Ianuarie 1950. Înființarea lagărelor de muncă. Pentru ce motive absurde erau trimiși în lagăr zeci de mii de români

Un nou pas în oficializarea exterminării elitelor și opoziției din România l-a constituit Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, conform căruia se instituiau legal „unităţile de muncă”, de fapt erau lagărele de muncă forțată, „pentru reeducarea elementelor dușmănoase RPR și în vederea pregătirii și încadrării lor în viața social în condițiile democrației populare și construirii socialismului”. Decretul da Securității posibilitatea oficială de a condamna, ocolind elementarul parcurs al Justiției, deci fără proces, pe baza unor delațiuni și sub forma unor liste semnate de șefii Securității, zeci de mii de opozanți politici, clerici, comercianți, țărani fruntași (chiaburi), care erau trimiși în aceste lagăre pe perioade specificate, cu scopul declarat de a fi folosiți ca forță de muncă brută. Practic, acest act normativ constituia în sine un abuz, o sfidare a normelor de drept.

Pintilie, ministrul adjunct de interne, agent NKVD

Pe 3 aprile 1950, decretul a fost completat prin Ordinul nr. 100 privind lupta „împotriva duşmanului de clasă”, semnat de ministrul adjunct de interne, Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko, agent NKVD, cetățean sovietic), prin care se defineau categoriile de cetăţeni ce vor intra în obiectivele securităţii cu propuneri de a fi trimişi unităţilor de muncă:

“1) Toţi cei care lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste, tendenţioase, duşmănoase; ascultă şi difuzează propaganda deşănţată a posturilor de radio imperialiste;

2) Toţi cei ce aduc injurii P.M.R., conducătorilor săi, Guvernului, Uniunii Sovietice şi conducătorilor săi şi ţărilor de democraţie populară;

3) Toţi acei cetăţeni români care întreţin legături de prietenie cu legaţiile imperialiste, care au frecventat sau frecventează bibliotecile, concertele şi în general manifestările propagandistice ale legaţiilor imperialiste, precum şi toţi cei care sunt în relaţii cu familiile funcţionarilor ambasadelor imperialiste.”

Teohari Georgescu: ,,Să­i trimitem să se obişnuiască cu o muncă, cu o altă viaţă”

Ministrul de Interne comunist, Teohari Georgescu, declara în faţa şefilor din Securitate, la 28 februarie 1950: “Am spus că nu putem trimite în Justiţie elementele contra cărora nu avem fapte concrete, dovezi. Sigur că aici nu poate fi vorba decât de o lipsă a noastră. Partidul nostru şi Guvernul, în grija pe care o are de a asigura buna desfăşurare a muncii în ţara noastră, a tuturor oamenilor cinstiţi, s­a gîndit să dea pentru organele noastre posibilitatea ca acele elemente care nu puteau fi încadrate în texte de lege, ca acelea din codul penal, pentru că, aşa cum spunea un tovarăş, nu aveam dovezile concrete, s­a venit cu o lege care permite Ministerului nostru ridicarea tuturor acelor care agită, care duc activitatea duşmănoasă, care duc activitatea împotriva regimului nostru şi care nu se încadrează în texte de lege, dar duc această activitate. Să­i trimitem să se obişnuiască cu o muncă, cu o altă viaţă” (sic!). (Sursa: Marius Oprea)

 Chivu Stoica: ,,Securitatea pe care poţi să te bizui  trimite pe oamenii pe care Justiţia nu-i condamnă, în lagăre”

Ce spunea despre această metodă Chivu Stoica, la începutul anilor 1950, într-o ședință a Biroului Politic al partidului, cu  privire la același Teohari Georgescu: “Dacă Teo n-ar fi introdus în jandarmerie, în poliţie elemente populare, nu ştiu unde am fi ajuns astăzi. El a călcat peste statute şi legi, a mers pe o linie revoluţionară şi a avut bune rezultate în aparatul de stat al Internelor care se întăreşte, a făcut Securitatea pe care poţi să te bizui şi care trimite pe oamenii pe care Justiţia nu-i condamnă, în lagăre” (Sursa: Marius Oprea).   Iar într-o şedinţă a conducerii Securităţii, din aceeași perioadă, şeful acesteia, Gheorghe Pintilie (născut Pantelei Bodnarenko), secondat de Alexandru Nicolski (născut Boris Grunberg, ambii cetățeni sovietici), arăta că “duşmanul de clasă din ţara noastră, fabricanţii şi moşierii expropriaţi, bancherii şi marii negustori, elemente deblocate şi epurate din aparatul de stat şi chiaburii, slugi ale imperialismului, caută prin orice fel de mijoace ca: zvonuri alarmiste, injurii, manifestări rasiale şi şovine, instigări, misticism religios, mergând pînă la acte de teroare, sabotaj, diversiune, să creeze agitaţie, să alarmeze populaţia, să îndemne la nesupunere, să împiedice construirea socialismului”.

Mărturii din arhivele CNSAS

Studiul arhivelor fostei Securități, aflate în custodia CNSAS, cuprinzând internații în lagăre de muncă de după 1950, relevă modul abuziv în care erau trimiși în prizonierat cetățeni nevinovați, care nu greșiseră față de codul penal, dar mai ales motivele de-a dreptul absurde pentru care aceștia erau încarcerați. Vom lua ca studiu de caz dosarul D 00128, volumul 1, partea a 2-a, realizat de Direcțiunea Securității Capitalei, cu “elementele propuse pentru încadrare în Ordinul Nr 100 C.U.M.”, realizat la 2 mai 1950. Vom spicui dintre sutele de nefericiți înregistrați în aceste tabele, doar câteva, învinuirile repetându-se, cu unele variațiuni, pentru toți.

•   Spre exemplu, Croitoru Ilinca, în 1909, țărancă săracă, în acel moment călugăriță, „este un element dăunător regimului fiind stăpânit de o educație putredă burgheză”.
•   Un cofetar,  fost membru PNȚ Maniu, primea doi ani de lagăr doar pentru că era “element dușmănos regimului, ascultă posturi de radio imperialiste, difuzează știri false, acontează într-un viitor războiu, preamărește democrația apuseană”.
•  Un locotenent colonel în rezervă, om în vârstă de 56 ani, primea 2 ani pentru că “este un element dușmănos regimului, lansează zvonuri false și duce o viață de desfrâu”.
•   Făcăianu Gheorghe, în vârstă de 53 ani, “mic burghez”, “după dizolvarea pe PNȚ a continuat să facă propagandă în favoarea acestui partid, este element dușmănos regimului, lansează zvonuri și acontează într-un nou războiu”, primea 2 ani de lagăr.
•   Un comerciant de pe Șoseaua Giulești “se manifestă ostil regimului, face propaganda PNȚ, lansează zvonuri, are legături cu elemente foste în PNȚ”, pentru care era trimis 2 ani în lagăr.
•   Nicolaescu Toma, colonel în rezervă, era condamnat la un an și 6 luni pentru că “are legături cu foști ofițeri deblocați cu care discută defăimător regimul nostru, joacă jocuri de noroc”.
•   Un fost membru PNL Tătărăscu, de 56 ani, avocat, „se manifestă ostil regimului actual, are legături cu elemente reacționare, lansează zvonuri alarmist, în anul 1945 a fost arestat pentru participare la manifestația de la 8 noiembrie”: un an și șase luni.
•  Un comerciant în vârstă de 59 ani “aduce insulte guvernului, a fost simpatizant al mișcării legionare și PNȚ, element dușmănos regimului și lansează zvonuri false”: un an și șase luni.
•    Un comerciant de pe strada Carol Davila 63, născut în 1909, fiind “element dușmănos regimului, speculant, în localul său se adună numai elemente reacționare cu care discută defăimător regimul nostrum”.
•  Motaș Margareta, 45 ani, arhitectă, primea doi ani pentru “tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”.
•   Șoferul Georgescu Radu –  6 luni pentru că “a instigat populația din comuna Drăgoiești să nu predea cota de grâu statului”.
•  Oprișan Ion, frizer în vârstă de 33 ani, “a cântat un cântec legionar fiind în stare de ebrietate”, primind șase luni condamnare.
•  Nalfu Ioan, 36 ani, „după îndepărtarea din Partid și Securitate a dus activitate ostilă regimului, redactând și tipărind manifeste”: doi ani.
•  Dumitrescu Niță, constructor de 46 ani, aduce injurii membrilor Guvernului și își exprimă simpatia față de fostele partide PNL și PNȚ”, un an.
•   Popescu Constanța, 30 de ani, “a dus în eroare organelle de Securitate”: șase luni. u Soare Gheorghe, cofetar: “a fost patron, lansator de zvonuri alarmist, manifestându-se în orice împrejurare ca un dușman al regimului nostru democratic”.
•   Un inginer, în vîrstă de 42 de ani, “a fost o slugă fidelă a fostei familii regale, caută să influențeze pe unii membri de partid”: doi ani.
•   Simicliu Elefterie, agronom de 45 ani, fost deputat PNL și fost primar la Odessa, “a fost în slujba hitlerismului și a regimului antonescian”: doi ani.
•   Viessmann Iulian, 35 ani, funcționar: “element escroc, în trecut a fost informatorul Siguranței și a simpatizat cu organizații sioniste naționaliste”: un an.
•   Pătrașcu Gheorghe, agricultor de 56 ani, “a instigat țărănimea de a nu se supune colectărilor, lansând zvonuri alarmiste”: un an.
•   Botez Alexandrina, 39 ani, casnică, “lansează zvonuri tendențioase și dă naștere la discuții compromițătoare la adresa tovarășului ministru Teohari Georgescu”.
•   Panaitescu Aurel, născut în 1904, șofer, “lansator de zvonuri alarmiste în public, spunând că în ziua de 2 iulie anul curent va fi război”: doi ani.
•  Zamfir Petre, 51 ani, agricultor: “a fost membru în mișcarea legionară, a afirmat că nu va mai trece mult și americanii împreună cu Tito vor bombarda România cu bomba atomică și lansează zvonuri false în legătură cu Coreea”: un an.
•   Negrea Gheorghe, născut în 1903, fost ofițer, la acel moment muncitor industrial, “fost membru în mișcarea legionară”, acuzat de “difuzare de pamflete cu caracter antidemocrat”: doi ani.
•   Dumitriu Constantin, născut în 1915, funcționar, “simpatizant legionar, a posedat o scrisoare în care se relata modul în care a fost executat mareșalul Antonescu”: un an.
•   Brand Sabina, născută în 1913, funcționară, diaconiță la Biserica Evanghelică: “element dușmănos regimului, foarte fanatic în ceea ce privește credința evanghelică luterană, în adunările ce au loc în biserică cere enoriașilor să se roage pentru cei închiși” – doi ani.
•   Brandschi Vladimir, născut în 1913, diseur: “element bețiv, afemeiat, suspect, se ocupă cu diferite escrocherii, este înconjurat de femei ușoare, are tendințe burgheze și atitudini dușmănoase regimului actual” – un an.

Exterminați în lagărele de muncă

La unii dintre cei internați, în dreptul rubricii “Motive”, apare mențiunea “din ordinul DGSP” (Direcția Generală a Securității Poporului ), fără a se menționa nici un fel de alt motiv. La toate acestea ar trebui să realizăm faptul că, pentru astfel de motive absurde, acești oameni nu urmau să execute  o detenție obișnuită, și aceea nedreaptă, ci erau trimiși pentru șase luni până la doi ani în niște lagăre mizerabile, cu un regim militarizat, unde subnutriți, lipsiți de cele mai elementare condiții de trai, de igienă, dar și de asistență medicală, abuzați, erau supuși la munci istovitoare, indiferent de anotimp și de starea biologică a fiecăruia din ei.  „Reținuții administrativi” au fost utilizați, asemenea sclavilor, la construirea unor obiective economice sau edilitare, precum Canalul Dunăre- Marea Neagră, barajul de la Bicaz, uzina de la Borzești, asanarea Bălții Brăilei și multe altele. Condițiile de exterminare și munca în exces au generat o mortalitate în rândul acestor deținuți nejudecați de Justiție. Zeci de mii dintre ei au sfârșit în chinuri groaznice, mormintele lor, presărate prin preajma fostelor lagăre, rămânând până astăzi necunoscute. Familiile lor au primit înștiințări și acte de deces abia începând cu anul 1957, neavând însă niciodată un loc unde să poată aprinde o lumânare la căpătâiul lor. (Florin Dobrescu)