Am ajuns să trăim într-o lume în care avem mai multe știri decât oricând. Avem camere peste tot. Microfoane peste tot. Site-uri peste tot. Avem oameni care ne explică tot, care ne spun ce trebuie să credem înainte să apucăm să aflăm ce s-a întâmplat. Avem opinii înainte de fapte și verdicte înainte de probe. Democrația și-a dat sufletul pentru că societatea a intra într-o dictatură la care nimeni nu vede zidurile închisorii. Aproape nimeni nu mai are timp să cerceteze. Adevărul stă singur, în liniște și răbdare așteptând să-l mai caute cineva.
Se manifestă conștiința prin intermediul neuronilor cerebrali?
Stuart Hameroff, fizicianul, matematicianul și profesorul universitar (Universitatea Oxford Roger Penrose și Universitatea din Arizona), afirmă despre conștiință că are o existență independentă și se găsește sau se manifestă prin microtubulii care alcătuiesc citoscheletul neuronilor cerebrali. De acolo ADN-ul și conexiunea dintre corpurile fizice, energetice și mentale sunt organizate cuantic. Deși marea majoritate a oamenilor de știință ortodocși s-au opus inițial teorii, descoperirea recentă a vibrațiilor în microtubulii neuronali și experimentele privind efectele anestezicelor asupra acestora i-au determinat pe mulți să-și reconsidere poziția. Trebuie adăugat că potrivit biologului spaniol Maria Jesus Blazquez microtubulii ar putea utiliza apa conținută în ființele vii ca amplificator de semnal, secvențe, energie și informații. Studiind în profunzime efecte anestezicelor, dr Stuart Hameroff a descoperit că acestea acționează asupra microtubulilor citoscheletului neuronal ,,deconectând” persoana, adică inducând o stare de ,,inconștiență” ce împiedică percepția durerii. Ulterior, în colaborare cu Roger Penrose a descoperit că microtubulii conectează corpurile fizice, energetice și mentale prin mecanisme cuantice. În antichitate se postula că omul este compus dintr-o parte materială, corpul fizic, o parte mentală, sufletul, și o parte metafizică menită să ne conecteze la Creator, spiritul. Cu toate acestea, Descartes a diluat psihicul și metafizicul postulând că există doar două manifestări: una materială, corpul, și una imaterială, sufletul. Știința materialestă a acceptat necritic acest lucru dând naștere la ceea ce este cunoscut sub numele de ,,știință cartesiană”. Penrose și Hameroff au formulat Ipoteza Reducerii Obiective Orchestrate conform căreia conștiința este guvernată de procese biologice cuantice sincronizate și organizate care se manifestă în microtubulii din interiorul neuronilor cerebrali reglând și sinapsele neuronale. Pentru mecanica cuantică particulele care alcătuiesc materia pot fi simultan în două locuri. Acest fapt l-a determinat pe Penrose să se întrebe ce se întâmplă atunci când un set de posibilități care nu pot fi observate conștient apare în creier. În atare situație, este pertinentă întrebarea: ce sau cine se află în spatele lumii materiale și chiar al minții? Penrose și Hameroff cred că în spatele tuturor acestor lucruri se află ceva imaterial, spiritual, exprimându-se prin geometria cuantică a spațiu-timpului creând astfel o autentică interconectare cuantică între toate ființele vii și cosmos. Astfel de postulate au primit nenumărate critici din partea membrilor comunității științifice materialiste, dar au existat diverse studii pentru a confirma ipoteza. O echipă de oameni de știință coordonată de fizicianul Anirban Bandyopadhyay din Bangladesh a descoperit vibrații cuantice în microtubuli din interiorul neuronilor cerebrali contrazicându-i pe cei care susțineau că este ,,prea cald, umed și zgomotos pentru ca procesele cuantice sensibile să aibă loc“. Studiile lor au fost publicate în volume de specialitate, Applied Physics Letters și în Biosens Bioelectron.
Teorii demonstrate științific
Neurocercetătorul american Jon Lieff, matematician cu doctorat în medicină și psihiatrie, susține că ,,în neuroni microtubulii răspund instantaneu la experimente mentale și constuiesc și demolează constant structurile”. Microtubulii orchestrează reorganizarea și sortarea ADN-ului în timpul procesului de elaborare al diviziunii celulare. Aranjamentele complexe ale microtubulilor direcționează și extrag toate elementele procesului de diviziune prin faze multiple. Structura acestui proces este considerată cea mai complexă mașină descoperită vreodată în natură. Susținerea acestei teorii a venit din partea lui Roderick G Eckenhoff, doctor în științe, anestezist la Clinica Penn Medicine a Universității din Pennsylvania (SUA). Hameroff a susținut că anestezicile mediate de proteine deschid uneori membranele neuronale făcându-le mai active, dar alteori le blochează. Astfel nu se poate vorbi despre un mecanism unificat postulând că anestezicile acționează prin anularea sau inhibarea proceselor cuantice care au loc în microtubuli. Eckenhoff a demonstrat că anestezicile induc una sau alta dintre stări acționând asupra microtubulilor neuronali Lucrarea sa a apărut în Journal of American Chemistry Societi cu titlul ,,Modularea directă a stabilității microtubulilor contribuie la anestezia generală”.
Ce sunt microtubulii neuronali
Microtubulii neuronali sunt structuri dinamice și plastice care permit celulelor să se miște menținându-și în același timp forma. Aceștia joacă un rol cheie în diviziunea celulară și sunt responsabili de stabilizarea și reglarea transportului între organe și între celule și mediul lor. Hameroff a demonstrat că ultrasunetele afectează microtubulii neuronali și pot fi folosite, de exemplu, pentru a modula stările și tulburările mentale. Acest lucru permite tratarea durerii cronice și crearea stării de spirit. Aceste descoperiri au fost publicate în Brain Stimulation, fiind confirmate și extinse de Jay Sanguinetti și John Allen de la Departamentul de Psihologie al Universității din Arizona (SUA). Există numeroase acțiuni și tulburări legate direct sau indirect de probleme ale microtubulilor neuronali. Acestea includ: sindroamele Joubert, Meckel, Down, Asperger, Hidroletal, Klinefetter, Turner, Patau și patologii precum Alzheimer, Parkinson, autism, epilepsie, boală renală, degenerarea corticobazală, paralizia supranucleară progresivă. Marea majoritate a bolilor legate de microtubuli sunt complexe deoarece multe proteine sunt implicate în funcționarea corectă a filamentelor, explică dr Jens Ludens de la Institutul de Cercetare în Biomedicină din Barcelona. Prin urmare provocarea este a nivelului molecular cum se formează și se remodelează rețeaua de microtubuli Trebuie să înțelegem cum funcționează și cum sunt organizate și legate de proteine aceste structuri celulare extrem de dinamice.
Microtubulii și apa vie
Faptul că microtubulii celulari pot avea un rol care depășește sfera pur fizică îi face deosebit de importanți. Maria Jesus Blazquez, biolog spaniol și autoarea cărții ,,Urme și semințe”, fondatoare a Asociației Via Lactea și a Colectivului Otra Biologia, arată că celula este o antenă de recepție/emisie a cărei ,,lume“ este o adevărată coregrafie vitală. Nimic asemănător cu modelul simplist al prezentării celulelor din manualele școlare. S-a stabilit că celulele sunt conștiente de toate simultan și aproape instantaneu. Și nu doar prin substanțe transportate de sânge și impulsuri nervoase ci prin intermediul pachetelor de energie și informații (trimite fibrelor de colagen și ,,apei cristaline” a corpului nostru). Azi cunoaștem că ADN-ul nostru se pliază în funcție de starea noastră de spirit, fie că suntem întinși, ghemuiți, dansăm, respirăm și ne bucurăm, ADN-ul știe starea noastră de spirit. Pentru că celulele nu sunt izolate, membranele lor conțin proteine, integrine, care comunică totul microtubulilor. Și acestea sunt ca niște corzi care transmit totul ADN-ului, vibrând. Pentru că în cele din urmă totul este vibrație ! De aceea Hameroff spune că microtubulii sunt ca niște conducte de lumină, ghiduri de undă pentru fotonii care trec de la celulă la celulă fără nicio pierdere de energie. Prin urmare, afecțiunile microtubulilor neuronali pot duce la probleme cerebrale. S-a dovedit că neuronii pacienților cu Alzheimer au microtubulii rupți. Și în interiorul lor există apă structurată capabilă să stocheze și să transmită informații despre microtubulii care leagă lumea intracelulară cu corpul energetic și biocâmpul său ceea ce aduce știința de vârf mai aproape de conștiință și spiritualitate.
Apa vie și bolile corpului uman
Teoriile lui Hameroff și Penrose explică lucruri precum capacitatea noastră de a ne aminti și de a retrăi evenimente din viața intrauterină precum și experiențe din apropierea morții. Chiar și atunci când inconștientul și simțurile noastre sunt latente suntem capabili să adunăm informații și să le transmitem ulterior cu o multitudine de detalii. Nu cred că funcționarea vieții poate fi explicată cu un model matematic. Microtubulii se asamblează și se dezasamblează precum cărămizile lego și o fac în formă de spirală. Se știe că în caz de boală apa noastră internă devine restructurată, dezordonată. Apa din corpurile noastre are o structură diferită de apa obișnuiă. Moleculele sale se mișcă într-un în spiralat amețitor în grupuri de câte șase formând hexagoane într-o sută milioane de secunde prin legături de hidrogen. Iar pentru ca această mișcare să fie posibilă sunt necesare spații cu forme geometrice speciale cum ar fi ovoidul. Nu este o coincidență faptul că alveolele mamare, unde se află celule care produc lapte, au format ovoidă, facilitând mișcarea în spirală, o formă universală care se repetă în întreaga natură. Dacă pierdem abilități odată cu vârsta și apar bolile se datorează în principal faptului că scade cantitatea de apă structurată din corpul nostru. Dar totul în viață se întâmplă cu un motiv. Vorbesc despre apa vie care se comportă ca o matrice organizată capabilă să transporte semnale, vibrații și informații într-un mod similar cu cel al cristalelor din circuitele electronice de înaltă tehnologie. Aceasta (apa vie) amplifică și transmite semnale instantanee și transportă întregul spectru al secvențelor vieții. Toate celulele din organism sunt interconectate printr-o rețea de comunicații de foarte mare vitză. Ființele umane sunt alcătuite dintr-o apă specială compusă din cristale lichide sub formă de clatrați care permit luminii și prin urmare energiei să călătorească cu viteze incredibile prin corpul nostru transmițând informații. Doctorița mexicană Esther de Rio a afirmat că pierderea acestei ape este una din principalele cauze ale bolilor și că reaprovizionarea nu permite să ne recuperăm sănătatea. Acesta este motivul pentru îngrijirea celulelor noastre. (Gherasim Florin, membru al Asociației Internaționale de Medicină Integrată, Oncologică și Împotriva Îmbătrânirii, președinte ASIMIOA pentru România, specialist în recupeare medicală)
