Pentru a obține o imagine completă și integrată a sistemului represiv (Departamentul Securităţii Statului – DSS) la finalul regimului comunist, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a publicat documente din dosarul cabietului Iulian Vlad datate 24 septembrie 1988. (Dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40). Întregul aparat avea 14.629 de angajaţi format din cei 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate și cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial. In acest total este inclus şi personalul muncitor civil, aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare).
Cum era structurat DSS
Din punct de vedere geografic și operațional DSS era împărţit astfel:
- aparatul central (București),
- Trupele de Securitate
- Aparatul teritorial (județe şi S.M.B. – Securitatea Municipiului Bucureşti)
- Aparatul central al DSS (București – DSS)avea 6.023 cadre (reprezentând 41,17% din total)
- Trupele de Securitate (Comandament + Unități): 2.737 cadre (reprezentând 18,71% din total)
- Aparatul teritorial (40 de Județe + S.M.B.): 5.869 cadre (reprezentând 40,12% din total)
Aparatul central al DSS (București)
Concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară cu 6.023 cadre (41,17% din total). Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național. Marile concentrări de forțe în București: Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu un colos de 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre. De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre).
Trupele de Securitate
Aceasta reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară) și avea 2.737 cadre (18,71% din total). Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză.
Aparatul teritorial (cele 40 de județe + S.M.B.)
Asigura controlul informativ direct, „la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării, respectiv cele 40 de județe și București, având 5.869 cadre (40,12% din total). Securitatea Municipiului București (S.M.B.) din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară. Cele 40 de Inspectorate Județene (S.J.) împarțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).
Cine supraveghea populația
- Linia Informații Interne:
Direcția I concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați. Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice.
- Linia Contrainformații în Sectoarele Economice: Direcția II înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională.
- Linia Contraspionaj: Direcția III avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern.
- Linia operativă „T” (Interceptări și ascultări): Unitatea Specială „T” era un colos tehnologic de sine stătător la nivel central, operând cu 466 de angajați. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental.
- Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații)
Unitatea Specială „F”reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim.
- Linia operativă „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale) Unitatea Specială „S” figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajaţi. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).
Câte femei lucrau în DSS
Personalul feminin existent în DSS la data de 24 septembrie 1988 însemna 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaţilor.
- Aparat central: 954 femei (reprezentând 15,83% din totalul cadrelor centrale).
- Trupele de Securitate: 254 femei (reprezentând 9,28% din totalul trupelor).
- Structuri teritoriale: 1.089 femei (reprezentând 18,55% din totalul cadrelor din teritoriu).
Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi. La nivel național doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau o funcție de conducere. Restul de 99,05% ocupau funcții de execuție.
- În aparatul central, din cele 954 de femei, 11 aveau funcții de conducere, adică 1,15%.
- În aparatul teritorial, din cele 1.089 de femei, 11 aveau funcții de conducere, adică 1,01%.
- În trupele de securitate, din cele 254 de femei nici una nu deţinea o funcţie de comducere.
Pe judeţe efectivele Securităţii erau distribuite astfel:
S.M. București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați) — de departe cea mai mare unitate din țară.
- S.J. Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) — port strategic, activitate intensă de contraspionaj și control străini.
- S.J. Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) — județ de frontieră sensibil, puternic monitorizat.
- S.J. Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) — nucleu industrial masiv (rafinării, extracție petrolieră).
- S.J. Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) — centru universitar și cultural de importanță regională.
- S.J. Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) — puternic centru industrial și turistic vizat de regim.
- S.J. Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)
- S.J. Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) — Valea Jiului și combinatele metalurgice (zonă de risc greve).
- S.J. Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) — frontieră estică și centru universitar.
- S.J. Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) — frontieră vestică.
- S.J. Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)
- S.J. Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)
- S.J. Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)
- S.J. Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) — combinatul siderurgic și zonă portuară.
- S.J. Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)
- S.J. Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) — nod de frontieră vestic rutier și feroviar.
- S.J. Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)
- S.J. Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)
- S.J. Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)
- S.J. Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)
- S.J. Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)
- S.J. Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)
- S.J. Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)
- S.J. Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)
- S.J. Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)
- S.J. Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)
- S.J. Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)
- S.J. Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)
- S.J. Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
- S.J. Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
- S.J. Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)
- S.J. Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)
- S.J. Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)
- S.J. Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)
- S.J. Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)
- S.J. Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)
- S.J. Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)
- S.J. Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)
- S.J. Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)
- S.J. Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)
- S.J. Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) — cel mai mic aparat județean din țară.
