Luptătorii din Munţii Făgăraşului au fost adevăraţi martiri. Părintele Iustin Pârvu ne ajută să înţelegem martirajul acestor eroi, care au pus în mişcare întreaga Ţară a Făgăraşului. ,,Dacă nu erau poeziile lui Radu Gyr şi ale lui Nichifor Crainic, se pierdea foarte mult din esenţa martirilor şi a celor care au trecut prin închisorile comuniste din România. Toate astea au menţinut duhul puternic al tineretului, al unui neam întreg! Duhul lor era atât de puternic în esenţa ţăranului nostru, a omului nostru legat de viaţa frumoasă, de codru şi de morţii noştri. Numai aşa s-a format rezistenţa la comunism în anii 1947-1950. Sunt oameni din rezistenţă care au suferit mult mai mult decât cei din închisori. Luptătorii din Munţii Făgăraşului au făcut adevărat martiraj! Ăsta este eroismul, este mult mai mult decât ce a fost în închisorile de la Gherla, Piteşti sau Aiud. Nu se vorbeşte despre asta, nu se prezintă în adâncime lucrurile” explica părintele Iustin Pârvu.
Luptătorii din munţi au avut sprijinul preoţilor din Ţara Făgăraşului, care şi-au pus vieţile în pericol, implicându-se în lupta anticomunistă. Preotul Ioan Ghindea, paroh în Drăguş, a fost duhovnicul tinerilor ascunşi în Munţii Făgăraşului. A fost arestat şi torturat în anchetele Securităţii de col. Gheorghe Crăciun. A murit la puţin timp după ce a fost eliberat, la 6 martie 1952, la doar 44 de ani. Părintele Ioan Ghindea s-a născut la 1 aprilie 1908 (după alte documente la 4 iunie 1908), în localitatea Ucea de Sus din fostul judeţ Făgăraş, în familia lui Gheorghe şi Paraschiva Ghindea. După absolvirea şcolii primare, urmează Şcoala normală de 7 ani din Sibiu, cu examen de calificare ca învăţător, după care se înscrie la Academiei Teologică din Sibiu. Se căsătoreşte şi este hirotonit ca diacon la 5 martie 1935, iar la 7 martie acelaşi an ca preot, de către arhiereul-vicar Vasile Stan, pe seama parohiei Zdrapţ, din judeţul Hunedoara. Reuşeşte să se transfere mai aproape de casă, la parohia Drăguş, sat vecin cu Ucea de Sus, unde în 1941 era semnalat ca “administrator parohial”. Aici avea să slujească până la arestare. Nu a avut copii. Părintele Ioan Ghindea avea să adere la curentul politic naționalist de regăsire spirituală a ţării, care îşi făcea loc tot mai mult în rândurile preoţilor ortodocşi. Se presupune că a activat încă înainte de 1938 la această formă politică, an în care partidele politice au fost desfiinţate. Potrivit dosarelor de la CNSAS n-a fost condamnat pentru această activitate. Se pare că a activat în timpul guvernării dintre 6 septembrie 1940 – 23 ianuarie 1941, însă numai pe plan local, deoarece la consumarea evenimentelor din ianuarie 1941, părintele Ghindea se afla în parohia Drăguş. După ianuarie 1941 avea să fie anchetat, împreună cu alţi preoţi, în urma unui ordin special al Jandarmeriei Generale. Astfel, la 14 martie 1941, părintele Ioan Ghindea, împreună cu alţi învăţători din localitate, a fost anchetat de şeful Postului de jandarmi din Viştea de Sus, judeţul Făgăraş, în legătură cu participarea lui la evenimentele din ianuarie acelaşi an. În anchetă, părintele a arătat cum în seara zilei de 21 ianuarie a primit o circulară ca toţi legionarii din localitate să se adune la sediul din Făgăraş, unde a şi fost în aceeaşi seară. Acolo avea să constate că există o neînţelegere între mişcare şi generalul Ion Antonescu, faţă de care atât ei, cât şi şeful Legiunii de jandarmi l-au determinat să plece, împreună cu cei cu care venise. În zilele de 22-23 ianuarie, părintele Ghindea a rămas în Viştea, slujind la biserică şi ţinând orele de religie la şcoală. La percheziţie i se găsiseră mai multe broşuri publicate anterior guvernării şi care fuseseră scoase de acesta din pământ, unde fuseseră îngropate, după 6 septembrie 1940. Aceste publicaţii aveau să nu-i fie imputate părintelui, deoarece conform unui ordin din 1941, trebuiau ridicate de şeful postului de jandarmi din localitate. Mai mult decât atât, în data de 22 martie 1941, la instrucţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Făgăraş a afirmat că nu a participat la vreo manifestaţie şi nici nu a avut armă. Faţă de acestea, la 8 mai 1941, cazul părintelui Ioan Ghindea a fost clasat de Parchetul Militar al Garnizoanei Braşov. Chiar dacă fusese achitat, organele Jandarmeriei aveau să-l urmărească în continuare pe părintele Ghindea, ca pe un posibil atentator la siguranţa statului. Nu ştim dacă acesta a mai activat în clandestinitate, însă avem date certe că, împreună cu alţi preoţi suspectaţi de aceleaşi manifestări, în zilele Crăciunului din 1942, a fost internat în lagărul de la mănăstirea Tismana, afectat preoţilor. Ca şi ceilalţi preoţi a fost eliberat în aprilie 1943, când, probabil, avea să se întoarcă în parohia sa. La 15 octombrie 1944 părintele Ghindea era arestat din nou de către jandarmi şi trimis în lagăr, pentru antecedentele sale politice şi în virtutea convenţiei de armistiţiu încheiate de statul român cu URSS. Faţă de aceasta, locuitorii satului vor protesta energic printr-un memoriu către prefectul judeţului Făgăraş.
- ,,Pe noi credincioşii Bisericii ortodoxe din comuna Drăguş ne-a întristat foarte mult acest fapt, deoarece nu se cuvenea, după a noastră părere, să se aplice o asemenea pedeapsă preotului nostru Ioan Ghindea, pe care îl avem de mult timp în mijlocul nostru, ca pe un bun păstor sufletesc şi care nicicând nu ne-a îndrumat pe căi rele, ci numai bune, pentru binele nostru obştesc. Prin plecarea sfinţiei sale dintre noi, ne cauzează o mare întristare, rămânând ai nimănui, fără nici un povăţuitor și îndrumător în toate împrejurările vieţii noastre de toate zilele. Faţă de aceste împrejurări, respectuos şi cu supunere, vă rugăm să binevoiţi a se interveni locului în drept, pentru eliberarea părintelui nostru Ioan Ghindea, pentru a-l avea în mijlocul nostru pentru totdeauna” .
În urma acestui demers, părintele era eliberat din detenţia în care fusese trimis. Însă, persecuţia la adresa sa nu se va termina aici. Potrivit unei note informative furnizate Securităţii, aflăm că în săptămâna 14-21 mai 1950, “la iniţiativa” părintelui Ioan Ghindea, s-a ridicat o cruce la ieşirea din sat, care a fost sfinţită de cinci preoţi printr-o “mare procesiune”, urmată de un Maslu. Informatorul Securităţii arăta că “impresionant a fost pentru cei 400-500 de credincioşi că pe lângă prapori stăteau cu multă evlavie şi un grup de membri PMR din organizaţia Drăguş”, nominalizându-i, dar şi preşedintele cooperativei din localitate, de asemenea membru PMR. Aceeaşi sursă mai nota că pentru agapa ce s-a organizat ulterior, preotul Ghindea a strâns de la locuitorii comunei, diferite produse, printre care şi “8 kilograme carne viţel tăiat probabil clandestin”. Securitatea avea să-l pună sub strictă urmărire informativă. Totodată, printr-un ordin abuziv al Comitetului Provizoriu local, din mai 1950, i se confiscă locuinţa, casa parohială, instalându-se aici noua “casă de naşteri” din localitate. După ocuparea abuzivă a casei parohiale, aceleași autorități locale îi puneau în vedere preotului Ghindea să nu mai folosească grădina de zarzavaturi și să-și ridice stupii din fosta incintă parohială. Faţă de aceasta, părintele Ghindea a protestat, pentru care a fost ameninţat atât de organele administrative locale, cât şi de Securitate, prin Miliţie. La 2 mai 1951, preotul Ghindea era semnalat că interzisese copiilor să intre în biserică cu cravata roşie de pionier la gât. Părintele Ghindea a fost sfătuitorul partizanilor din munţi şi i-a ajutat mereu cu bani şi alimente. La el s-au spovedit şi cuminecat luptătorii Remus Sofonea şi Ion Ilioiu, dar şi cei din grupul condus de Olimpiu Borzea. Se mutase în gazdă la Vasile Sofonea, al Lascului, de pe Uliţa Mare din Drăguș, unde în casa din faţă îi primea, noaptea, pe partizani.
- ,,În casa dinainte, părintele îi primea pe luptătorii din munţi. Vorbea mult cu ei şi apoi îi spovedea. A fost Remus Sofonea, Gavrilă Ogoranu, Chiujdea. Borzea ţinea legătura cu el. Întotdeauna stam cu grijă să nu vină cineva să-i prindă. I-a ajutat pe toţi cei care i-au cerut sprijin” spunea Vasile Sofonea.
Pentru activitatea desfăşurată în sprijinul rezistenţei anticomuniste, în 1950, Securitatea avea să-l reţină şi să-l ancheteze la Făgăraş şi Sibiu, chiar de colonelul Gheorghe Crăciun. Însă, datorită torturilor la care fusese supus, părintele avea să treacă la cele veşnice imediat după eliberare. Moare acasă, la Ucea de Sus, pe 6 martie 1952. A fost înmormântat în cimitirul parohial din Ucea de Sus.
Preoţi ortodocşi sau uniţi din Ţara Făgăraşului, arestaţi, torturaţi şi încarceraţi
Printre susţinătorii luptei anticomuniste, fie ea cu arma în mână sau pasivă, au fost preoţii din satele făgărăşene. S-a vorbit prea puţin despre preoţii din Ţara Făgăraşului care au fost persecutaţi de Securitatea comunistă şi trimişi în închisori şi lagăre pentru că au susţinut lupta anticomunistă. Este o lungă listă de preoţi ortodocşi şi greco-catolici. Parohiile lor au rămas goale, preoţilor găsindu-li-se vina de a nu divulga securiştilor din taina spovedaniei şi de a fi informatorii lor. Cei mai mulţi dintre ei au ales suferinţa şi i-au refuzat pe comunişti, dar au fost şi preoţi care au încheiat pact cu diavolul şi şi-au trădat semenii aruncându-i în mâinile securităţii. Aşa a fost identificat Ion Gavrilă Ogoranu şi arestat în 1976, la Cluj, după cum susţine Eugenia Petrişor, sora cea mică a luptătorului. Stareţul de atunci de la Mănăstirea Brîncoveanu a divulgat securităţii spusele surorii luptătorului, Ileana, la spovedanie. În închisori şi lagăre preoţii au fost uniţi în suferinţă. Între zidurile reci ale penitenciarelor sau în apa rece a canalelor Dunării nu s-a ţinut cont de ritul sau cultele religioase aşa cum impun capii de azi ai bisericilor, ei s-au ajutat unii pe alţii şi s-au rugat împreună la Dumnezeu.
Pr. Gheorghe Opriş, din Dridif, condamnat la 3 ani de închisoare.
- Preotul Victor Dâmboiu din Râuşor era al unsprezecelea copil al lui Samoilă şi al Rozaliei. Tatăl său s-a numărat printre luptătorii „memorandişti” şi a fost judecat în procesul de la Târgu Mureş. După patru ani la Şcoala normală din Făgăraş şi-a continuat studiile la Şcoala normală ,,Andrei Şaguna” din Sibiu, între anii 1938 – 1942 după care s-a înscris la Teologie, dar a fost luat în armată şi trimis pe front. În anul 1947 şi-a luat licenţa în Teologie şi cea de profesor de religie la Universitatea din Cluj. A fost instalat preot la Şinca Nouă. După ce a rostit cîteva predici anticomuniste, a fost arestat în 1949 şi dus la Securitatea din Făgăraş, unde a fost bătut. Chiar dacă a fost eliberat, a fost ţinut sub supraveghere continuă. În anul 1952 s-a transferat în parohia Drăguş care era vacantă, pentru a putea ajuta partizanii din munţi cu alimente şi informaţii. La 8 aprilie 1957 a fost arestat de către Securitate de la parohia din Drăguş. A fost anchetat sub învinuirea de ,,complicitate de uneltire” pentru că a sprijinit grupul de partizani din munţi. A fost judecat de Tribunalul Militar Cluj care l-a condamnat la 10 ani de temniţă grea. A fost inclus în lotul luptătorilor din munţi alături de Olimpiu Borzea şi medicul Nicolae Burlacu. A fost închis în perioada 8 aprilie 1957 – 3 august 1964, la Sibiu, Codlea, Jilava, Galaţi (unde a fost complet izolat), Brăila şi în Balta Mare a Brăilei, la Salcia şi Stoieneşti. La eliberare, Arhiepiscopia Sibiului nu l-a mai angajat. A lucrat ca muncitor la o uzină din Făgăraş, dar după o vreme a fost concediat. Reangajat ca preot misionar, s-a văzut nevoit să lucreze pe la C.A.P.-uri pentru a cîştiga banii necesari traiului. Părintele Victor Dâmboiu îşi amintea de comportamentul exemplar din închisoare al unor preoţi precum: Cornel Dascăl de la Arpaş, Ioan Fulea -ultima dată preot în Răşinari, părintele Sofian de la Mănăstirea Antim, precum şi părintele Benedict Ghiuş, părintele Tatu din Sebeşul de Sus, judeţul Sibiu. Părintele Victor Dâmboiu considera că, după ce a ieşit din închisoare, a fost tratat de conducerea Bisericii ca un trădător. După decembrie 1989 a cerut să fie reangajat ca preot, dar a fost refuzat de către Consiliul Eparhial Sibiu. A trăit la Râuşor alături de soţie pînă la 24 martie 2003 când a fost condus pe ultimul drum. Pr. Victor Dâmboiu din Râuşor, condamnat la 10 ani temniţă grea
- Pr militar Coriolan Buracu, arestat de mai multe ori, din cauza suferinţelor moare la scurt timp după eliberare.
- Pr. Gheorghe Ramba din Voivodeni, condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare.
u Pr. Valer Literat din Luţa condamnat la 1,6 ani temniţă.
- Pr. Arsenie Boca, stareţul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, azi Sfântul Mărturisitor Arsenie de la Prislop.
- Pr. David Ion din Scorei,
- Pr. Stanislav Axente din Lisa,
- Pr. Cornel Dascălu din Arpaş,
- Pr. Bălescu din Ucea de Sus,
- Preoţii din Săsciori Raita şi Motoc,
- Părintele Octavian Cocan (născut la 6 februarie 1912) era din localitatea Sâmbăta de Sus şi a fost preot în Făgăraş. A fost arestat în 1952 pentru cercetări şi condamnat la 16 luni de închisoare. A fost trimis la Canal.
- Preotul Dumitru Moldovan (născut în 1907 la Benadea, Braşov) era paroh la Recea. A fost condamnat pentru „omisiune de denunţ ” la doi ani de închisoare în 1954 şi trimis la Canal.
- Preotul Ioan Naftanailă (născut în 1925) era din Breaza unde a devenit şi paroh. A fost arestat în 1957 pentru omisiune de denunţ şi condamnat la trei ani de închisoare. Preotul a făcut recurs crezând în justiţie, dar în urma acestuia pedeapsa a fost sporită la şase ani, prin Decizia 135/ 15. 08. 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. A fost închis la Gherla şi în lagărele de muncă de la Sălcii, Periprava şi Grindu.
- Stăniloaie Dumitru îşi avea originile în satul Vlădeni din fostul judeţ Făgăraş. A fost licenţiat în Litere şi Teologie ( Cernăuţi- între anii 1923 – 1927), iar la Cernăuţi obţine doctoratul în 1928. Este trimis să se specializeze în Dogmatică şi Istorie bisericească la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen şi Berlin (1928 – 1929) şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors în ţară predă la Academia teologică “Andreiana” din Sibiu. În 1948 Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Va fi supus, ca mai toţi intelectualii vremii, la represiuni şi suferinţe. În 1958 a fost arestat şi a stat cinci ani în închisorile comuniste. A stat încarcerat în închisoarea Dealul Spirii din Bucureşti, apoi la Jilava şi Aiud. Se eliberează de la Aiud în ianuarie 1963. S-a stins din viaţă la Bucureşti la 5 octombrie 1993.
- Pr. Gheorghe Malene, originar din Boholţ, a fost ucis de armata roşie
- Pr. Vasile Dobrin din Arpaşu de Jos, închis la Canal
- Pr. Unit Gheorghe Bogdan din Arpaş, închis 2 ani
- Pr. unit Ghedeon Socol, tatăl lui Silviu Socol, condamnat
- Pr. Andrei Aldea din Berivoi, condamnat
- Pr. Aurel Uria din Dejani, condamnat
- Pr. Gheorghe Govoran, paroh în Făgăraş, condamnat
- Pr. Ion Comşa, condamnat, paroh în Galaţi
- Pr. Matei Floarea, preot în Iaşi, condamnat
- Pr unit Axente Stanislav, Lisa, condamnat
- Pr unit Aurel Leluţiu, Olteţ, condamnat
- Pr unit Ionel Leluţiu, condamnat
- Pr unit Liviu Tit Negrea, Pojorta,
- Pr. Ion Eșanu, Sâmbăta de Jos, condamnat
- Pr. Unit Aurel Motoc, confesor, gazdă pentru partizani la Săsciori, condamnat
- Pr. Unit Ion Raita, Săsciori, condamnat la 25 ani muncă silnică
- Pr. Unit la Scorei, Ion David, cade rănit în 7 ianuarie 1955 şi moare curând după aceea
- Pr. Unit la Şinca Veche, Octavian Aldea, condamnat
- Pr, Vasile Pascu, Ticuşu Nou
- Pr Pavel Borzea, protopop ortodox. (Lucia BAKI)
