Atestarea documentară a satului Felmer la 1200 este marcată de comunitate printr-un festival specific care se întinde pe parcursul a două zile. Felmerul va fi în sărbătoare în 15 și 16 august a.c., la împlinirea a 820 de ani de la prima atestare a localității. ,,Fiii satului Felmer 2026“ este organizat de Asociația Drag de Felmer în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Șoarș, Parohia Ortodoxă Felmer și Asociația Villa Wellmer.
- ,,Avem onoare să vă invităm, la celebrarea celor 820 de ani de la prima atestare documentară a satului Felmer, un prilej de a ne reuni, de a cinsti tradițiile și de a celebra împreună patrimoniul și spiritul care ne definesc“ spun organizatorii.
Evenimentul începe sâmbătă, 15 august, la biserica ,,Sf. Nicolae“, când participanții sunt așteptați la Sfânta Liturghie. Între orele 12.00 și 15.00 se vizitează muzeul și satul Felmer. Se va prezenta apoi obiceiul de nuntă, o tradiție veche a satului, în fața generațiilor de felmereni. Pe scena festivalului vor urca Mihai Barbu și formația, ansamblul Transilvania Felmer și alți artiști.
Ziua de duminică, 16 august, începe la biserică, la Sf. Liturghie. La ora 12, participanții sunt invitați la concursul de frumusețe al cailor care va avea loc în fața bisericii. La finalul concursului este organizată cursa de galop pe traseul cunoscut din Lac. Ca orice festival se va încheia cu o masă câmpenească organizată la Tufa Morii unde va avea loc și un program artistic.
Istoria satului Felmer
Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Denumirea satului își are originea în numele unui preot care s-a stabilit în acest loc, împreună cu mai multe familii de coloniști, venite în anul 1206, și care au întemeiat un sat, căruia i-au dat numele preotului: Felmer, ulterior numele apărând și sub forma Felmern. Prima atestare documentară datează de la 6 septembrie 1206 într-un act de donație emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea. În 1532 apare denumirea „Felmer” pe prima hartă a Transilvaniei, întocmită pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți. La primul recensământ din cele Șapte Scaune din anul 1488, în Felmer au fost recenzați 34 de capi de familie, un învățător și o moară. După atacurile turcilor din secolul al XV-lea și din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1532) în Felmer nu mai existau decât 21 de capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar în timpul epidemiei de holeră din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, 58 de români și țigani, iar în anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14 sași și 55 de români și țigani. La recensământul din 1941, populația totală a satului era de 1367 de persoane, din care 564 sași (39,9%) restul de 803 fiind români și țigani. În timpul celor două războaie mondiale au fost mobilizați 80 de bărbați din Felmer, din care 31 și-au dat viața luptând în armata germană și 3 luptând în armata română. În anul 1998 mai erau în Felmer numai 15 persoane de etnie germană. În 2007, în localitate mai erau 5 sași. Cea mai veche școală din Felmer, înființată de sași, este documentată în anul 1488. În 1909 a fost construită o nouă școală, din materialul rezultat din demolarea zidurilor și turnurilor bisericii. În prezent, acesta este în ruine, lipită de zidul de incintă.
Biserica evanghelică veche de 800 de ani
Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți ale construcției de factură romanică datează din secolul al XIII-lea, construcția bisericii începând în 1250. În sec. XV biserica este transformată în biserică fortificată, prin ridicarea unei incinte fortificate din ziduri de protecție, prevăzute cu două bastioane. Inițial, în bastioane se păstrau grânele satului. Orga bisericii din Felmer a fost construită în anul 1780 de constructorul de orgi Johannes Prause, venit din Silezia. În 1995, orga din Felmer a fost dusă la Făgăraș, unde trăiesc mulți enoriași plecați din Felmer. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este înscris în Lista monumentelor istorice 2004 – Județul Brașov la nr. crt. 631 cod LMI: BV-II-a-B-11697.
Biserica ortodoxă, edificată la 1834
La 1700, românii au construit prima biserică, cu cimitir, pe locul denumit în prezent „Tînarog”. Până la începutul secolului al XIX-lea, în Felmer a existat o biserică ortodoxă clădită din lemn, pe un teren donat românilor de comunitatea săsească, lângă cimitirul săsesc. După ce biserica de lemn s-a deteriorat, în anul 1834 a fost zidită actuala biserică, cu hramul „Sf. Nicolae”. Construcția a fost executată sub supravegherea unui meșter din Făgăraș, pe nume Jiga. Turnul și clopotnița au fost construite între anii 1834-1840, de către meșteri români din Daia-Sighișoara. Biserica are formă de navă, cu naosul despărțit de pronaos printr-un zid scund. Iconostasil este confecționat din lemn și tencuială. Acoperișul bisericii a fost distrus în proporție de 80% în urma unei furtuni puternice, dar a fost reparat în anul 1876. Biserica a fost renovată în mai multe etape, în 1876, 1906, 1965, 1970, și 2002-2004. În 2008 întregul acoperiș a fost înlocuit cu țiglă metalică.
