Când spui Compania Națională de Investiții SA (CNI) te gândești la dezvoltarea unor proiecte de interes național sau local pe bani publici, banii plătiți de români prin tot felul de impozite, taxe, accize, și nu puține la număr. Sunt investiții în rețele de apă și canalizare, drumuri, școli, bazine de înot, săli de sport, creșe, etc, importante pentru comunitățile locale. Numai că în realitate, Compania Națională de Investiții (CNI) a devenit o adevărată „căpușă” a sistemului de investiții naționale și o ,,fabrică de falimente“ pentru companiile românești mici și mijlocii. Prin practicile sale opace și controlul pe care îl exercită asupra licitațiilor și proiectelor de infrastructură, CNI a ajuns să manipuleze piața în favoarea unor interese private și politice, transformând-o într-un instrument de influență și control economic. În loc să funcționeze ca un sprijin pentru dezvoltarea echitabilă a infrastructurii naționale, CNI s-a transformat într-o entitate care decide cine poate să prospere și cine trebuie să falimenteze, în funcție de înclinațiile politice, interesele zonale și contribuțiile financiare neoficiale. Și toate acestea pe banii românilor.
Țeapă de 19 milioane de lei, la Făgăraș
La Făgăraș avem un exemplu clar al intereselor din spatele investițiilor publice finanțate prin CNI. Un bazin semiolimpic era anunțat cu surle și trâmbițe de primarul PSD al Făgărașului prin 2020. S-a organizat licitația, a fost desemnată firma câștigătoare și în iunie 2021 au început lucrările. La termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor, 12 luni, adică iunie 2022, bazinul trebuia să fie funcțional, iar copiii urbei să se bucure în apa bazinului semiolimpic. Dar n-a fost să fie! Nici după încă un an, iunie 2023, Făgărașul nu s-a bucurat de această investiție. Astăzi, construcția este în paragină. O țeapă de 19 milioane de lei dată făgărășenilor, pe de o parte de conducerea urbei, iar pe de altă parte de CNI și firma aleasă ca și constructor. Banii publici aruncați pe apa Sâmbetei! SC Petrol Service SRL din zona Bucureștiului era o firmă fără angajați, cu pierderi, atunci când a fost desemnată să construiască bazinul de la Făgăraș. Licitația a fost contestată de patru asocieri de firme care aveau cu totul altă anvergură pe piața construcțiilor din România. Dar CNI și deopotrivă Primăria Făgăraș au preferat compania fără niciun palmares în construcții, cu pierderi și fără angajați. Așa se face că Petrol Service SRL a intrat în falimentat și-a luat șandramaua din Făgăraș și dusă a fost. Primăria Făgăraș și-a asumat conservarea lucrărilor și găsirea altui constructor. Dar de 3 ani bălăriile acoperă zidurile bazinului, materialele se degradează, iar primarul tace mâlc. Făgărășenii spun acum, adio bazin semiolimpic la Făgăraș.
Caiete de sarcini măsluite
Un alt exemplu care demonstrează practicile CNI, de data aceasta legate de termenele stabilite pentru derularea lucrărilor, este construirea unei săli de sport cu 180 de locuri în București. Termenul total de execuție stabilit de CNI a fost de doar 10 luni și jumătate, un interval imposibil de respectat tehnic.
- „Chiar și uscarea betonului durează aproape patru luni. Restul lucrărilor trebuie făcute contra cronometru, în condiții care pun în pericol calitatea construcției”, explică unul dintre antreprenori.
Pe lângă constrângerile tehnice, multe amplasamente transmise de autorități sunt departe de a fi „libere de sarcini”, cum cere legea. Terenurile conțin clădiri vechi, rețele de utilități sau resturi de construcții. Constructorii trebuie să le curețe pe cheltuiala proprie, dar chiar și așa sunt penalizați pentru întârzieri. Dar să intrăm în analiza activității acestei agenții bugetare.
Interesele dictează în piața de construcții
Nu putem decât să constatăm comportamentul abuziv al CNI și al conducerii acesteia numită de Ministrul Dezvoltării. Sunt favorizate acele firme de construcții care au conexiuni politice sau susținători în cercurile influente, în timp ce firmele românești mici și mijlocii sunt eliminate treptat din competiție. Mai mult, criteriile de selecție la licitații sunt adesea modificate astfel încât să excludă în mod artificial competitorii care nu corespund acestor interese privilegiate. CNI îngreunează intenționat activitatea firmelor neafiliate, împingându-le spre insolvență și faliment. Constructorii spun că acest mecanism de control al pieței este adânc influențat de interese politice și zonale. În funcție de cine deține puterea politică în anumite regiuni, CNI poate decide dacă un proiect va fi atribuit unei firme prietene sau dacă o companie va fi scoasă din competiție pentru a face loc altora. Este un joc politic, în care loialitatea față de anumiți factori de influență devine criteriul principal de selecție, nicidecum datele financiare și experiența firmelor. Tot constructorii spun că, în majoritatea cazurilor, contractele sunt atribuite în funcție de „cotizațiile” neoficiale, iar criteriile de evaluare a ofertelor sunt manipulate astfel încât firmele fără sprijin politic sau care refuză să „cotizeze” sunt eliminate. Mai mult, atunci când este vorba de plăți, începe alt scenariu bine calculat de șefia CNI. Se impun penalități de întârziere pentru anumite firme de construcții deși acestea sunt cauzate chiar de CNI.
Procese fără număr
Puse în fața unor astfel de situații, companiile de construcții apelează la instanță pentru a-și face dreptate. Sunt vreo 145 de procese pe rol, așa cum spun constructorii, în care este implicată CNI. Majoritatea dintre acestea au legătură cu penalitățile aplicate pentru întârzieri în execuția proiectelor. Numai că aceste întârzieri au fost provocate chiar de CNI, prin tergiversarea procedurilor de decontare a plăților către constructori si a lipsei de interes în verificarea documentelor de finantare depuse de către beneficiari pentru investitiile solicitate. Un exemplu relevant este cel al unei firme din Timișoara care a fost nevoită să-și declare falimentul după ce CNI i-a impus penalități uriașe pentru întârzieri, deși problemele de plată veniseră chiar din partea companiei de stat. Prin aceste practice abuzive, CNI agravează instabilitatea financiară a firmelor de construcții, contribuind la falimente și eliminarea concurenței din piață.
Mulți juriști și avocați, dar departamentul tehnic este deficitar
Procedura de decontare în cadrul CNI este marcată de un nivel ridicat de birocrație ceea ce determină întârzieri semnificative în efectuarea plăților către firmele de construcții. Fiecare situație de lucrări trebuie verificată minuțios de mai mulți angajați ai CNI, iar aceștia au libertatea de a solicita documente suplimentare sau clarificări. Aceste solicitări nu sunt întotdeauna justificate, ci pot reflecta interpretări subiective sau chiar intenții de a prelungi procesul, complicând astfel și mai mult procedura. Pe de altă parte, procedura de decontare este lipsită total de transparență. CNI SA are, conform organigramei aprobată în 15 iulie 2025, un număr de 375 angajați, din care 44 sunt șefi, adică un șef la 7,4 angajați. CNI deține un departament juridic impresionant, format din aproximativ 52 de juriști și avocați, ceea ce reprezintă o proporție foarte mare din numărul total de angajați ai instituției. În schimb, departamentul tehnic, cel responsabil cu verificarea și controlul lucrărilor, are doar 19 angajați. Această distribuție dezechilibrată între departamentele juridic și tehnic ridică suspiciuni clare în legătură cu prioritățile instituției. Un simplu calcul arată că focusul CNI nu este pe o organizare eficientă a derulării și verificării contractelor, ci mai degrabă pe consolidarea unei echipe juridice care să aplice interesele litigioase ale instituției. Prin urmare, prioritatea CNI pare să fie protejarea propriilor interese și manipularea cadrului legal în favoarea sa, mai degrabă decât asigurarea unui flux eficient și transparent de derulare a contractelor și a investițiilor publice. Această realitate întărește imaginea unei instituții care nu este dedicată dezvoltării infrastructurii și a proiectelor naționale, ci mai degrabă manipulării și controlului pieței în interes propriu.
CNI este scutită de taxe în instanță
În altă ordine de idei, instanțele de judecată din România sunt părtinitoare atunci când gestionează procesele care implică CNI. În majoritatea cazurilor, dosarele înaintate de firmele de construcții împotriva CNI nu au câștig de cauză. ,,Eu nu am auzit ca veo firmă de construcții să câștige în instanță în fața CNI“ spune un constructor. În plus, în timp ce CNI este scutită de plata taxelor de timbru în procesele pe care le inițiază, firmele private trebuie să suporte costuri semnificative pentru a-și exercita dreptul la apărare. De exemplu, dacă o firmă solicită în instanță despăgubiri de 2.000.000 de lei pentru pagubele cauzate de CNI, aceasta trebuie să plătească o taxă de timbru de 2% din suma solicitată, adică 40.000 de lei. În schimb, când CNI solicită penalități de aceeași valoare (2.000.000 de lei) unei firme, aceasta nu plătește niciun fel de taxă.
Plăți întârziate, dar și insuficiente
Plățile pe care trebuie să le efectueze CNI pe baza deconturilor depuse de contructori se fac în salturi și cu mari întârzieri. Pe de o parte, CNI se ascunde în spatele birocrației impuse prin regulamentele proprii când acceptă greu documentațiile la plată, iar pe de altă parte, amână plățile nejustificat. De exemplu, recent a bombardat fiecare primărie cu o adresă în care anunță că pentru 2025 va plăti doar 3% din lucrările efectuate. Firmele de construcții care au susținut lucrările pe tot parcursul acestui an din veniturile proprii, dau din colț în colț pentru a achita materialele, salarii, contribuții și taxe la stat, în condițiile în care n-au încasat niciun leu până în prezent. Un pas sigur spre faliment! În atare condiții, CNI înregistrează an de an profituri fabuloase. În 2023 avea o cifră de afaceri de 239 milioane de lei și un profit impresionant de 124 milioane, cu aproape 60% mai mult decât în 2021. La polul opus, firmele de construcții, în aceeași perioadă, nu au fost plătite deloc între lunile iunie și decembrie.
Șefii CNI și averile lor
În fruntea CNI se află o serie de persoane influente care au fost criticate pentru legăturile suspecte cu diverse companii, pentru deciziile controversate și pentru acumularea unor averi considerabile în timpul mandatelor lor.
Directorul general, Manuela Irina Pătrășcoiu, este numit de ministrul Dezvoltării, care i-a stabilit și salariul, și este președintele consiliului de administrație. La nivelul anului 2023, conform informațiilor publicate pe site companiei, directorul general este remunerat cu 17.743 lei brut lunar, la care se adaugă alte drepturi. În realitate, conform digi24, șefa CNI câștigă peste 170.000 de euro pe an, iar suma provine din sporuri, prime și bonusuri. Și alți directori ai instituției ajung la salarii de peste o sută de mii de euro pe an. De exemplu, Daniela Orodel, directorul economic al CNI are un venit lunar de 13.100 de euro. Adrian Cefalan, director implementare investiții, câștigă 9.800 de euro pe lună. De altfel, aceștia primesc și bonus de pensionare, care poate ajunge și la 10.000 de euro brut. Concret, angajații care au peste 10 ani vechime în instituție primesc la pensionare o primă egală cu 10 salarii brute. Cea mai mare primă oferită a fost de 70.000 de lei brut, conform sursei citate.
Construcția a 80 de creșe pentru ,,un prieten“
Manuela Pătrășcoiu, directoarea Companiei Naționale de Investiții (CNI), este implicată într-o serie de controverse legate de modul în care sunt gestionate contractele de construcții publice. O investigație recentă a scos la lumină legăturile apropiate dintre Pătrășcoiu și Cristian Erbașu, unul dintre cei mai mari antreprenori din domeniul construcțiilor din România. Sub conducerea sa, compania Erbașu a câștigat numeroase contracte publice importante. De exemplu, s-a ridicat suspiciunea că licitația pentru construcția a 80 de creșe, finanțată de CNI, a fost „cu dedicație”, ceea ce a stârnit critici legate de transparența procesului de selecție (Gândul). Pentru Manuela Pătrășcoiu, anul 2023 a fost însă unul remarcabil din punct de vedere financiar și al acumulării de bunuri, așa cum reiese din declarația sa de avere. Aceasta a dobândit mai multe terenuri și imobile, extinzându-și semnificativ patrimoniul, dar și mașini.
- Adrian Cefalan, unul dintre directorii adjuncți ai CNI, este responsabil de coordonarea mai multor proiecte și de gestionarea contractelor atribuite de CNI. În ceea ce privește averea sa, Adrian Cefalan deține mai multe proprietăți, terenuri și vehicule, care ridică semne de întrebare în raport cu veniturile sale oficiale. Anumite surse media au investigat relațiile sale cu diverse firme de construcții și au subliniat coincidențe între câștigurile financiare și proiectele pe care le-a supervizat direct.
- Doru Ducan, un alt director adjunct din cadrul CNI, a fost implicat în mai multe scandaluri legate de favoritism și nepotism. Se spune că Ducan a jucat un rol important în facilitarea atribuirii contractelor către anumite firme „preferate”. Ducan a acumulat proprietăți și bunuri semnificative. Investigațiile media au sugerat că multe dintre tranzacțiile sale imobiliare au coincis cu perioada în care firmele asociate cu el au câștigat contracte profitabile prin CNI.
- Adrian Stănescu, responsabil pentru departamentul ethnic, a fost de asemenea asociat cu practici discutabile în ceea ce privește alocarea contractelor de construcții. Surse din presă și investigații au semnalat că acesta ar fi fost implicat în „arbitrarea” proiectelor, în funcție de interese politice sau economice, având o influență semnificativă asupra firmelor care câștigă licitațiile mari. Combinația dintre puterea de decizie asupra proiectelor mari și averea personală semnificativă a lui Adrian Stănescu ridică întrebări serioase despre transparența și corectitudinea conducerii CNI. (Lucia BAKI)
