În acest film este prezentată viața lui Dumitru Tambris. Este un bărbat ajuns la vârsta de 65 de ani, care trăiește în condiții inumane, uitat de toată lumea. Trăiește într-o colibă în satul Romanești din județul Botoșani. Cititorii vor spune ce legătură are acest bărbat cu zona Făgărașului pentru că și aici sunt destule cazuri sociale, care au nevoie de ajutor. Dumitru Tambris spune că a lucrat peste 22 de ani la combinatele chimice din Făgăraș și Victoria. Și mai spune că nu are pensie în urma activității sale în câmpul muncii. Și asta întrucât nu a intrat în posesia cărții de muncă pe care a avut-o pentru a-și justifica anii de vechime. Dacă veteranii combinatului chimic Făgăraș sau Victoria își amintesc de Dumitru Tambris ne pot contacta, iar orice informație legată de documentele care stipulează numele lui sunt necesare.
Donații pentru Dumitru
Reprezentanții Asociației Speranța pentru România l-au găsit pe Dumitru Tambris și l-au ajutat cu cele necesare. Dar i-au prezentat și povestea lui tristă, sesizând redacția Monitorul de Făgăraș.
- ,,Am ajuns la Dumitru cu alimente și produse de strictă necesitate. Prin acest gest, i-am oferit nu doar hrană, ci și un strop de alinare, speranță și încurajare. Dumitru se bazează doar pe mila câtorva vecini care îi mai aduc din când în când câte ceva de mâncare. Nevoile lui de bază sunt alimentele și lemnele de foc dar orice mână de ajutor contează pentru a putea duce o viață demnă. Vă mulțumim din inimă pentru fiecare donație, pentru fiecare gest de bine și pentru speranța pe care o aduceți acolo unde este cea mai mare nevoie!“ scriu cei de la Asociația Speranța penreu România.
Povestea lui Dumitru
Dumitru doarme sub un acoperiș vechi, într-un pat plin de pureci, alături de singurul lui prieten: cățelul său. Trăiește într-un sat izolat din Moldova, complet singur, într-o locuință aflată în pragul colapsului. În lipsa unui ajutor social, a unei pensii sau a unei rude apropiate, Dumitru se bazează doar pe mila câtorva vecini care îi mai aduc din când în când câte ceva de mâncare. Unul dintre aceștia, mai ales, îi oferă în mod constant hrană, fără de care probabil n-ar mai putea supraviețui. Viața lui Dumitru n-a fost mereu așa. A fost un om muncitor, cu o viață normală. A lucrat în tinerețe la o fabrică din Brașov, dar astăzi nu mai reușește nici măcar să-și recupereze cartea de muncă. Fără acte, fără dovezi ale muncii depuse, fără ajutor, trăiește la limita demnității umane. Încă mai are voință să meargă prin sat și să ajute unde poate — ba la o curte, ba la o grădină — dar aceste mici ocazii nu sunt suficiente pentru a-l scoate din sărăcie. Condițiile în care trăiește sunt greu de descris: umezeală, mizerie, frig, lipsa unui pat decent, lipsa oricărei siguranțe. Ce ne dorim noi este să-l putem sprijini constant cu cele necesare și, pas cu pas, să-l readucem într-un punct în care să poată duce o viață demnă.