,,Printre rânduri, printre toate luptele pentru copiii bolnavi pe care le duc alături de voi pe pagina asta, încerc să-mi fac loc ca să vă las aici gândurile mele. Îmi așez emoțiile în fața voastră fiindcă, în curând, vom striga iar împreună pentru șansa altui copil și nu știu când voi mai apuca să-mi răscolesc sufletul și să vi-l așez așa, fără armură, aici in câteva cuvinte. Încep prin a vă spune că sunt cel mai simplu om de pe pământ. Sunt copil, sunt tată, sunt soț și sunt prieten cu mulți dintre voi. Nimic nu mă deosebește de ceilalți și prin nimic nu ies în evidență. Nu sunt nici mai bun și nici mai rău decât voi. Sunt doar omul care, zi de zi, trăiește un amalgam de frustrări, temeri, neputințe și răbufniri, pentru că viața m-a pus pe drumul ăsta, drumul în care trăiesc durerea celuilalt ca și cum ar fi a mea.
De peste 6 ani, pagina asta a fost halta speranței pentru aproape 700 de copii bolnavi. Alături de voi am dus lupte din care, de cele mai multe ori, am ieșit învingători. Deși sunt polițist de profesie, am ajuns să vorbesc medicină în fiecare zi. Nu cred că există diagnostic mai crunt, fie că vorbim despre cancer sau alte boli grave, despre care să nu fi vorbit aici. Acum 6 ani am înțeles cu adevărat ce înseamnă suferința unui copil care luptă cu cancerul. Primul caz în care m-am implicat a fost și primul copil care a ieșit învingător. Din clipa aceea nu m-am mai putut opri. Trăiesc, poate, o boală a compasiunii, o formă de empatie dusă la extrem, sau poate sindromul salvatorului, nici eu nu mai știu. Cert e că e molipsitoare și se pare că nu mă mai vindec. I-am îmbolnăvit și pe alții, vreo 620 de oameni, și i-am adunat într-o echipă numită Aripi pe pământ. Pentru mine, ei sunt definiția Raiului pe pământ. Ei sunt motorul a tot ceea ce se întâmplă în spatele paginii mele. Iar voi, cei de aici, sunteți îngerii acelor sute de copii care azi trăiesc fiindcă au învins boala. Aripi pe pământ a fost visul meu. Am vrut să facem altceva, să ieșim din tipar, să demonstrăm că se poate și altfel. Am vrut să redefinim voluntariatul în adevăratul sens al cuvântului. În spatele acestor lupte sunt zeci de milioane de euro care au răscumpărat vieți. N-am contorizat niciodată banii, dar am prețuit fiecare inimă care a continuat să bată datorită dedicării noastre.
Anul 2025 a fost cel mai greu an din viața mea. Un an fără pauze, fără aer, fără timp pentru mine. Dar a fost și anul cu cele mai multe reușite. Cu cele mai multe suflete salvate. Iar în curând pășim în 2026, anul în care ne aruncăm în cel mai îndrăzneț proiect de până acum, construirea unui spital de diagnostic și tratament pentru copii și mame, în județul Suceava.
În urmă cu 3 luni am acceptat să particip la emisiunea 𝐎𝐦𝐮𝐥 𝐀𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 difuzată pe TVR1. Am făcut-o gândindu-mă că munca noastră, a întregii echipe Aripi pe pământ și a fratelui meu Alexandru Lungu, trebuie cunoscută în toată țara. Am făcut-o cu speranța că ne va ajuta în drumul spre spitalul pe care vrem să-l ridicăm. Mi-a fost greu să merg acolo. A fost greu să vorbesc despre mine. A fost greu să stau în fața camerelor și să par că mă laud. Dar voi m-ați trimis în finală, alături de alți 9 oameni extraordinari. Urmează două săptămâni de vot. Toți finaliștii merită încrederea românilor, dar doar unul va fi numit 𝐎𝐦𝐮𝐥 𝐀𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟓 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚.
Îndrăznesc, cu toată modestia mea, să vă mai cer un vot. Dar vă rog din inimă să mi-l oferiți doar dacă sunteți absolut convinși că îl merit. Nu îl irosiți! Aveți de unde alege. Eu mă înclin în fața dumneavoastră și îmi doresc ca Dumnezeu să vă răsplătească toată bunătatea pe care ați arătat-o în toți anii ăștia. Vă iubesc pe toți“ povestea lui Dani Cek.
Puteți vota aici: https://woobox.com/d2d246