Combinatul Chimic Fãgãraș la fel ca mai toate întreprinderile similare din țară, vreo 1.200 la număr, s-au ruinat din cauza celor din conducerea statului, premieri, miniștri, directori ai Autorităților statului și șefii înscãunați în toate structurile din teritoriu. Mânã în mânã, ani la rând, s-au înfruptat din averea țării. Concluzia: ei și-au construit imperii, iar statul a fãcut datorii, fabricile au ajuns ruine, iar angajații, șomeri, căutându-și rostul peste graniță. Povestea jafului de la Nitramonia este folosită acum, tot politic, de actorii coaliției de la guvernare, cei demiși prin moțiune: PSD, PNL, USR, UDMR, minorități. Nu spun aceștia că oamenii lor au distrus combinatul chimic nr. 1 din România, amintind aici reprezentanți ai acestei coaliții politice: PSD, PNL, UDMR, minorități. Chiar dacă pe atunci nu exista USR, astăzi a acceptat ca parteneri respectivele partide cu tot cu metehnele lor. Dar să vedem cum s-au derulat faptele la Nitramonia și care au fost actorii. Monitorul de Făgăraș a publicat de-a lungul anilor sub titlul ,,Jaf la Nitramonia“ devalizarea fabricii făgărășene.
Numiri politice la cârma combinatului chimic
Prin 1997 de exemplu, Nitramonia SA înregistra datorii de 1.000 de miliarde de lei, de 3 ori capitalul ei social. Erau numite atunci datorii istorice, un mod în care directorimea, supravegheatã îndeaproape de APAPS sau AVAS, cum se numea atunci, acoperea gaura produsă în bugetul fabricii. Când furtișagurile și incompetența au ajuns prea pe față s-a trecut la privatizare. Spunem incompetență întrucât directorii erau numiți politic, nicidecum pe criterii de competență și profesionalism. Fiecare partid ajuns la putere și-a numit oamenii directori. Se practică și astăzi cu succes: fii, nepoți, amante, mătuși, nepotisme pe toate planurile. La privatizare s-au perindat tot soiul de ,,investitori“ care mai de care mai penali.
- ,,De-a lungul a 93 de ani de existență, în Cetatea Chimiei Românești (CCh. Făgăraș) au avut loc două operații matematice (!). Operatia de integrare (extindere), prin care platforma chimică, până prin anii ’85, prin investitțiile făcute a ajuns simbolulul chimiei românești, si operația de derivare (fărămițare, distrugere) prin care toți neaveniții care s-au perindat pe la conducerea instituției și pe la primărie, l-au făcut bucățele și au valorificat materialele urmărind propriile interese. Aceste fapte s-au petrecut sub ochii procuraturii și a miilor de făgărășeni, muncitori, maiștri, ingineri care n-au mișcat un deget, dimpotivă s-au făcut ,,că plouă” lasându-i pe mafioți să fure nestingheriți“ explicca în 2015 Teodor Șuteu, fostul director al combinatului.
Nitramonia, miză pentru terorişti şi infractori
În 2002, făgărăşenilor le-a fost prezentat de către statul român prin APAPS (ulterior AVAS) şi ministrul Ovidiu Muşetescu drept investitor strateg turcul Fatih Mehmet Kesser şi compania americană Fletcher Group. Acesta s-a prezentat pe platforma chimică de la Făgăraş cu echipa lui de lucru în octombrie 2002 pentru a evalua, la faţa locului, combinatul. Și n-a mai plecat. Contractul de privatizare a fost semnat însă la 29 martie 2003 pentru doar 810.000 dolari, cât o vilă în București. În spatele respectivului contract se afla însă o adevărată mafie care avea tentacule în reţele teroriste internaţionale, în crimă organizată şi în afaceri cu fier vechi. Demascarea companiei Flecher Group a dus la alungarea turcului Kesser de pe platformă, ca locului lui să fie preluat de un alt ,,investitor strateg”, Mihai Tânjală, numit în acelaşi timp de APAPS administrator special. O anchetă dată publicităţii în 2010 de OCCRP a scos la iveală iţele încurcate ale privatizării Nitramonia şi caracatiţa ,,investitorilor strategi”.
Nitramonia, Kesser şi offshore
Washington DC. 400th Seven, NW suite 101 20004. Sediul virtual din capitala americană a fost cartierul general pentru mai multe afaceri de corupţie iniţiate în România. La începutul anilor 2000, două IBC americane, înregistrate la această adresă (Interholding Continental LLC şi Fletcher Group LLC), au interferat la Bucureşti cu consultanţii offshore Raymond Terry Gibson şi Kiss Laszlo Gyorgy. Fletcher Group a vizat două unităţi strategice ale industriei româneşti: Colorom Codlea (producţie chimică) şi Nitramonia Făgăraş, unul dintre cei mai mari producători de explozibili din regiune. Potenţialul Nitramoniei a atras atenţia până şi familiei dictatorului irakian Saddam Hussein care a încercat, fără succes, în anul 2000, să o cumpere de la statul român. IBC-ul american, Fletcher Group LLC, funcţiona ca paravan pentru turcul Mehmet Fatih Kesser,suspectat de legături cu organizaţia teroristă kurdă PKK şi urmărit internaţional pentru infracţiuni de crimă organizată. La nici trei luni de la preluarea Nitramonia Făgăraş, în 2003, Poliţia Română anunţa oficial că producatorul de explozibili a fost privatizat fraudulos, pe baza unor documente false. Doi funcţionari bancari sunt anchetaţi că au fost complici la fraudă, acordând garanţii bancare false pentru ca firma offshore americană să poată participa la negocierile cu statul roman. Fletcher Group LLC, din Washington era reprezentată oficial, în acel moment, de britanicul Raymond Terry Gibson, partener cu Kiss Laszlo Gyorgy în alte conexiuni offshore derivate de la aceeaşi adresă din Washington. Gibson îl acoperea pe infractorul Mehmet Fatih Kesser, condamnat în Turcia şi România, prin metoda acţionarului nominal: Nottingham Holding Ltd, firma ,,proxie” din Marea Britanie manevrată de Raymond Terry Gibson controla, la vedere, IBC-ul Fletcher Group LLC din Washington. Raymond Terry Gibson însă îl mandatează pe Kiss Laszlo Gyorgy să reprezinte offshore-ul respectiv într-o altă afacere în care aveau să fie implicaţi doi parlamentari romani.
Legături politice
Firma ORG Control SRL funcţiona în Bucureşti din anul 2000, fiind înfiinţată de Cristina Luca, partenera lui Kiss Laszlo Gyorgy. În 2002, afacerea ORG Control este preluată oficial de deputatul Metin Cerchez care cedează, la scurt timp, jumatate din ea către IBC-ul Horus 33 World Wide din Delaware. OCCRP a descoperit că, de fapt, compania offshore acoperea implicarea în afacere a unui alt parlamentar roman: Varujan Pambuccian. Fostul deputat, Metin Cerchez, îşi aminteşte acum, după opt ani, prima şi singura întâlnire cu avocatul offshore Kiss Laszlo Gyorgy: ,,M-a dus la el cu un coleg parlamentar, Varujan Pambuccian. Vroiam să facem împreună o firmă de transport de călători, dar Pambuccian nu a dorit să intre oficial în afacere şi a apelat la Kiss”, a declarat Cerchez pentru OCCRP. Metin Cerchez preia jumătate din afacerea ORG Control, iar Pambuccian ia cealaltă jumătate, dar prin intermediul IBC-ului Horus 33 din Delaware, pentru a-și păstra anonimatul. In locul lui Pambuccian, ca reprezentant oficial al intereselor acestuia în firmă, este numit britanicul Raymond Terry Gibson. Confruntat de OCCRP cu declaraţiile lui Metin Cerchez, deputatul Varujan Pambuccian nuanţează: ,,Da, am fost la domnul Kiss Laszlo Gyorgy, la sediu, pentru că Metin insista pe afacerea asta. Eu am vrut doar să-l duc cu vorba, nu vroiam neapărat să intru cu adevărat în firma de transport. Da, îl cunoşteam pe Kiss din perioada în care am încercat să iniţiez o lege de facilităţi fiscale în România, aşa cum sunt în paradisurile fiscale în care Kiss este specialist. L-am invitat atunci la Camera Deputaţior, ca să ne cunoaştem, să ne consultăm”, susţinea Varujan Pambuccian.
Omul lui Kiss din Channel Island
Misteriosul Raymond Terry Gibson, partenerul lui Kiss Laszlo Gyorgy, era un consultant offshore din Channel Islands, arhipelagul aflat sub tutela britanică de lângă coastele Normandiei. Gibson locuia în Jersey şi figura ca ,,proxie” în sute de firme înmatriculate în paradisul offshore din Canalul Mânecii.Pe teritoriul român, britanicul a fost semnalat în timp ce acoperea interesle de afaceri ale altui parlamentar român: senatorul Dorel Onaca, unul dintre apropiaţii preşedintelui României de atunci. Onaca a fost acuzat de spălare de bani şi evaziune fiscală într-un raport din 2006 emis de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Atunci, Onaca a efectuat un număr de 10 retrageri de numerar în valoare de 2,7 miliarde ROL de la Banca Transilvania, unde avea deschis contul firma Onaca SRL. Tranzacţiile sesizate de ONPCSB au fost efectuate de Dorel Onaca prin intermediul companiei offshore Walbrook International, al cărei preşedinte era britanicul Raymond Terry Gibson şi la care Onaca avea calitatea de reprezentant pentru România. Însă, de departe, cel mai răsunător scandal în care a fost implicat partenerul lui Kiss din Canalul Manecii a fost privatizarea Nitramonia Făgăraş.
Kesser, trezorierul PKK demascat
Culmea, în 2003, Nitramonia Gate a fost declanşat chiar de deputatul Metin Cerchez, omul care se întâlnise în ,,afacerea Horus” cu experţii offshore Raymond Terry Gibson şi Kiss Laslo Gyorgy. În calitate de deputat, membru al comisiei de apărare şi siguranţă naţională, Cerchez a început să bombardeze cu interpelari şi întrebări toate instuţiile statului, arătând că beneficiarul real al privatizării Nitramonia Făgăraş era Mehmet Fathi Keser pe care îl suspecta de legături cu organizaţia teroristă PKK şi de acţiuni de crimă organizată pentru care era urmărit în Turcia. În final, Poliţia şi Ministerul de Interne îi dau dreptate deputatului Cerchez: ancheta lor arată că privatizarea Nitramonia a fost una frauduloasă şi că Mehmet Fatih Kesser e cercetat şi judecat în mai multe dosare penale pentru fraude, spălare de bani, evaziune fiscală, înşelăciune şi crimă organizată. În 2004, Keser şi alţi 11 inculpaţi sunt trimişi în judecată pentru dosarele Colorom şi Nitramonia, după ce un alt dosar ajunsese în instanţă privind operaţiunile de spălare de bani. Statul român anulează contractul de privatizare a Nitramonia în 2005, iar Colorom Codlea este lichidată.
Minciunile despre investiții
Reamintim că în august 2002, APAPS a lansat la privatizare, a doua strigare, 79,05% din acţiunile deţinute la Nitramonia. Contractul de vînzare cumpărare a fost semnat abia la 29 martie 2003 cu Flecher Group LLC din SUA pentru 810.000 dolari şi investiţii de până la 21,3 milioane de dolari. La acea dată, şefii de la APAPS prezentau investitorul american ca fiind cel mai potrivit pentru Nitramonia. Numai că la scurt timp au fost identificate două societăţi cu acest nume. Un srl înregistrat la Bucureşti, în iulie 2002, J40/5840/2002, cu sediul pe str. General Ion Dragalina nr. 14 care avea doi acţionari, cetăţeni turci, unul dintre ei Fatih Kesser. Cealaltă societate era înregistrată în SUA, Ilinois, al cărui reprezentant era Valerian Simirică şi care s-a prezentat, ulterior, la APAPS ca fiind preşedintele societăţii. Oricum, la acea dată pe platforma chimică făgărăşeană aveau loc mişcări sindicale cauzate de neplata salariilor, oprirea producţiei din cauza lipsei aprovizionării cu gaz metan. Din octombrie 2002 până la semnarea contractului de vînzare-cumpărare, martie 2003, Kesser şi echipa lui au valorificat stocurile fabricii, dar şi instalaţii la fier vechi. Interesul cel mai mare al lui Kesser era însă legat de azotatul de amoniu şi de explozibil. În echipa turcului Kesser a fost adus un anume Alexandru Mesina care s-a ocupat de administrarea fabricii chiar înainte ca aceasta să intre în proprietatea companiei Flecher Group.
Kesser mână în mână cu directorii numiți de PSD
La câteva zile de la semnarea contractului de privatizare, Kesser a obţinut de la Ministerul de Finanţe reeşalonarea datorilor Nitramoniei către bugetul de stat care ajunsese la valoarea de 489.000 de dolari şi care puteau fi plătite în 5 ani. La 31 ianuarie 2003, Nitramonia înregistra o datorie de 830,9 miliarde de lei. La buget restanţa era de 317,455 miliarde, la gaz de 449,277 miliarde, iar la energie electrică de 100 milioane. Avea în schimb de recuperat de la terţi 300 miliarde. Societatea avea angajaţi 1950 de oameni, un funcţionar TESA la 3 muncitori, şi o conducere stufoasă formată din 9 directori care la rândul lor aveau în subordine zeci de şefi mai mici. Era al treilea an în care situaţia de pe platforma chimică Nitramonia s-a aflat sub controlul politic al PSD. Sub cupola acţiunilor oamenilor lui Kesser, pe platforma Nitramonia era un haos de nedescris. Directorii politici numiţi de PSD jefuiau combinatul în stilul lor caracteristic, dar şi turcii lui Kesser îşi urmau proiectele pentru care au acaparat Nitramonia. Relaţiile lui Kesser cu liderii irakieni n-au fost întrerupte, caz în care în luna mai 2003 Alexandru Mesina, omul lui Kesser, a făcut o vizită ,,de curtoazie” în Irak, după cum a declarat chiar el, la acea vreme. În AGA din iulie 2003 a fost schimbată conducerea combinatului pe seama căreia a fost pus jaful de proporţii. Constantin Avram, managerul general a fost înlocuit cu Iuliu Borşa, Gheorghe Stăneiu, directorul economic, cu Nicolae Micu, directorul comercial Viorel Moghină cu Alesxandru Mesina care fusese adus la Nitramonia, ca observator, de Kesser. Merită menţionat aici şi dispariţia fără urmă a 2 tone de azotat de amoniu în ocean, gaura produsă fabricii ridicându-se la 510.000 de dolari. Încărcătura realizată pe vasul Red SKY şi traficată prin portul Constanţa trebuia să ajungă în Mauritania, dar în august 2001 a dispărut. Nu s-au găsit nici vinovaţii, nici marfa. Surse din cadrul serviciilor secrete de la Constanţa au susţinut atunci că azotatul ar fi ajuns la teroriştii din Irak. Revenind la Flecher Group, aceasta a plătit la APAPS doar 200.000 de dolari din contravaloarea acţiunilor cumpărate, respectiv din cei 810.000 de dolari, cu cât se vindea o vilă în Bucureşti.
Privatizare cercetată de DNA, dar fără rezultat
Privatizarea Nitramonia a fost obiectul unui dosar penal cercetat de DNA. La nivelul anului 2008, Ovidiu Muşetescu, preşedintele APAPS, a fost audiat de procurorii DNA. Acesta declara presei că au inceput cercetările în dosarul Nitramonia după o plângere formulată de membrii sindicatului de la Nitramonia. În fapt, privatizarea Nitramonia ar fi trebuit anulată încă din 2003 pentru că aşa cum susţinea, atunci, Inspectoratul General de Poliţie, licitaţia a fost câştigată pe baza unor documentaţii false. Dar, în loc să reia procesul de privatizare, Guvernul Năstase s-a înţeles cu firma fostului deputat PDSR, Mihai Tânjală, să salveze urgent privatizarea prin preluarea cumpărătorului iniţial- Fletcher Group de către S&T. Deși Florin Sandu, şeful IGP, declara la 14 iulie 2003 că Keser Mehmet Fatih şi Gheorghe Boeru au achiziționat Nitramonia și Colorom pe baza unor documentaţii false și că turcul Keser Mehmet Fatih este cercetat pentru implicare în operaţiuni de spălare a banilor pe teritoriul României, ministrul Ovidiu Muşetescu îi lua apărarea lui Kesser afirmând că acuzațiile despre Kesser sunt ,,vădit netemeinice şi de natură a crea grave prejudicii de imagine instituţiei noastre”. Oricum încă de la privatizare, Monitorul de Făgăraş titra faptul că modul în care firma controlată de Kesser a reuşit să cumpere cu doar 800.000 de dolari Nitramonia nu era legal, iar Fletcher Group nu este nicidecum o companie americană, cum se lăuda ministrul privatizării Ovidiu Muşetescu, ci o firmă de apartament, cu sediul în casa parlamentarului PSD, Ion Neagu, avocatul lui Kesser Fatih, care fusese anchetat şi reţinut pentru o lună, în anul 2000.
Tînjală şi Simirică l-au detronat pe Kesser
Articolele din media au determinat conducerea AVAS în cârdăşie cu S&T, firma lui Tînjală, să scoată de la privatizare firma Flecher Group ca să fie aplanat repede scandalul mediatic şi, mai ales ca să poată fi salvat contractul de privatizare. Fletcher Group a fost înghiţită astfel de firma S&T Oil Equipment & Machinery, care a preluat în acest mod Nitramonia. Interesul noilor ,,investitori“- Mihai Tânjală şi Valerian Simirică- era legat atunci, în special, de dezvoltarea producţiei de explozibil, necesar în lucrările de construcţii, în special pentru proiectatele autostrăzi spre Transilvania. Astfel, în august 2003 îşi fac apariţia pe platforma chimică de la Făgăraş Mihai Tânjală şi Valerian Simirică. Lansarea lor pe platformă a fost făcută într-o conferinţă de presă în care Mihai Tînjală a fost prezentat ca administraor special numit de AVAS, dar în acelaşi timp şi acţionar al S&T, iar Valerian Simirică, un cetăţean american de bună credinţă, urmaşul lui Kesser la preşedinţia Flecher Group LLC, dar dornic să preia, prin cesionare, contractul de privatizare de la turcul Kesser. Monitorul de Făgăraş a titrat la acea vreme acţiunea cusută cu aţă albă a AVAS, iar rezultatul a fost resimţit de făgărăşeni în mai puţin de un an. Iţele privatizării Nitramoniei cu Tînjală, Muşetescu şi Simirică sub cupola PSD au fost și mai încurcate.
75 de directori din Făgăraș în 13 ani
În perioada 1.01.1990-1.11.1990: echipa condusă de Iacoban Nicolae
– Iacoban Nicolae- director general;
– Răduleţ Iosif- director executiv adjunct şi de producţie;
– Foghel Dan- director executiv adjunct comercial
.În perioada 1 noiembrie 1990-21 noiembrie 1992: echipa condusă de Lazăr Grigore
– Lazăr Grigore-director general;
-Porancea Oviciu- director executiv adjunct tehnic-producţie (1.11.1990-1.03.1991
-Malanca Corneliu-director executiv adjunct tehnic-producţie: 1-031991-21.11.1992 şi director Uzina 2: 1.07.1987-0.03.1991
– Ramba Ioan-director executiv adjunct comercial: 1.05.1991-21.11.1992
– Gruia Vasile- contabil şef: 1.05.1991-21.11.1992 şi director executiv economic: 15.01.1991-17.01.1995;
-Cucu Constantin-director Uzina 1: 4.01.1988-17.01.1995
-Labu Ioan-director Uzina 3: 20.01.1990-1.03.1991
– Goanţă Dan-director centrul de calcul: 1.05.1991-21.11.1992
-Coman Sorin- director uzina mecano-energetic: 1.09.1990-21.11.1992
Perioada noiembrie 1992- ianuarie 1995: echipa condusă de Coman Sorin
– Coman Sorin-director general interimar: 21.11.1992-16.12.1992 după care director general: 16.12.1992-17.01.1995;
-Malanca Corneliu-director executiv tehnic şi producţie: 21.11.1992-17.01.1995
– Ramba Ioan-director executiv comercial: 21.11.1992-17.01.1995
– Gruia Vasile- director executiv economic: 21.11.1992-17.01.1995
– Cucu Constantin- director Uzina 1: 21.11.1992-17.01.1995
– Enescu Teodor- director Uzina 2: 1.12.1992-17.01.1995;
– Petre Constantin- director MEA: 1.01.1993-17.10.1995;
– Albulescu Ioan- director Centrul de Calcul: 21.11.1992-17.01.1995
Perioada ianuarie 1995-martie 1996: echipa condusă de Răduleţ Iosif
– Răduleţ Iosif- manager general: 17.01.1995-18.03.1996
– Ramba Ioan- manager economic: 17.01.1995-18.03.1996
– Petre Constantin-manager MEA: 17.01.1995-18.03.1996
-Enescu Teodor-manager producţie: 17.01.1995-18.03.1996
-Coman Sorin-manager comercial: 17.01.1995-18.03.1996
– Tomşa Ştefan-director tehnic: 20.01.1995-8.07.1996
– Florea Doina- director calitate: 1.11.1995-18.03.1996
Perioada martie 1996-iunie 1997: echipa condusă de Lazăr Grigore
– Lazăr Grigore-manager: 19.03.1996-22.06.1997
– Petre Doina- director executiv economic: 19.03.1996-22.06.1997
– Florea Doina- director executiv calitate: 19.03.1996-22.06.1997
– Răgneală Aurel- director executiv comercial: 19.03.1996-22-06.1997
– Pădurariu Mihai- director executiv tehnic: 19.03.1996-22.06.1997
– Marian Sorin-director executiv producţie: 19.03.1996-22.06.1997
– Dragoş Adela- director executiv adjunct comercial: 19.03.1996-22.06.1997
Perioada iunie 1997-octombrie 2000: echipa condusă de Gheţea Corneliu Vasile
– Gheţea Corneliu Vasile-manager: 20.06.1997-10.10.2000
– Marian Sorin-director executiv producţie: 20.06.1997-1.12.1999
– Petre Doina- director executiv economic: 20.06.1997-1.11.1997
– Micu Nicolae- director executiv economic: 1.11.1997-10.10.2000
– Răgneală Aurel- director executiv comercial: 22.06.1997-18.08.1997
-Ramba Ioan- director executiv comercial: 18.08.1997-1.04.1998
– Pădurariu Mihai- director executiv tehnic: 22.06.1997-10.10.2000
– Dragoş Adela – director executiv adjunct comercial: 22.06.1997-1.05.1998
– Morărescu Viorel- director executiv comercial: 8.06.1998-10.10.2000
– Rădulescu Corneliu- director executiv MEA: 22.06.1997-19.08.1997
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 19.08.1997-10.10.2000
Perioada octombrie 2000-mai 2001: echipa condusă de Pădurariu Mihai
– Pădurariu Mihai-director general: 10.10.2000- 19.05.2001
– Avram Constantin- director executiv tehnic: 19.102000-19.05.2001
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 10.10.2000-19.05.2001
– Micu Nicolae- director executiv economic: 10.10.2000-19.05.2001
– Nicoară Doru- director executiv producţie: 10.10.2000-19.05.2001
– Stegeran Matei- director executiv comerţ-exterior: 10.10.2000-19.05.2001
– Morărescu Viorel- director executiv marketing-vînzări: 10.10.2000-19.05.2001
– Albulescu Lidia- contabil şef: 10.10.2000-19.05.2001
Perioada mai 2001-iulie 2003: echipa condusă de Avram Constantin
– Avram Constantin- director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie: 19.05.2000-18.07.2003
– Vasiliu Alexandru- director executiv tehnic: 19.05.2001-19.11.2001
– Pădurariu Mihai- director executiv calitate: 19.05.2001- 19.11.2001
– Borşa Iuliu Nicolae- director executiv producţie: 19.05.2001- 18.07.2003
– Micu Nicolae- director executiv economic: 19.05.2001- 19.11.2001
– Stăneiu Gheorghe- director executiv economic: 19.11.2001- 18.07.2003
– Morărescu Viorel- director executiv comercial: 19.05.2001- 19.11.2001
– Moghină Viorel- director executiv comercial: 19.11.2001- 18.07.2003
– Stegerean Matei- director executiv comerţ-exterior: 19.05.2001- 29.03.2002
– Bardaşuc Ilie- director executiv marketing: 10.05.2001- 29.03.2003
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 19.05.2001- 11.08.2003
– Albulescu Lidia- contabil şef: 19.05.2001-18.07.2003.
Perioada iulie 2003- divizare: echipa condusă de Borşa Iuliu Nicolae
– Borşa Iuliu Nicolae- director general şi preşedinte al CA
– Avram Constantin- director producţie
– Meşina Alexandru- director comercial
– Micu Nicolae- contabil şef
– Lepşa Mihai- inginer şef MEA
Cronologia privatizării
Încercăm o cronologie a evenimentelor care au dus la distrugerea fabricii chimice de la Făgăraş. Nitramonia SA avea un acţionariat format din: APAPS – 79,05%, SIF- 12,7%, persoane fizice- 8,2%. Capitalul social era de 274 milioane de lei. La data privatizării datoriile societăţii se cifrau la 1500 miliarde de lei, iar creanţele de 400 miliarde de lei şi proveneau din contractele păguboase semnate de directorii fabricii. Mai erau angajaţi în societate până la 1900 de oameni, iar la conducere erau 8 directori executivi şi unul general, toţi numiţi politic. Privatizarea a fost decisă de APAPS condusă de Ovidiu Muşetescu, iar ministrul secretar de stat care a răspuns de Nitramonia a fost Gheorghe Musliu.
- La 21 martie 2003 se vinde pachetul majoritar către Flecher Goup şi turcul infractor Fatih Kesser pentru 810.000 dolari.
- În iunie 2003, APAPS numeşte la Nitramonia un administrator special, pe Mihai Tânjală, un apropiat al premierul Adrian Năstase, fost deputat PDSR de Mehedinţi, ofiţer de contrainformaţii.
- În august 2003, APAPS decide să cesioneze contractul semnat cu Flecher Group firmei S& Oil Equipment Machinery LLC care avea ca acţionar pe Valeran Simirică, un român stabilit în SUA. Astfel dispare de pe platformă turcul Kesser.
- În aceeaşi perioadă, respectiv la 22 iulie, este numit director un localnic, Iuliu Borşa, iar în septembrie 2003 pleacă din conducerea fabricii Constantin Avram şi Gheorghe Stăneiu, ambii pesedişti. Noul patron al Nitramoniei, S&T, cu influenţa sa în rândul PSD care guverna ţara la acea dată, a reușit să preia o Nitramonie fără datorii cu sprijinul statului roman, care le-a șters. Și-a instalat propria conducere: director general- Francisc Tobă, locotenet-colonel (r) implicat în reprimarea evenimentelor din Decembrie 1989 la Sibiu, director executiv- Mihai Tînjală, maior de contrainformaţii, fost deputat PDSR de Mehedinţi, director economic- Sanda Smerică, director comercial- Alexandru Mesina, director tehnic şi de producţie- Iuliu Borşa. A mai apărut un ins nou pe platformă, Mihai Bărbuliceanu, care a luat locul lui Tînjală, acesta mulţumindu-se cu funcţia de membru în CA.
Divizarea mortului
Devalizarea a mers mai departe prin divizarea Nitramoniei, astfel că la 26 aprilie 2004 se înregistrează la Registrul Comerţului opt societăţi comerciale ca rezultat al divizării Nitramoniei. Nitrocontrol (Cornel Drenea), Nitroexplosives SA (Francisc Tobă), Nitrofertiliser SA ( Gabriel Penescu), Nitrosere SA (Lidia Albulescu), Nitroservice SA (Iuliu Borşa), Nitrotrans SA ( Alexandru Mesina), Edel Weiss Hotel (Ioan Luculescu), Nitramonia SA mamă cu acţionarii Valerian Simirică şi SC Dunav International Construct SA cu acţionarul Mihai Tânjală. Nitramonia preia toate datoriile şi creanţele şi este manageriată de SC Marea Neagră SRL din Tuzla prin Mihai Bărbuliceanu. Începe procedura de lichidare judiciară a Nitramonia SA, iar cei 800 de salariaţi disponibilozaţi în 2003 îşi cer drepturile băneşti prin instanţă care se cifrau cam la 2 milioane de euro. Pe platformă se continuă tăierea instalaţiilor la fier vechi, dar banii nu intră în conturile societăţilor ci în conturile unor firme din străinătate ale celor care operau pe platformă. 2004 a fost anul în care s-au înregistrat cele mai multe proteste de stradă ale angajaţilor care-şi vedeau ameninţate locurile de muncă.
Altă reziliere
La 15 februarie 2005, AVAS, fosta APAPS, dcide să rezilieze contractul cu S&T. Deşi puii Nitramoniei erau pe butuci după niciun an de activitate (au pornit la drum fără datorii), la fiecare dintre ei s-a numit câte un administrator, câte un director general, AGA şi CA. Astfel, la Nitrofertiliser SA: administrator special Traian Timaru, director general Alin Ciambur, Nitrotrans SA: administrator Sorin Chiticar, director general Cătălin Cârje, Nitroservice SA: administrator Claudiu Popa, director general Iacob Stănilă, Nitrocontrol SA: administrator Ion Albulescu, director general Cornel Drenea, Nitroexplosives, administrator Iacob Stănilă, director general Dorin Cârcu, Edelweiss Hotel, administrator Ovidiu Bucurenci, director gemeral Ioan Luculescu. O situaţie specială controlată politic s-a petrecut la Nitrosere SA unde activele i-au atras pe politicienii locali. Aici, AVAS n-a reziliat contractele încheiate în august 2004 şi a lăsat totul să se deruleze chiar dacă erau ilegalităţi flagrante. Este vorba despre contractul încheiat în august 2004 cu Alipot SRL ce aparţine lui Adrian Neag, şi contractul cu Dunav Internaţional SRL a lui Mihai Tânjală şi SC Co &M SRL al lui Grapă Sebastian. În septembrie 2004 se înfiinţează Familia Agricolă SRL din cele două srl-uri şi Nitrosere care îl are ca administrator pe Sebastian Grapă. Similiar cu serele Nitramoniei, în cazul Cantinei se derulează aceeaşi inginerie, dar în acest caz intră în rol Ebola SRL administrată de acelaşi Grapă Sebastian. Când a apărut pe scena politică Partidul Democrat și acesta și-a numit oamenii la conducerea puilor Nitramoniei. Dar jaful a continuat fără niciun obstacol.
Specialiștii combinatului chimic
În acest decor sinistru măcar să amintim câțiva specialiști care au dus renumele combinatului chimic de la Făgăraș în țară și peste hotare.
- Răşinile fenol formaldehidice solide şi lichide, unicat în România, au fost întemeiate şi dezvoltate de inginerii I. Pârvulescu, A. Vladic, D. Ceambur, P. Turea. Erau 2 secții (6 și 19) cu aproape 1000 locuri de muncă. Aceste secţii au fost printre primele tăiate.
- Azotatul de amoniu de joasă densitate (poros) şi de înaltă densitate (tehnic) a fost ctitorit de inginerii D. Lungu, I, Constantinoiu, C. Custurea, maiştri G. Maier, I. Darie, D. Bruda, A. Boier. Ei au situat România pe locul 2 în lume, între cele cinci ţări care produceau industrial azotat poros. Se produceau zilnic 40 tone nitramon şi 200 tone explsivi cu nitroglicerină, iar din exportul acestor doi azotaţi se încasa anual 30 milioane dolari. ,,Cu gîndirea tehnică post-revoluţianară, până când vor şi face din promisiunile lor electorale ceva, ca să devenim independenţi la consumul de gaz metan, nu vor mai supravieţui fabricile de îngrăşăminte. Vom vinde gazul din şisturi şi M.Neagră, la preţul stabilit de UE, dar vom cumpăra îngrăşăminte din Concerne multinaţionale cu preţuri exorbitante. Atunci vom administra îngrăşămintele în sol cu pipeta, ca picăturile în ochi“ explica în 2013 Teodor Șuteu.
- Inginerii L. Scharer, I Bondane şi A. Simoneti au bubuit în poligonul militar din Bucium pentru a stabili tehnologia, parametrii balistici şi reţeta explozivului. S-au adus table placate cu cupru din Japonia. Ing.Constantin Popa- Telu a construit şi definitivat noua secţie productivă – S- 24 – organizată şi dotată ca să poată funcţiona independent. Se producea în S-24 cu 200 salariaţi, mai mult decât UPRUC cu 3000 de angajaţi. Această secție a fost distrusă total. Directorii colaboratori post-revoluţie, fideli ai jefuitorilor, au volatilizat urgent cele 2500 tone table inox din stoc, iar mai apoi Tânjală a strămutat tot ce a mai găsit la diferitele lui firme din ţară.
- Explozivii industriali, civili cu trinitroglicerină au fost primele materii explozive fondate la Făgăraş începând cu anul 1922 apoi dezvoltate şi modernizate până în 1989. Au supravieţuit până în 2011. Fondatorii acestei industrii au fost generaţii diferite de ingineri conduşi şi organizaţi de Zeno Ionaş, I. Bondane, G. Fogel, I. Scharer, I. Dobîrtă, I. Toma, T. Halmăgeanu, N. Jurubiţă. Nitroglicerina produsă în 25 de ani şi înglobată în explozivii vânduţi, echivalează energetic bomba de la Hiroşima. Secţiile 5/21 (2500 angajați din care 80% femei) au fost singurele care au traversat debandada post ’89 aproape nevătămate cu implicarea inginerul Alexandru Cârcu
- Ctitorii secţiei Paranitrotoluen au fost M. Florescu, I. Vlad, I. Pârvulescu, I. Mândea.
- ,,La combinatul de la Făgăraş s-au pregătit rachete nucleare din URSS care au fost exportate în Egipt. CIA, MOSAD, NATO au spionat activitatea productivă de la instalaţiile ALN de la Făgăraş“ explica fostul director Teodor Șuteu. (Lucia BAKI)
