadă pericardică, o acumulare de lichid în jurul inimii care duce la compresia acesteia. Procedura a avut loc la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București.
Anterior, în aceeași zi, fusese internat la Spitalul de Urgență Elias pentru un control lunar, iar medicii au decis transferul său pentru investigații suplimentare legate de problemele respiratorii, urmate de intervenția chirurgicală.
De asemenea, starea sa de sănătate a dus la amânarea unor procese judiciare în care era implicat.
Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani, după ce a petrecut mai multe zile internat la secția de terapie intensivă a spitalului ”Agrippa Ionescu”, din Capitală.
Fostul președinte Ion Ilescu a fost diagnosticat înainte de a muri cu cancer pulmonar, după care a fost supus unei intervenții chirugicale, starea sa de sănătate deteriorându-se rapid.
Pe 2 august 2025, cu doar câteva zile înainte de a muri, medicii de la Spitalul SRI – Agrippa Ionescu au anunțat că Ion Iliescu este în stare critică.