Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului și reprezintă, din punct de vedere astronomic, începutul sezonului rece în emisfera nordică. În 2025, fenomenul are loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, ora României. De la acest moment și până la solstițiul de vară, din 21 iunie 2026, durata zilelor va începe să crească treptat, în timp ce nopțile se vor scurta, potrivit ritmului natural al succesiunii anotimpurilor.
„Fenomenul din luna decembrie desemnează perioada în care poziția Soarelui la amiază variază foarte puțin, acesta fiind aproape staționar pe cer în perioada solstițiului de iarnă. Abia după acest moment, Soarele începe să urce treptat spre cer la mijlocul zilei, semn al faptului că zilele încep să se lungească. În timpul solstițiului de iarnă, nopțile ating cea mai mare durată din întregul an deoarece Soarele urcă foarte puțin pe cer și rămâne vizibil pentru un interval scurt. La amiază, la latitudinea medie a României, în jur de 45°, astrul se ridică la doar aproximativ 21° deasupra orizontului. În aceste condiții, ziua ajunge la minimul anual, în timp ce noaptea atinge durata maximă, de aproape 15 ore și 10 minute. În emisfera sudică, fenomenul se petrece invers, marcând începutul verii astronomice”, explică astronomii de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Care este semnificația fenomenului astronomic
- „Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit „Tropicul Capricornului”. În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului”, a mai precizat aceeași sursă.
Tradiții
Cuvântul solstițiu provine din latinescu „solstitium”. Este format din „sol”, care se traduce prin „soare” și „sitium”, derivat al cuvântului „stiti”, care înseamnă „a se opri”. De aici și definiția cuvântului prin “soare nemișcat”. T
- Tradițiile legate de solstițiu au rădăcini extrem de vechi. Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare dedicată reîntoarcerii Soarelui provine din Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani. Festivitatea, care dura 12 zile, urmărea să-l ajute pe zeul Marduk (zeul suprem al Mesopotamiei, considerat apărător al ordinii și al echilibrului universului) să restabilească ordinea asupra haosului din regiune pentru încă un an.
- Un alt element important al tradițiilor solstițiului îl constituie construcțiile megalitice (structuri sau monumente mari) menite să urmărească traiectoria Soarelui, precum „Stonehenge” în Anglia și „Newgrange” în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge, care datează din jurul anului 2050 î.Hr., au fost aliniate astfel încât lumina Soarelui să cadă într-un mod precis la apus în ziua solstițiului de iarnă.
- Potrivit obiceiurilor străvechi, în nopțile în care se produce solstițiul feriga înflorește miraculos, iar cei care reușesc să o surprindă se bucură de noroc în dragoste și prosperitate în casă. Deși feriga este o plantă inferioară care nu înflorește și se înmulțește prin spori, legenda a rămas vie în folclor, reflectând dorința oamenilor de a găsi protecție și noroc în cele mai întunecate nopți ale anului.
- În tradiția populară românească, solstițiul marchează reînnoirea energiei casei și familiei. În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri ritualice, curăță gospodăria și pregătesc alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage noroc în noul an.