Mai vorbește cineva de fabrica chimică de la Victoria? Cea edificată începând cu 1938. Erau Fabricile Ucea care au fost construite de firma germană Ferrostaal din Essen, Germania. Activitatea a fost dificilă, spun documentele vremii, pe de o parte ţinând cont de munca şantierelor, dar şi din cauza războiului.
- ,,Terenul era mlăştinos. S-a lucrat cu târnăcopul, hârleţul, lopata, căruţa şi roaba. Umblam cu opinci sau cu picioarele goale. Adăpostul nostru, când luam masa, era sub un brad; vara mai mergea cum mergea, dar iarna era greu, foarte greu. Mergeam acasă prin zăpadă, până în comunele de unde eram fiecare. Am început să ne facem bordeie în jurul fabricii şi alte adăposturi, cum puteam fiecare” povestea Ion Polmolea din Viştea de Sus, muncitor pe şantierul combinatului.
Hrana, cazarea şi salarizarea şantieriştilor au fost vitrege.
- ,,Muncitorii sunt adăpostiţi în bărăci prin care suflă vântul, fără cazarmament, cu paturi suprapuse, din care nu lipsesc ploşniţele şi păduchii” se arăta într-o corespondenţă a vremii.
S-a lucrat și cu prizonieri de război şi cu evrei.
- ,,Medicul şantierului Fabricilor Ucea ne semnalează că pe şantier s-au ivit cazuri de pediculoză între lucrătorii evrei, epidemie ce persistă. Nu este exclusă nici o epidemie de tifos exantematic printre lucrătorii evrei pentru că ei sunt subnutriţi, expuşi răcelii, nu au rufe de corp pentru schimburi şi nici încălţăminte” consemna col ing. (ss) Ion Ioniţă.
- ,,Am boborât gara Ucea. Era 1948. În spatele gării era teren agricol cultivat cu grâne. Am întrebat un om unde sunt uzinele Ucea. Acesta mi-a zis: de la gară mergi pe cărare până ajungi la asfalt, iar de acolo mergi oblu înainte. Era asfalt, șoseaua națională, din 1939, făcut de nemți pe când se construia fabrica Ucea. Îmi amintesc că, pe atunci, când au venit firmele germane, noi nu aveam nimic, doar târnăcop, roabă și lopată. Prin decret regal s-a alocat atunci pentru uzinele Ucea 70% din bugetul țării“ a relatat Constantin Badea, unul dintre cei mai vârstnici locuitori ai orașului.
Pentru muncitorii care construiau fabrica s-a edificat apoi orașul. 1954 a fost anul ,,nașterii“ orașului Victoria. Fabrica de pulberi ce era în plină dezvoltarae a construit pentru populația urbei, angajată în producție, școală, casa de cultură, ștrandul, spitalul.
Piatra de temelie a ștrandului, în 1958
Construcția ștrandului de la Victoria a început în anul 1958. Intreprinderea a finanţat această investiţie şi a dislocat echipe de muncitori din cadrul fabricii pentru a construi ştrandul. Primul inginer constructor care a coordonat construcţia obiectivului a fost Eric Konrad. Ca la orice investiţie de anvergură, primul pas a fost împrejmuirea terenului. Muncitorii au montat un gard de ciment, cel care se vede şi astăzi, după care au început săpăturile. Proiectul prevedea trei bazine. Primul bazin săpat a avut o adâncime de cinci metri, iar celelalte două bazine au avut dimensiuni mai mici fiind destinate copiilor. În primii ani, s-a amenajat o plajă cu nisip şi câteva barăci destinate vestiarelor şi grupurilor sanitare. Se făcea muncă voluntară alături de angajaţii combinatului. Bazinele au fost tencuite, s-a montat faianţă şi s-a făcut instalaţia de încălzire a apei cu gaz metan. În perioada 1965 – 1966 ştrandul din Victoria a devenit cunoscut în ţară pentru că avea apă caldă în bazine. Sportivii de la loturile naţionale de nataţie şi polo, dar şi sportivi de la diferite cluburi din ţară veneau în cantonament la ştrandul din Victoria.
Ziua chimistului, 15 iulie
S-a găsit, în timp, și o sărbătoare pentru chimiștii de la combinat. 15 iulie a fost denumită ,,Ziua Chimistului“ care se sărbătorea an de an. Unde credeți? Doar la ștrand. S-a păstrat această sărbătoare până în 2019, ultimul an în care a mai funcționat ștrandul. Chimiștii combinatului, cei care mai sunt, își amintesc de distracția din acea zi, dar și de primele în bani pecare le primeau. Astăzi nu mai vorbește nimeni nici de Ziua chimistului, nici de producția de la combinat, toate au trecut în uitare. (Lucia BAKI)
