În cadrul evenimentului ,,Noaptea Muzeelor la Sate“ vor fi deschise 15 muzee sătești din județul Brașov, iar din Țara Făgărașului s-au înscris la a treia ediție a proiectului 12 muzee. Evenimentul va avea loc în data de 6 septembrie 2025. Iubitorii de istorii locale care vor ajunge în județul Brașov se vor putea bucura de următoarele muzee sătești.
- Atelier etnografic Ucea de Sus
- Biserica fortificată Cincu
- Biserica fortificată Sânpetru
- Centrul Cultural Palamari din Drumul Carului
- Colecția Muzeală de Etnografie și Istorie Locală din Șercaia
- Complex Muzeal Cincu
- Fierăria lui Lazăr din Șona
- La cabane aux images din Moieciu de Sus
- Moara lui Boțoman din Viștea de Jos
- Muzeul „Iosif Vulcan” din Șinca Veche
- Muzeul de Pânze și Povești din Mândra
- Muzeul Lolelor din Cincu
- Muzeul Sâmbetenilor din Sâmbăta de Jos
- Muzeul Satului Ileni
- Muzeul Satului Mărgineni
Muzeul satului Cincu
Expoziția muzeală ilustrează etnografie și istorie locală. Bazele punctului muzeal au fost puse de către membri Cercului de etnografie și folclor, în anul 1975, sub îndrumarea învățătorului Eugen Barbu și cuprinde piese diverse provenind din zona localității Cincu. În muzeu sunt expuse obiecte vechi, colecționate de către membri acestui cerc, obiecte folosite de către țărani la muncile câmpului, în familie sau la alte activități. Un colț este rezervat și dedicat marelui patriot Valeriu Braniște, membru de onoare al Academiei Române născut în această localitate (viața și activitatea acestuia). Pictura pe sticlă, manifestare de seama a creației populare din Transilvania, este strălucit reprezentată în cadrul muzeului de către elevii participanți la Cercul de pictură (1975-1998), cerc condus de către pictorul popular Nicolae Suciu, profesor de desen al Școlii Generale Cincu, fiu al acestui sat. Tehnica picturii pe dosul sticlei pătrunde în Transilvania prin Boemia și Moravia, dezvoltându-se la noi într o manieră proprie determinată de condițiile social-istorice și tradițiile culturale locale, bine închegate. Valoarea artistică și de document a picturii pe sticlă este dată de spontaneitatea desenului, decorativismul compoziției și finețea combinațiilor de culori, precum și introducerea unor elemente laice și de legendă în tratarea temei.
Muzeul- Fuga Lolelor Cincu
În inima Transilvaniei, satul Cincu păstrează o istorie stratificată, unde cultura materială se împletește cu ritualul și identitatea comunitară. Expoziția Urme care ne poartă / Traces That Lead Us reunește unelte, tradiții și gesturi contemporane, explorând modul în care meșteșugul devine purtător al memoriei și limbaj al rezilienței. Traseul său urmează urmele sculptate de mâini, timp și ritual – prin cusături, pantofi, măști și obiecte ce poartă atât greutatea, cât și miracolul succesiunii generațiilor. Punctul de plecare este moștenirea tradiției performative Urzeln / Fuga Lolelor, reflectată atât în tehnici meșteșugărești istorice, cât și în reinterpretări contemporane – gesturi, obiecte, artefacte. Această tradiție este ancorată în patrimoniul bogat al satului: o procesiune ritualică, cu rădăcini în breslele meșteșugărești săsești, unde personajele mascate – Lolele – oscilează între păgân și carnavalesc, alungând răul și simbolizând reînnoirea comunitară. Dincolo de funcția lor festivă, Lolele aveau și un rol de paznici ai ritualurilor de breaslă, protejând granițele simbolice și materiale – de la unelte și secrete ale meseriei până la coeziunea comunității. Narațiunea expoziției pornește de la colecția permanentă în formare a muzeului: documentarea fotografică a ritualului realizată de Vlad Dumitru, Magdalena Menzinger, Sharon Schuster, Georgiana Vlahbei și Pascual + Vincent (2017–2024), precum și reproduceri ale unor fotografii istorice (1920–1990).
Breasla cizmarilor din Cincu
O descoperire remarcabilă în Casa Parohială Evanghelică din Cincu a scos la iveală, în 2024, Lada de Breaslă a cizmarilor, originală din Cincu, conținând documente medievale de mare valoare, ce detaliază structura administrativă a breslei. Este o descoperire rară, întrucât astfel de arhive au fost adesea distruse sau ascunse înainte de a deveni publice. Pornind de la acest nucleu, s-a colaborat cu Institutul de Istorie Orală al Universității Babeș-Bolyai (prin proiectul Horizon – Re:Story), cu Centrul de Diplomatică și Paleografie Documentară Medievală (TRANS.SCRIPT) / Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și cu Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, pentru a explora spiritul și ecologia acestor bresle. Rezultatul este o experiență VR ce dialoghează cu artefacte istorice inestimabile. Expoziția include și atelierul de cizmărie reconstituit de Alex Herberth din peste 150 de unelte și piese de mobilier aparținând ultimilor trei cizmari activi din Cincu.În contrapunct, o cameră contemporană prezintă obiecte ce ilustrează excelența actuală în meșteșugul transilvănean, cu contribuțiilelui Alex Herberth, Aurelie Morillas, Tünde Farkas, Anadora Lupo, Catrinel Săbăci ag, Thomas Fink, Eloi Thiollier & Ligia Csiki, UAU și Dinu Bodiciu.
Biserica Fortificată Cincu cu hramul Sfintei Mării
Biserica Fortificată Cincu, cu hramul Sfintei Mării, este cea mai veche basilică romanică cu trei nave și cea mai veche din mediul rural al Transilvaniei, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Biserica poartă trei stiluri de arhitectură (vechiul romanic, gotic și goticul târziu). Biserica a avut 2 ziduri de fortificație, turnuri de tragere, un tunel de evadare cu mai multe ramuri, care pleca din interiorul bisericii, și o fântână în interior, să aibă apă să supraviețuiescã în timpul invaziilor mongole, tătare. În secolul al XIV-lea, Cincu devine unul dintre cele șapte scaune ale Transilvaniei, iar aici este numit un judecător de către regele maghiar, care avea dreptul să judece şi dea pedeapsă capitală. Astăzi se regăsesc patru turnulețe la baza turnului, care reprezentau puterea capitală. Biserica a supraviețuit sute de ani năvălitorilor care au incendiat-o și prădat-o. Este un monument istoric unicat în Transilvania zilelor noastre, cu o istorie impresionantă și o arhitectură deosebită.
Muzeul sătesc de la Șercaia
Șercaia împlinește anul acesta 790 de ani de existență documentară, însă existența ei milenară reală a fost deja demonstrată de descoperirile arheologice din imediata apropiere și confirmă viețuirea comunităților umane din paleolitic până la perioada post-romană. Prima atestare documentară a localității Șercaia datează, la fel ca în cazul orașului Brașov, din anul 1235 și se datorează unei diplome emise de papa Grigore al IX-lea în care sunt menționați doi „sacerdotes de Sarkam”, invitați să asiste la rezolvarea unor diferende care priveau biserica. De atunci și până azi, localitatea (în săseşte ”Schirkonyen”, în maghiară ”Sárkány”, în română ”Şerpeni” sau ”Şărcaia”, dar în general „Schlangendorf”/„Satul cu șerpi”), a evoluat spre o construcție multiculturală și socială unică, ce a luat naștere prin fluctuații de populații, conviețuire, conflict și conlucrare, cu un maxim de dezvoltare în perioada interbelică. Comunitățile – sași, români, unguri, rromi – constituiau fiecare un univers în sine, erau închise, clar delimitate pe cartiere, cu un rol bine precizat în societate, asumat, fiecare „cu rostul său”. ,,În 6 septembrie, la evenimentul Noaptea Muzeelor la Sate, vom celebra pentru al treilea an consecutiv Viața și Istoria localității, Tradiția, Satul românesc: în deschidere, în cadrul unei mese rotunde în Sala socială a Centrului, la care își vor da întâlnire generațiile de ieri și cele de azi, gătite în straie populare, vom evoca momente din viața comunităților din Șercaia; vom audia povești de viață chiar de la săteni și vom viziona albume de fotografii din vremuri demult trecute, păstrate în arhiva Colecției muzeale; turul celor patru spații amenajate cu exponate va putea fi realizat doar alături de ghid, prof. Dana Streza; evenimentul se va încheia cu o șezătoare cu degustare de bucate și plăcinte tradiționale, în curtea Centrului“ explică organizatorii. .
10 ani la Fierăria lui Lazăr din Șona
Fierăria lui Lazăr din satul Șona s-a inaugurat în data de 23 august 2015 ca atelier care păstrează și promovează meseria de fierar și meșteșugul tradițional. Prezența fierăriei în sat revalorifică fierăritul ca patrimoniu imaterial și oferă spațiu necesar practicării acestei meserii. Fierăria lui Lazăr se constituie ca un atelier activ, dotat cu cele necesare fierăritului, precum și ca loc de întâlnire al comunității din Șona și de organizare a evenimentelor culturale. Fierăria apare ca un important reper în peisajul Șonei pentru orice drumeț, care în trecerea lui pe lângă acest obiectiv are șansa de a interacționa foarte ușor cu patrimoniul local, fierăria/ muzeul fiind un loc din sat de care se poate mândri azi orice localnic.
Moara lui Boțoman din Viștea de Jos
Moara lui Boţoman este conservată în proporţie de 95% faţă de starea ei de funcţionare inițială. Ultima activitate de morărit a fost consemnată acum aproximativ 20 de ani. Este o moară care a fost iniţial gândită pe apă, fiind construită în anii 1946-1947 pe albia pârâului din satul Viștea de Jos de către familia Boţoman. Nu a funcţionat decât foarte puţin timp sub acești proprietari, ea fiind naţionalizată în anul 1948, proprietarul devenind angajat la moară, sub regimul comunist. Unul dintre urmașii familiei a revendicat și recâștigat moara în anii 1990, acesta fiind cel care a readus la viaţă moara transformată în una electrică. Moara nu mai funcţionează după decesul proprietarului, însă urmașii săi au păstrat-o în stare autentică. În moară se pot admira instalaţiile de măcinat grâu, porumb, uruială, instalaţia cu 24 de site de mătase pentru făină de cea mai bună calitate nula, precum și anumite obiecte vechi păstrate în camera morarului. Pe lângă activitatea de morărit, în curtea morii funcţiona un gater, motiv pentru care vizitatorii pot admira câteva utilaje de cărat lemnul. Orice vizitator poate să simtă amprenta istorică pe care o lasă moara asupra sa. Atunci când intri în moară, timpul se oprește și, din moment în moment, te astepţi ca morarul să revină dintr-o mică pauză.
Muzeul ,,Iosif Vulcan“ din Șinca Veche
Acest muzeu privat și-a stabilit déjà programul pentru noaptea de 6 septembrie:
- Omagierea revistei ,,Familia” la 160 de ani. Prelegere: Genica Vulcan.
- Lansarea cărții ,,Familia” lui Iosif Vulcan în muzeul din Șinca Veche. Autor: Genica Vulcan.
- Prezentarea unui film omagial dedicat revistei ,,Familia”. Realizat de: Optimal Social Media.
- Audiție: muzică de pe CD-ul realizat de Rock Filarmonica Oradea, pe versurile lui Iosif Vulcan.
- Prezentarea și vizionarea expoziției permanente: 1) Cărți de Patrimoniu în Muzeul Iosif Vulcan – Șinca Veche; 2) ,,Familia” lui Iosif Vulcan în Muzeul Iosif Vulcan – Șinca Veche; 3) Eminescu publicat în ,,Familia” lui Iosif Vulcan.
Rostul firelor și dantelelor, la Muzeul din Mândra
Expoziție-dialog între dantelă țărănească și dantela urbană plus o proiecție de film tematic și demonstrații de meșteșug cu dantelărese din Mândra. Un fir subțire, dar puternic, leagă dantelele țărănești din Mândra de finețurile Bucureștiului interbelic. Pe de o parte, meșteșugul transmis din mamă în fiică, lucrat cu răbdare și migală în casele din Țara Făgărașului. Pe de altă parte, eleganța urbană surprinsă în colecția dr. Iulia Gorneanu – curator, colecționar și reprezentant al Institutului Național al Patrimoniului. Între cele două lumi există o poveste prea puțin spusă: cea a fetelor din sat care plecau „slujnice” la oraș și se întorceau cu fire invizibile de rafinament, pe care le împleteau cu meșteșugul de acasă. Nu uitau lumea din care veneau, ci o împlineau cu ce descoperiseră.
Muzeul de la Sâmbăta de Jos
Sâmbetenii își așteaptă vizitatorii în muzeul sătesc, compus din două secții: una cuprinde partea de etnografie și folclor, care conține o colecție bogată de costume populare, obiecte vechi din gospodăriile țărănești, icoane vechi; cealaltă secție este constituită din obiecte cu caracter tehnic, o mică bibliotecă, materiale didactice vechi, toate într-un cadru reconstruit ce reprezintă o sală de clasă de la jumătatea secolului al XIX-lea. Doamnele din sat organizează un atelier de tip șezătoare, cu meșteșuguri din zonă, cum ar fi croșetatul și dantelăritul.
Muzeul de la Mărgineni
Muzeul sătesc din Mărgineni a fost amenajat de către prof. Ioan Urs, președintele Asociației Comunitare ,,Baronul David Urs de Margineni”, împreună cu reprezentanții asociației și toți locuitorii care au donat obiecte prețioase din gospodăria lor. Muzeul se află în fosta școală a satului, pentru a sta mărturie generațiilor de astăzi și mai ales generațiilor viitoare, fiind un mijloc important de educație culturală și spirituală din istoria satului. Cei care vor trece pragul acestui muzeu au ocazia să vadă o gospodărie interioară și exterioară din trecut, compusă din bucătărie, camera din față, dar și multe dintre uneltele folosite de meseriașii satului. Ultima încăpere este dedicată istoriei și personalităților acestui sat. Evenimentul va fi organizat sub forma unei ,,Seri de șezătoare mărgineană” cu povești de viață, vizionare de fotografii, ateliere de cusut, croșetat și țesut, specifică vremurilor de odinioară. Totul se va desfășura într-o atmosferă caldă de socializare, lucru, cântec și voie bună. Nu vor lipsi scoverzile și plăcintele tradiționale mărginene, făcute cu mare drag de către gospodinele șezătorii. Copiii vor descoperi arta cusutului, a broderiei și a croșetatului în cadrul unor ateliere practice, iar tinerii vor putea participa la ,,dialoguri de seară” cu bătrânii satului, martori ai vremurilor de altădată și păstrători ai tradițiilor.
Patrimoniul cultural al Ileniului
Muzeul Satului din Ileni adăpostește o colecție valoroasă de obiecte tradiționale, adunate de la localnici și păstrate ca mărturii ale identității satului. Vizitatorii vor putea admira: costume populare autentice, cusute manual, care redau frumusețea portului românesc; unelte și obiecte de uz gospodăresc, folosite de localnicii de odinioară în muncile câmpului și în gospodărie; icoane, fotografii și documente vechi, care păstrează vie memoria comunității; piese de mobilier și textile tradiționale, ce reflectă viața simplă, dar plină de sens a satului. Totodată, Biserica din Ileni își deschide porțile pentru vizitatori. Ridicată acum câteva secole, lăcașul de cult reprezintă nu doar un loc de rugăciune, ci și un reper de istorie și spiritualitate pentru generațiile care au trăit aici.
Muzeul particular de la Ucea de Sus
La Ucea de Sus, casa lui Sorin Petrișor a fost transformată în muzeu. Este familia care a reînviat satul românesc de odinioară, păstrând viu portul, jocul și cântecul, comori inestimabile ale poporului roman. La Ucea de Sus, va fi o noapte cu istorisiri ale războiului de țesut, cu depănare ale firelor de cânepă, de arnici și ale firelor vieții.