În închisorile comuniste, era interzis imnul sacru ,,Hristos a Înviat”, iar bucuria Învierii era transformată în suferinţă dusă la extrem. Cei care îndrăzneau să-l cânte sau măcar să-l murmure erau aspru pedepsiţi, erau bătuţi, schingiuiţi şi băgaţi la cruntul izolator. Mai mult, înăspreau regimul în zilele marii sărbători. Bolșevicii se declarau atei şi se substituiau puterii divine. La închisoarea Piteşti au introdus reeducarea cu scopul de a-i obliga pe deţinuţii politic să se lepede de Hristos. A fost cea mai cruntă închisoare în care s-a urmărit dezumanizarea deținuților politici. Nu doar la închisoarea Pitești s-a aplicat reeducarea, Țurcanu a continuat-o și la Gherla. ,,Am stat 12 ani în închisori, am trăit 12 Învieri în închisorile comuniste. M-au ridicat la 23 aprilie 1951 şi m-au eliberat la 23 aprilie 1964. Primul Paşte l-am petrecut în anchete la Sibiu, al doilea, în 1952, la Gherla , după aşa zisa reeducare a lui Ţurcanu, pe care am trăit-o eu. După 4 ani am ajuns la Aiud unde n-am avut norocul de a trăi vreun Paşte lîngă vreun părinte. Trebuie să ştiţi că în preajma sărbătorilor, tot regimul era înăsprit, erau controale, se făceau percheziţii. Ne dezbrăcau la pielea goală, ne controlau hainele şi camerele. Dar ce să găsească? Scriam cu bucăţi de lemn pe săpun altceva nu puteam face. Umilinţa asta se repeta în fiecare lună. În 1969, de Paşti, aveam eliberarea după 8 ani de închisoare. Când să mă elibereze mi-au zis că mai am 4 ani prin decizia Ministerului de Interne. M-au trimis la Jilava. Era primul Paşte la Jilava. Au intrat în cameră, ne-au bătut pe motiv că vorbim prea tare, chiar dacă bătaia era interzisă. Următorii ani m-au dus în coloniile de muncă, la Noua Culme şi în Deltă. Nu am asistat la nicio slujbă făcută de vreun preot. M-au întrebat mulţi, mai ales tinerii, de ce am acţionat împotriva regimului. În clasă eram 52 de elevi, iar în afară de vreo 5 toţi am reacţionat la fel. Această atitudine s-a datorat creşterii din familie şi din şcoală: credinţă, iubire faţă de patria noastră şi să respectăm principiile creştine. Dacă am ajuns astăzi la vârsta asta înseamnă că aceste lucruri m-au ajutat, credinţa şi nădejdea. Îmi aduc aminte de un coleg mai mic, Ghiţă, care ajunsese ofiţer şi venise în inspecţie de la Minister la Gherla în închisoare. Toţi aveau frică de el chiar şi directorul închisorii. Le spunea celor care se împotriveau: ,,Te duc până la gard şi te împuşc apoi spun că ai vrut să evadezi”. I-am spus: ,,Şi ce rezolvi cu asta? Nu mi-a făcut nimic atunci. Dar nici nu m-au mai întrebat nimic. Ştiu că între noi cântam Hristos a Înviat!” a relatat Ioan Roşca din Râuşor care a stat 12 ani în temniţele comuniste.