Acasă De actualitate Masoneria: de la istoria arhitecturii și a construcțiilor  la transmiterea  secretelor prin...

Masoneria: de la istoria arhitecturii și a construcțiilor  la transmiterea  secretelor prin ritualuri

0
176

 

Continuăm incursiunea prin istoria masoneriei cu rolul participanților în loje. Rolul ucenicului a fost dintotdeauna acela de a asculta, a observa și a stăpâni elementele fundamentale. Lojile istorice le-a acordat așezarea într-un loc specific în sală de unde puteau privi dar nu aveau voie să intervină și să participe în mod activ. Observația a rămas până în ziua de astăzi una dintre cele mai importante abilități în cadrul francmasoneriei. Ucenicul nu are un acces nelimitat, el cunoaște simbolurile dar nu și semnificația lor completă și nu din lipsa neîncrederii ci datorită faptului că procesul de cunoaștere are o semnificație mult mai profundă în cadrul procesului de cunoaștere. Din protocoalele masoneriei se observă faptul că dezvăluirea nu se putea acorda dintr-odată deoarece ar fi fost considerată periculoasă, nu din punct de vedere ,,mistic” ci ,,moral” și ,,psihologic”. Nu poți primi mai mult decât poți înțelege deoarece poți distorsiona sensul cunoașterii reale. Ucenicii vorbesc în timpul ședințelor doar atunci când sunt invitați. Unii dintre aceștia renunțau de bună voie când ajungeau la concluzia că masoneria nu este o cale rapidă către ,,prestigiu” sau ,,putere secretă”.

Calificatul sau tovarășul

Acest rol face legătura de la stadiul de ucenic la acela de participant la viața lojei, și va păși spre noul stadiu: acela de a învăța să acționeze. Pentru el simbolurile nu vor mai fi doar niște imagini ci și idei care trebuie aplicate în viața reală. El va fi familiarizat cu limbajul intern al frăției. Încet-încet va veni și responsabilitatea. Lor li se vor trasa sarcini în ceea ce privește munca propriu-zisă atât în cadrul breslelor cât și în cel al masoneriei speculative. ,,Tovarășii” devin astfel ,,coloana vertebrală” a masoneriei: destul de experimentați în a prelua sarcinile dar supravegheați pentru a evita greșelile. În tradiția unor loji ei erau trimiși să le reprezinte în cadrul întâlnirii cu alte loji. Nu este un ,,privilegiu” ci un semn de încredere. El trebuie să aplice principiile masoneriei și în afara lojei. Acest grad cere, pe lângă încercare, și tărie morală.

Maestrul

Reprezintă gradul final și cel mai greu din sistem pentru că necesită o mare responsabilitate. El nu ,,știe totul”, și nici nu este un ,,inițiat” în vreun secret ,,ocult” sau ,,mistic”. El este omul în care se poate avea cea mai mare încredere pentru că ,,încrederea” este mai valoroasă decât cunoștințele. În cadrul breslelor de meșteșugari el avea rolul de a-i instrui pe alții, să supravegheze construcția și să poarte întreaga responsabilitate pentru finalitatea în bune condiții a lucrării. Exact acest principiu va fi respectat și în cadrul masoneriei speculative. Ritualul pentru acest grad este cel mai profund și mai bogat în simboluri din cadrul masoneriei pentru că nu promite putere și le amintește tuturor membrilor că un om nu poate deține întreaga cunoaștere. El poartă și o mare responsabilitate morală. Vorbim despre un sistem destul de riguros și foarte bine organizat, simplu dar secret. Acesta este motivul pentru care masoneria a rezistat de-a lungul istoriei. Masonii au avut capacitatea de a-și păstra structura în timp ce alte sisteme nu au reușit să supraviețuiască.

Opera era mai importantă decât individualitatea

Este plină cutia Pandorei de regi legendari, care au acces la secretele fundamentale, alchimiști celebri și mistici care au condus în secret, iar legendele depășesc întotdeauna faptele, mai ales în contextul ,,narațiunilor populare”. Numele reprezentative ale Evului Mediu de pildă pot fi rar identificate în contextul masoneriei conform terminologiei moderne deoarece masoneria operativă nu ținea evidențe publice dar asta nu înseamnă că lojile nu aveau o organizare și o ramificație specifică. Arhivele și documentele ne demonstrează faptul că marii maeștri constructori erau cei responsabili de construirea importantelor catedrale cum ar fi Notre Dame din Paris, Chartres și Koln. Aceștia făceau parte din bresle bine organizate care aveau reguli interne foarte clare. Ei dețineau cunoștințe ample de geometrie și inginerie care ne impresionează și astăzi. În contextul vremii creatorul individual era mai puțin important în fața măreției edificiului. Documentele istorice care se ocupă de investigarea evenimentelor Evului Mediu menționează ,,semne” ale acestor ,,pietrari”. Ele serveau și pe post de ,,semnătură” a unui anume maestru și indica, conform unui anumit cod intern, apartenența la una dintre lojile specifice. Începând cu secolul al XVIII-lea apare tranziția către masoneria speculativă odată cu denumirile clare.

 Evul Mediu Timpuriu

Istoricul Alex Mihai Stoenescu vorbește despre dezvoltarea masoneriei începând cu Evul Mediu Timpuriu conform Constituțiilor lui Anderson. ,,Anglii și alți saxoni au fost invitați de către vechii Britoni să îi ajute în lupta împotriva Scoților și Picților, primind în schimb partea de sud a Insulei, pe care au și numit-o Teritoriul Anglilor- Anglia. Fiind de același fel cu Goții și având aceleași predispoziții pentru război, Anglii au trăit în ignoranță până au devenit creștini și până când dispoziția lor străveche pentru Arta construcției a regenerat. Inspirându-se numai din Tradiția conservată și din reminiscențele valoroase ale Britonilor (the faithful Traditions and valuable Remains of the Britons), ci și din Arta Regală dovedită de ruinele gotice, englezii au apelat la regele franc Charles Martel care, conform vechilor mărturii ale masonilor (the old Records of Masons), a trimis în Anglia câțiva specialiști constructori (expert Craft-man) și arhitecții învățați (learned Arhitects)”. Conform aceleiași istorii tradiționale a francmasoneriei după Entick ,,Abia după ce regele Etherbert de Kent a fost botezat creștin de călugărul Augustin și ceilalți regi ai Heptarhiei (Cele 7 Regate) au fost convertiți, au început să fie construite bisericile, mănăstirile, palatele și frumoasele reședințe (churches, monastries, palaces, and beautiful Mansions). Ele au fost ridicate de masoni, care s-au construit în Loji proprii sub indicațiile unor străini care au sosit în ajutor de pe continent. Această situație este dovedită prin faptul că monarhul general al Heptarhiei, regele Kenred din Mercia, a cerut ajutorul regelui Charles Martel, venerabilul Mare Maestru al Franței (the right worshipful grand master of France) și tată al regelui Pepin (III), care fusese inițiat de fratele Nimus Grecus. Charles Martel a trimis câțiva experți constructori să îi învețe pe saxoni acele reguli și datine ale Artei construcțiilor. Având în vedere că elitele clerului începuseră să studieze Geometria și Arhitectura, Lojile masonice din Anglia și-au desfășurat ritualurile și activitatea în mănăstiri aflate sub conducerea preoților”. Masoneria modernă preia prin Anderson și Entick explicațiile conform cărora apariția stilului gotic și dezvoltarea masoneriei operative engleze sub instruirea maeștrilor continentali prin unele legende aflate în celebrele ,,Old Charges” și cronici mănăstirești medievale. ,,Trebuie de la început să stabilim că partea de Istorie din Constituțiile masonice nu se ocupa de analiza critică a conținutului Old Charges și, prin urmare, nu avea ca scop explicarea originii sau demonstrarea autenticității unor episoade istorice/cronologice prin probe de tip istoric (documente, mărturii credibile, descoperiri arheologice). Extragerea ancestrală, antică sau medievală reprezenta un argument al vechimii și continuității” explică Alex Mihai Stoenescu. Problema analizei critice se va pune mult mai târziu dar cercetătorul Mihai Stoenescu susține ,,dar nedemonstrând altceva decât că a exitat o logică a extragerii”.

Continuitatea ideilor

,,În Ms Watson din 1535 pasajul continuității se prezintă sub o formă coerentă, deoarece se afirmă că la Ansamblul General din York regele Athelstan a cerut ca toate lojile operative și toți masonii care au cunoștință sau se află în posesia unor acte și documente masonice despre Arta construcțiilor să le adune pentru a fi examinate, iar în momentul în care acest lucru s-a produs, au ieșit la lumină mai multe manuscrise și cărți vechi: unele în franceză, unele în leină, unele în engleză și în alte limbi, referitoare la acea știință (the said science), transmisă de la egipteni la Euclid, la David și Solomon, și în Franța, prin documente emise de Carol Martel, care era regele Franței, și apoi din Anglia, prin opera Sfântului Alban. Informația esențială aici nu este faptul că regele a convocat sau nu Ansamblul General al masonilor operativi la York (Northumbria), ci că manuscrisele prezentate conțineau transmisia informațiilor operative din Antichitate în Epoca Medievală prin ritualurile interne ale lojilor, ceea ce demonstrează că, deși trecerea de la stilurile Antichității la stilurile medievale a durat mai multe secole, secretele profesionale și simbolistica Artei construcțiilor (Craft) nu au dispărut ci au supraviețuit prin esența lor ritualică. Prin urmare, trebuie înțeles de către profani această subtilitate a Istoriei tradiționale a Masoneriei că ea nu se referă la istoria Arhitecturii și a Construcțiilor, ci la transmiterea peste milenii a secretelor profesionale și simbolice ale fraternității masonice prin intermediul ritualurilor. În acest context avem intuiția că partea de Istorie tradițională a Masoneriei din Constituții a fost la rândul ei semnificată, prezentată aparent ca o continuitate a profesiei și fiind în adâncime o continuitate a ideilor” spune Alex Mihai Stoenescu.  (Ștefan BOTORAN)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.