Moara din Sâmbăta de Jos, o tradiție de două veacuri, se restaurează. Rodica Marcu: ,,Vrem să introducem acest obiectiv în circuitul turistic din Țara Făgărașului“

Nu putem vorbi despre o comună din Ţara Făgăraşului fără să facem un istoric al ei, mai ales că locurile acestea duc în spate legende şi istorii de secole. Localnicii au dus, pe cale orală, din generaţie în generaţie, aceste istorii, iar puţine dintre ele au fost cuprinse în monografii semnate de mari nume de români sau doar de intelectuali ai locului. Ne vom opri la satul Sâmbăta de Jos din Țara Făgărașului despre care am aflat că este atestat documentar pentru prima dată în anul 1291. Era o simplă așezare rurală transilvăneană situată pe cursul râului Sâmbăta, dar în timp a devenit un important domeniu nobiliar și centru de renume internațional pentru creșterea cailor. În secolul al XVIII-lea, satul a intrat în posesia familiei von Brukenthal. Contele Jozef von Brukenthal a construit aici un palat baroc și a pus bazele unei comunități moderne pentru acele vremuri, ridicând case, o școală și o biserică. Palatul contelui este astăzi în paragină, în incinta hergheliei, aparținând Romsilva, deși este monument istoric reprezentativ pentru arhitectura laică transilvăneană din secolul al XVIII-lea. Același conte a înființat, la 1874,  prima herghelie pe domeniul său din Sâmbăta de Jos, aducând exemplare din rasa de cai lipițani. Istoria hergheliei este la fel de interesantă precum legenda moșiei contelui Brukenthal. După Primul Război Mondial și Marea Unire, prin 1920, statul român a reorganizat baza ecvestră, înființând oficial Herghelia de Stat Sâmbăta de Jos, cel mai important leagăn de creștere a calului lipițan din România, adăpostind șapte linii genetice de valoare mondială. În prezent, este administrată de Romsilva. Baronul Brukenthal a clădit școala în sat la  1886, aici învățând generații de elevi. În timp, comunitatea locală a întreținut clădirea, dar astăzi găzduiește muzeul satului  care păstrează portul popular, tradițiile și istoria vechilor locuitori ai satului.

Râul ce străbate două sate surori

Dacă vorbim de Sâmbăta, trebuie să  spunem că satele cu acest nume sunt traversate de râul Sâmbăta. Râul Sâmbăta îşi are izvorul la Pripon, sub Fereastra Mare din Munții Făgărașului, străbate zbomotos, în cascade, muntele şi intră în satul Sâmbăta de Sus. Pe vremuri era oprit de ferăstraiele lui Traian Botă, al lui Gligor, de moara lui Pampu din centrul satului, de moara castelului, apoi de ferăstrăul lui Gheorghe Cornilă şi cel al lui Barbu. Ajuns în Sâmbăta Răsăriteană trece de fierăstrăul lui Arsenie Bica, apoi pe sub podul cel mare din mijlocul satului, la fierăstrăul lui Vlăgărea. Îşi continuă drumul la marginea satului formând bălţi ca apoi să ajungă la Sâmbăta de Jos. Nu se cunosc prea multe date despre traseul apei prin satul Sâmbăta de Jos, dar știm că alimenta moara satului, aflată la intrarea în Sâmbăta de Jos dinspre Sâmbăta de Sus. Așa cum își amintește fostul dascăl al satului, Gheorghe Dopcea, râul a fost, cu zeci de ani în urmă, despărțit în două pâraie. Unul care mergea pe cursul normal și altul care a fost deviat spre moara satului pentru a pune în mișcare roțile acesteia.  Ambele cursuri se revărsau apoi în Olt.

Morile de pe râurile făgărășene

Căruţele încărcate cu cereale poposeau lângă râurile ce traversau satele făgărășene, la morile clădite de săteni, apoi ieşeau din moară încărcate cu saci cu mălai sau cu făină de grâu. Sute de ani au uruit morile din satele făgărășene, până prin anii 60-70, când au amuţit. Astăzi, nici urmă de mori funcționale în zona Făgărașului, doar una cu tradiție s-a păstrat, la Ohaba. Moara e o construcţie care transformă grânele în făină. Fără mori, oamenii n-ar fi putut face pâine, iar unde e apă, au fost şi mori. Sau cel puţin au fost în vremea când oamenii aveau de măcinat cereale. Moara cu apă de la Ohaba a fost construită pe la 1873 și funcționează de atunci fără încetare. Este moștenire de familie și este deținută astăzi de cea de-a patra generație de morari, familia Popa. Istoria atât de îndelungată a morii se datorează faptului că valorile familei au fost apărate cu prețul libertății. A doua generație de morari s-a opus colectivizării implementate de regimul comunist din România, nu au cedat moara statului, iar asta s-a „plătit” cu ani de pușcărie la Cetatea Făgăraș, una din cele mai dure închisori comuniste.

Moara satului din Sâmbăta de Jos

Dacă la Sâmbăta de Sus funcționau, înainte vreme, mai multe mori de apă sau la Olteț o altă moară sau la Arpaș alte mori de apă, în Sâmbăta de Jos funcționa o moară a satului. S-a păstrat, pe cale orală, o mică istorie a acestei mori. Se pare că are peste 200 de ani vechime. Rodica Marcu, primarul comunei Voila, a aflat de la cel mai vârstnic sătean din Sâmbăta de Jos, dascălul care a educat generații întregi de copii, Gheorghe Dopcea, că moara satului ar fi fost construită undeva la începutul secolului XVIII. În ziua de astăzi din vechea moară a rămas doar clădirea și părți din roțile morii, toate deteriorate.

• ,,Clădirea se află pe malul râului Sâmbăta, la ieșirea spre Sâmbăta de Sus. Sunt două încăperi, iar în spate mai sunt părți din roțile morii. Obiectivul a fost lăsat în paragină. Nu se știe, deocamdată, când a fost edificată actuala clădire și moara de apă, dar știm că prima moară a satului a fost construită undeva în secolul XVIII. Încă din mandatul meu de viceprimar am igienizat această clădire cu intenția de a o reabilita. Am scos atunci remorci de gunoi din clădire. A fost un obiectiv important al satului și am vrut să-l punem în evidență. Am reușit acum, cu resurse puține și cu ajutorul unor persoane, puține la număr, să reparăm exteriorul clădirii. Am căutat tâmplari care să ne ajute să refacem streașina și acoperișul. Vom încerca să refacem roțile vechi și deteriorate ale morii. În paralel, am mers din poartă în poartă, din casă în casă, și am colectat  obiecte vechi pe care, după ce le vom recondiționa și restaura, le vom expune în moara pe care o vom transforma într-un muzeu al satului“ a explicat primarul Rodica Marcu.

Moara măcina porumb și amestecătură

Moara satului Sâmbăta de Jos se alimenta cu apă din râul Sâmbăta.

• ,,Avea un sistem hidraulic. Măcina porumb și amestecătură, însemnând ovăz și porumb. S-au păstrat legende legate de un morar al satului, Gilu Popa. Se spunea că purta mâneci largi pentru a putea lua din făina măcinată. Pot să spun că înainte de intrarea în sat, râul se bifurca, o parte mergea spre vest și traversa satul, iar o altă parte a fost direcționată spre est printr-un canal artificial, care alimenta moara. S-a numit Moara satului, iar în timp s-a numit Moara comunei“ i-a relatat fostul dascăl al satului și director al școlii, Gheorghe Dopcea, primarului Rodica Marcu.

 Un loc încărcat de istorie

Moara din Sâmbăta de Jos este un loc încărcat de istorie și tradiție, care face parte din identitatea acestei comunități.

• ,,Prin lucrările de reparații și întreținere realizate de Primăria Comunei Voila, această clădire importantă este pusă din nou în valoare, pentru a putea fi păstrată și admirată de generațiile viitoare. Un proiect deosebit este transformarea celor două camere din incinta clădirii morii într-un mic muzeu, unde vor putea fi păstrate și expuse obiecte și mărturii ale vieții de altădată. Astfel, moara va deveni nu doar un loc care amintește de trecut, ci și un spațiu în care vizitatorii vor putea descoperi tradițiile și istoria locală. În apropierea morii au fost montate o masă și bănci, pentru ca turiștii și toți cei care trec prin zonă să poată poposi, să se odihnească și să se bucure de frumusețea locului.  Ne dorim ca Moara din Sâmbăta de Jos să devină un punct de atracție pentru turiști, un loc al liniștii și al tradițiilor, unde trecutul să fie păstrat și redescoperit de fiecare vizitator“ a explicat Rodica Marcu, primarul comunei Voila. (Lucia BAKI)