Ministrul Mediului, la pas cu Conservation Carpathia. România transformată de ong-uri în arii protejate, zone de strictă protecție și biodiversitate. ,,Nu mai sunt buni pădurarii, avem nevoie acum de rangeri? Ei nu simt pădurea și nu o îngrijesc“ spune un pădurar bătrân

Am urmărit congresul  rangerilor de la Cheile Grădiștei din comuna Moieciu de luna trecută și am avut senzația că sunt în 2016, la întâlnirea organizată de Conservation Carpathia la sediul CJ Brașov. Dar la partea de prezentare și nu la momentele în care ,,audiența surpriză“, adică proprietarii de păduri din Masiv, i-a luat la întrebări pe reprezentanții acestei fundații și ale altor asociații similare când s-a pus problema înființării Parcului Național Munții Făgărașului pe proprietățile lor. La Cheile Grădiștei toată lumea aplauda și asculta cuminte pe scaune. Mai ales că rangerii, vreo 200 așa cum au anunțat organizatorii, l-au avut ca invitat special pe ministrul Mediului, Diana Buzoianu, tot o ong-istă. Tema congresului „Rangerii – Vocea naturii: Construim o punte între comunitățile locale și conservarea naturii” părea ruptă din gândirea Fundației Conservation Carpathia, participant de bază la eveniment (organizator).  Stând de vorbă cu proprietarii de terenuri din zona Făgărașului, aceștia nu agreează prezența rangerilor pe terenurile lor, mai  ales că angajatorii lor sunt niște fundații controlate de niște cetățeni străini de statutul de proprietar al pădurilor din România. Iar ocoalele silvice lucrează cu pădurari, oameni ai locului școliți și cu experiență în această meserie.

Dezastru inventat în pădurile din România

La evenimentul organizat de European Ranger Federation, Asociația Rangerilor din România și Fundația Conservation Carpathia s-a vorbit despre rangeri și de rolul acestora în ariile protejate.  Și-au expus pledoariile în aplauzele audienței persoane care ocupă funcții înalte și cu rol de decizie în  instituțiile statului român în frunte cu Diana Buzoianu, Ministrul Mediului.  S-a marșat  pe un dezastru din pădurile din România, dezastru pe care, spun ei, doar rangerii l-ar putea  îndrepta. Au apărut negreșit să susțină ideea și unele televiziuni, care mai încropesc și reportaje cu acest subiect. „Cifrele dezastrului. România a împădurit în 30 de ani de două ori mai puține hectare decât în tot anul 1953“. Dar dacă verifici cifrele din statistici  descoperi că dezastrul nu e al pădurii, ci al comparației făcută de respectivii jurnaliști. Și pentru o bună informare redau explicația președintelui Asociației Forestierilor din România, Ciprian-Dumitru Muscă.

• ,,Să ne întoarcem, așadar, în 1953 – anul celor 90.000 de hectare împădurite și să oferim contextul pentru a înțelege mai bine de ce unele comparații conduc la „neînțelegeri și mai mari”: România trăia atunci în plin regim comunist, iar împădurirea era o „sarcină de partid”, trecută solemn în planul economic. Împăduriri care veneau la pachet și multe despăduriri și recolte de lemn ce încă erau folosite pentru plata pagubelor de război către Rusia, prin celebrele SOVROM-uri. Așa cum scria chiar Revista Pădurilor în acel an, în articolul „La luptă pentru îndeplinirea planului cincinal în patru ani!”, succesul campaniei de împăduriri făcea parte dintr-un efort de mobilizare generală a „clasei muncitoare și a tineretului” pentru reconstruirea economiei socialiste. Printre obiectivele acelui plan se aflau combinatul siderurgic de la Hunedoara, o fabrică de penicilină și… cităm din epocă: „Ritmul vertiginos de dezvoltare a economiei naționale pune sarcini mari și asupra sectorului silvic… lucrările de împădurire vor depăși cu 17% pe cele din anul 1952.”Pe scurt: nu era o performanță ecologică, ci o campanie politică. „Împădurirea anului 1953 a demonstrat capacitatea silvicultorilor români de a organiza științific refacerea fondului forestier, devenind un exemplu de muncă socialistă pentru toate ramurile economiei naționale.” (Revista Pădurilor, nr. 1/1954, p. 3). Elevii, soldații și muncitorii plantau la normă – fără avize de mediu, fără studii de sol, fără monitorizare și, adesea, fără ca puieții să se prindă. Erau acțiuni care aveau rolul doar de a bifa, doar era plan cincinal. Astăzi, realitatea arată complet diferit. În 1950, România avea 6.486.000 ha de păduri (conform Ministerului Gospodăriei Silvice), iar la  31 decembrie 1990, fondul forestier însuma 6.341.260 ha (date oficiale INS), de unde concluzia că „refacerea științifică” a fondului forestier a dus la reducerea, nu la creșterea suprafeței pădurilor în următoarele cincinale și decenii. Tot potrivit datelor INS, în 2024,   România are 6.616.931 ha,  adică o creștere netă de peste 275.000 ha în ultimele trei decenii. Cu alte cuvinte,  România are mai multă pădure decât în 1950–1953, în ciuda urbanizării, infrastructurii, retrocedărilor și schimbărilor climatice și a dezastrului invocat de jurnaliștii dornici de senzațional și de manipulare. Noi, cei care lucrăm în pădure și pentru pădure, am abandonat demult lozinci goale, de forme fără fond, și încercăm să ne adaptăm timpurilor noastre în armonie cu clima și biologia. Iar pădurile României nu au nevoie de titluri dramatice, ci de încredere, continuitate și respect“ explică Ciprian-Dumitru Muscă, președintele Asociației Forestierilor din România.

Ranger pentru 3000 de lei în 70 de ore

Meseria de ranger este trecută în Nomenclatorul meseriilor de curând, când au început și cursurile de formare a rangerilor. Cu 3000 de lei, în 70 ore ești ranger cu acte în regulă, dovedit prin  certificat de absolvire eliberat de Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Muncii, recunoscut  în țările membre U.E. Fundația ProPark a și demarat programul ,,Ranger 2025“, iar Fundația Conservation Carpathia programul ,,Junior Ranger“ pentru copii. Meseria de ranger a fost creată de ong-uri și tot ele o promovează în țară.  Se vrea lăsată în urmă, ca fiind veche și demodată meseria de pădurar. Dar dacă stai de vorbă cu pădurarii pensionari, dar și cu cei în activitate te întâmpină cu întrebarea:

• ,,Nu mai sunt buni pădurarii, avem nevoie acum de rangeri? Ei nu simt pădurea și nu o îngrijesc“.

Sunt vreo 250 de rangeri în România așa cum informează ong-urile, iar pădurari sunt cu miile.

• ,,Avem cele mai căutate păduri din lume. Oare de ce? Cine le-a îngrijit? Rangerii sau pădurarii? Românii au știut să aibă grijă de pădure și de aceea acum o au. Să nu vină cineva să ne învețe ce înseamnă pădurea în timp ce în țara lor pădurea a dispărut! Poate nici n-au călcat în pădure cei care urlă că protejează pădurea noastră“ spune un vechi pădurar din Țara Făgărașului.

 România, o arie protejată

La respectivul congres,  ministrul Mediului a vorbit de arii protejate și de proiectele la care se lucrează în instituție.

• ,,La Minister se lucrează la două proiecte importante pentru protejarea naturii. Unul este proiectul care va propune extinderea sau înființarea de arii protejate (30% din teritoriul național) și desemnarea de zone de protecție strictă (10% din teritoriul național). Celălalt este un proiect al unei Strategii Naționale privind protejarea biodiversității, care se aproba prin Hotărâre de Guvern“ a spus ministrul.

Proiectul privind zonele de strictă protecție i-a revoltat pe proprietarii din Țara Făgărașului, care se opun implementării lui. Au fost trimise o serie de memorii și adrese la instituțiile statului pentru a-l bloca. Nu există deocamdată niciun răspuns concret pentru proprietari din partea instituțiilor statului, așa cum explică primarii. Numai că data finalizării și implementării proiectului este 31 decembrie 2025, iar concluziile se vor concretiza printr-o HG sau chiar OUG. (Lucia BAKI)