Am vorbit în episoadele premergătoare despre implicarea francmasoneriei în evenimentele socio-politice ce au marcat istoria modernă și contemporană a țării noastre care au definitivat crearea statului român modern. Vom vedea acum care este originea acestei emanații înainte de perioada modernă. Trebuie stabilit aici faptul că originea acestei instituții care are foarte multe ramificații se pierde adânc în negura istoriei.
Originea masoneriei
În primul rând francmasoneria merge în paralel cu istoria omenirii și se întrepătrunde cu ea, la fel cum este și cazul Istoriei Bisericii Universale. După cum nu putem vorbi de o istorie bisericească care să nu aibă legătură cu transformările socio-politice și culturale ale omenirii, așa nu putem vorbi despre o francmasonerie care să fie separată de evoluția istorică. Masoneria nu este o religie dar are o strânsă legătură, nu cu religia, ci cu religiile lumii și a fost influențată de simbolurile acestora din antichitate și până în perioada modernă.
,,Principala delimiatre de concepțiile moderne despre raportul dintre cultura preistorică și începuturile civilizației antice a constat în formularea următoarelor ipoteze:
- Cele două perioade trebuie tratate distinct și etapizat în interiorul noțiunii de Preistorie,
- Transformarea mediului geofizic, geografic și climatologic de la sfârșitul Erei Glaciare a determinat modificarea felului de a gândi al omului,
u Mentalitățile noi pe care le descoperim în civilizația antică s-au modificat încă din perioada culturii preistorice, între părăsirea locuirii în peșteri și inventarea agriculturii, ceea ce a implicat în primul rând, așa cum am prezentat în capitolul anterior, o modificare a credințelor religioase. Toate precizările de mai sus au legătură cu Istoria tradițională a Masoneriei atât prin faptul că ea invocă începuturile omenirii, precum și anumite credințe, anumite forme de organizare ale oamenilor, precum și elemente ale Artei construcțiilor, care se regăsesc în doctrina masonică, sunt atestate inclusiv în perioada culturii preistorice și foarte amplu în perioada civilizației antice. Însăși dezvoltarea Arhitecturii de la construcții simple la edificii complexe are legătură cu cele două etape istorice ale omenirii. Orice coborâre epistemologică (N.R- Epistemologic se referă la teoria cunoașterii, studiind natura, originea, limitele și validitatea cunoașterii) la originile Artei construcțiilor conține în sine drept consecință un gest inițial de adăpostire, fie congenital (creaționism), fie din necesitate (evoluționism), și faptul că oricare moment preistoric al organizării de orice natură a construcției presupune existența unui grup de oameni specializați, o fraternitate a constructorilor” spune Alex Mihai Stoenescu în lucrarea ,,Istoria Masoneriei Moderne”.
Societate bazată pe intuiție transcendentală
Ca și în Biblia creștină sau alte scrieri sacre precum ,,scripturile” budiste sau epopeile mesopotamiene ori hinduse, scopul masoneriei nu este nici pragmatismul și nici cercetarea arheologică ci o cale transcendentală, deasupra oricărui pragmatism empiric. Masoneria are strânsă legătură cu arta dar nu este artă, are legătură cu politica dar nu este politică, are legătură cu religia dar nu este religie, pentru că baza fundamentului masonic este intuiția. ,,În partea de Istorie a Constituțiilor masonice există intuiții, nu dovezi arheologice, deoarece gândirea masonică nu se sprijină pe demonstrarea pragmatică a evoluției sale cronologice, nici n-o interesează acest aspect, ci ilustrează ideea generală de continuitate a principiilor generale ale vieții transpuse în Arta construcțiilor, în Arhitectura operativă și spirituală. Aceste precizări sunt necesare nu numai pentru stabilirea modului de abordare a subiectului, cât și pentru înțelegerea legăturii între istoria veche a Artei construcțiilor și invocarea unor acte istorice în apariția și în activitatea Masoneriei regulare și iregulare, a Marilor Rituri masonice din perioada modernă” (Alex Stoenescu) Analizarea masoneriei din punct de vedere istoric arată atât faptul că ideile masonice sunt mult mai vechi decât instituționalizarea ei din perioada modernă iar ,,forma lor operativă” este însoțită de principii ezoterice și de forme antice ale ritualului. Francmasonii francezi au folosit aceste principii în vederea inițierii diferitelor grade înalte ale diferitelor rituri de perfecționare. În capitolele următoare vom face o incursiune istorică și geografică în originea francmasoneriei din antichitate și până în perioada modernă a istoriei.
Masoneria și sistemul cunoașterii
,,Adam și-a învățat fiii Geometria și folosirea ei în diferite Arte și Meserii, precum prelucrarea metalelor, muzica, păstoritul și facerea corturilor, potrivit nivelului de organizare a oamenilor din acele timpuri. Set (N.R- Set a fost un alt fiu al lui Noe după ce Cain l-a ucis pe Abel) celălalt fiu al lui Adam, a transmis cunoștințele de Astronomie, familiile lui Cain și Set înălțând mai multe lucrări, până ce Noe a fost instruit de Dumnezeu să construiască Arca. După Potop, fiii lui Noe- Iafet, Set (N.R- Sem în Biblie) și Ham- s-au răspândit pe tot pământul ducând cu ei toate cunoștințele Tradiției și Artelor, astfel că în Sumer s-au putut construi Babilonul și marele turn din oraș. După ce acesta s-a prăbușit, din Babilon s-au răspândit în lume Regalitatea, Binele public și Dinastiile, iar preoții, magii și matematicienii chaldeeni au păstrat secretele Geometriei sub protecția unor regi și mari personalități, care au încurajat Arta Regală, pe care nu o puteau practica decât membrii unei Loji” se stipulează în unele ,,Constituții” ce vizează istoria tradițională a Masoneriei. Toate lojile masonice își iau ca reper diferite tradiții bazate pe textele sacre ale omenirii, iar Biblia constituie un material important pentru lojile masonice și sistemul ezoteric al acestora.
Estul Orientului Apropiat
,,Sistemul cunoașterii omenești a oricărui meșteșug, inclusiv al construirii, este localizat de Biblie mereu la Estul Orientului Apropiat. Grădina din Eden este spre răsărit (Geneza, 2.14). Izgonit de Dumnezeu, Cain fuge în țara Nod (din ebraicul nod- exil), ,,la răsărit de Eden” (Geneza 4, 16), iar în pasajul următor (4.17) o cunoaște pe femeia sa și vor concepe primul copil, Enoh, apoi construiește cetatea cu același nume- Enoh. Logic, aceasta trebuie să fi fost tot la est de Eden. Între Palestina și Mesopotamia este Deșertul Sirian (Badiyat Ash-sham). Potrivit doctrinei masonice, construirea primului oraș s-a datorat faptului că, deși izgonit din Rai, Adam a păstrat în inimă principiile artelor liberale și le-a transmis copiilor săi, ,,care au fost astfel capabili să urmeze Înțelepciunea, Puterea și Frumusețea înfățișate în toate lucrările extraordinare ale Creației“. Prin urmare, în viziunea ebraică, grădina Paradisului era cea de dincolo de pustiul sirian. Atât localizarea grădinii Eden, cât și a orașului Enoeh vizează Mesopotamia, cunoscută în antichitatea assiriană și elenistică drept regiunea Chaldeea (Kaldi). Identificarea geografică a acesteia are caracter strict istoric, regiunea fiind formată din Sumer (sud-estul Chaldeei: Nipur, Ur, Larak, Lagash aproape de Elam) și nord-vestul zonei cunoscută drept Akkad (Babilonia, Kish). Referințele la Chaldeea sunt generate de faptul că în acea zonă s-a constatat existența, încă din Antichitate, a unei științe chaldeene, mai precis a unei matematici întemeiate pe astrologie, iar ca aplicații, arhitectura și construcțiile civilizațiilor sumeriano-akkadiană și egipteană. Prin termenii arhitectură și construcții înțelegem aici începuturile edificării sistematice, pe baza unui plan arhitectonic și apoi urbanistic, tip de acțiune umană care implică gândirea constructivă asupra operei de edificare (calcule/astrologie/religie), materiale de construcție, instrumente și realizare fizică (fundare=ridicare). Transportarea sacră (creaționism) sau însușirea progresivă (evoluționism) a cunoștințelor de Geometrie urmează traseul mișcării grupurilor umane de la munte la câmpie și profilul operei Artei de a construi, de la piatră/rocă la lut, paie, lianți, materiale compozite ușoare, elemente decorative obținute prin tehnologia focului (pirotehnologie), după descoperirea efectelor temperaturilor înalte asupra diferitelor materiale naturale: piatră, minereu, pământ. Problema vechimii cunoștințelor de arhitectură și construcții se deplasează mereu între cele trei locații clasice: Mesopotamia, vechea Indie și vechiul Iran, fără a se putea face o legătură cronologică între ele, decât pentru epoci târzii. Nu avem certitudini, ci doar constatări geografice și arheologice, însoțite de unele argumente lingvistice și antropologice. Există un sit arheologic în apropierea satului Asiab din vestul Iranului în care s-au descoperit părți ale unei podele circulare de locuință veche de 11-10.000 de ani, având însă un diametru foarte mare (aprox. 10 m), ceea ce presupune o zonă de adunare a grupului, clanului sau frăției, importantă fiind atât configurația geometrică- cercul, cât și dimensiunea care sugerează ideea de adunare. Teoria simultaneității cunoașterii în banda geografică a Transmisiei verticale, care trebuie înțeleasă antropologic prin existența populațiilor preistorice din caverne la limita Erei Glaciare (zona Pirinei, zona Carpați, zona Caucaz, Munții Parkar și Taurus din Turcia, zona Munților Zagros, zona Pamir- Hindukuș- Karakorum și Valea Kașmir, cu altitudini între 1850 și 5000 de metri), implică o coborâre relativ simultană la câmpie pe linia marilor râuri. Localizarea tradițională a grădinii Edenului în valea Kașmir- ca urmare a confuziei, la est de Paradis, a avut șansa de a se suprapune proiecției geografice/grafice a masivelor din Turcia și a celor două linii tectonice proeminente orientate nord-vest-sud-est, gruparea muntoasă din Iranul de Vest: masivul montan Zagros. Toate raportările geometrice, geografice, religioase cu caracter sacru ale populațiilor din văile marilor fluvii Eufrat și Tigris (N.R- Tigru), pentru sumero-akkadieni, și Indus, pentru dravidieni și harappieni, sunt la Nord-Est- orientarea pietrei unghiulare în Masonerie, pe axa perpendiculară la cele două linii tectonice muntoase, indicând fără dubiu originea populațiilor care au dezvoltat în văile marilor fluvii civilizațiile harappiană și babiloniană. Este greu de determinat o legătură de tip migrațiune peste ambele linii tectonice, afirmând că populația coborâtă din nordul Indiei a trecut peste Munții Zagros și s-a stabilit apoi în Akkad (9000-6000 BCE, cultura Hassuna), dar putem arăta că fenomenul a fost identic în spațiile de Vest de cele două linii tectonice, atât datorită paralelismului geografic al celor două zone, cât și faptului că marile fluvii sunt considerate de cercetarea istorică locații de staționare (faza 2) și de trecere de la cultură la civilizație (faza 3). Altfel spus, este nu numai logic, dar și arheologic atestat că întâlnirea de către oamenii preistorici a văilor marilor fluvii Gange, Indus, Eufrat și Tigris a finalizat procesul de <<ieșire>> din grotele de la munte și de <<coborâre>> la câmpie. Fenomenul este valabil pentru Ebro, Dunăre și Volga” explică Alex Mihai Stoenescu. Ezoterismul masonic merge dincolo de arheologie și datele istorice, deși le folosește, el se întrepătrunde cu tradițiile religioase dar trece intuitiv peste doctrinele religioase folosind o transcendență aparte. (Ștefan BOTORAN)
