,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cel din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea“. (Troparul Sărbătorii)
Duminică, 2 februarie a.c., prăznuim Întâmpinarea Domnului în Templu, sărbătoare împărătească, pentru că se raportează direct la persoana Domnului Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Iisus Hristos. ,,Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim ca să-L pună înaintea Domnului, Şi ca să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfînt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El l-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţi şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa; Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua, în post şi în rugăciuni. Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. Şi după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret“. (Luca 2, 22-39)
Praznic vechi
Prima menţionare a acestei sărbători a fost făcută în secolul IV de către pelerina Egeria, în jurnalul ei de călătorie din perioada 381-384 d.Hr: ,,În ziua a patruzecea după Epifanie, Întâmpinarea Domnului se celebrează aici cu cea mai mare onoare. În chiar această zi se face procesiune la Anastasis şi toţi purced acolo şi toate se fac după rânduiala lor, cu cea mai mare solemnitate, la fel ca pentru paşte. Predică toţi preoţii şi tot aşa episcopul, tratând mereu acelaşi pasaj din Evanghelie în care spune despre ziua a patruzecea, când Iosif şi Maria L-au adus în templu pe Domnul şi L-au văzut pe El Simeon şi profeteasa Ana, fiica lui Fanuel, şi despre vorbele acestora, pe care le-au spus ei văzându-L pe Domnul şi jertfa pe care au adus-o părinţii. Şi după ce se celebrează toate pe rând, după cum este rânduit, se săvârşesc Sfintele Sacramente, apoi se face Liturghia“. Egeria a fost una dintre pelerinele care au călătorit în Ţara Sfântă. Egeria sau Etheria numeşte praznicul Quadragesinae de Epiphania pentru că atunci Naşterea Domnului se serba odată cu Epifania sau Botezul Domnului în Iordan- pe 6 ianuarie, iar Întâmpinarea era sărbătorită la 40 de zile după Epifanie. În anul 494 d.Hr. Papa Gelasiu introduce această sărbătoare pentru a contracara sărbătoarea păgână a Lupercaliilor care se celebra la începutul lunii februarie, în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus, adică ucigătorul lupilor. Practica lustraţiunilor păgâne se înlocuia cu aceea a curăţirii Sfintei Fecioare.
Dreptul Simeon
Noul Testament ne arată că bătrânul Simeon era luminat de Duhul Sfînt, dar nu ne dă indicii cu privire la persoana lui. Ipoteze privindu-l pe Dreptul Simeon aflăm însă din vechile tradiţii. ,,Sfântul Nicodim Aghioritul a strâns laolaltă mai multe puncte de vedere ale interpreţilor în legătură cu cine anume era Simeon. El a făcut acest lucru deoarece în Evanghelie nu se spune categoric dacă era preot sau nu, el fiind numit doar om. Astfel, Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, îl numeşte ,,preot sfinţit“, Sfântul Mucenic Metodie îl numeşte ,,preot înduhovnicit“, Cuviosul Fotie şi Cuviosul Teofilact spun că nu era preot, dar era mai presus de preoţi, iar alţii spun că era unul dintre cei şaptezeci de traducători ai Vechiului testament, care nu a crezut atunci când a tradus prorocia lui Isaia: iată, fecioara va lua în pîntece“ şi, în acel moment, i s-a dat vestea că va trăi până când Îl va primi în mâinile sale pe Hristos. Unii cred că era fiu al lui Hillel, Patriarhul evreilor, şi tată al învăţătorului de lege Gamaliel, iar alţii, că era conducătorul Sinedriului evreilor. De asemenea, se spune că era de peste două sute şaptezeci de ani…“ spune eruditul teolog şi mitropolit grec Hierotheos Vlachos (Predici la Marile Sărbători) ,(Ştefan BOTORAN)
