Episcopia Romano-Catolică a deschis procedurile de documentare pentru beatificarea şi canonizarea unui nou sfânt. Este vorba despre preotul romano-catolic Dumitru Matei, care a fost ucis în 1950 de comuniști, condamnarea fiind „din ură faţă de credinţă”. Procesul de beatificare este însă unul complex. Preasfinţitul Iosif Păuţel, episcop, va organiza duminică, după liturghie, prima sesiune publică a cauzei de beatificare a preotului Dumitru Matei. Asta după ce cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, a autorizat, la data de 16 decembrie 2021, iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul preotului ieşean. Astfel duminică se va constitui Tribunalul bisericesc al Cauzei „Dumitru Matei”, iar membrii acestuia trebuie să depună un jurământ de fidelitate faţă de adevărul istoric şi teologic.
Martiriul părintelui Dumitru Matei
Dumitru Matei s-a născut în ziua de 28 iulie 1913, fiu al soţilor Dumitru Matei şi Maria Vereş. Copilul Dumitru a urmat clasele elementare în satul natal Sărata, remarcându-se prin destoinicie şi stăruinţă la învăţătură. Având casa părintească lângă izvoarele cu apă sărată, Dumitru a fost întâlnit de mai multe ori de preotul Petru Pal, care l-a apreciat şi i-a înlesnit intrarea în Seminarul Catolic Diecezan din Iaşi, în toamna anului 1927. Din foile matricole ale absolvenţilor Seminarului din Iaşi s-a constatat că Dumitru Matei s-a dovedit foarte bun la carte şi în comportare, fiind hirotonit preot în ziua de 24 iunie 1939, de episcopul Mihai Robu, în capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Iaşi. Locul de apostolat care i-a fost repartizat după hirotonire a fost Parohia Catolică din Iaşi, unde a activat cu unele sincope până în anul 1948, când a decis să fugă din faţa securiştilor. După moartea episcopului Mihai Robu şi terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, episcopul Marcu Glaser a încredinţat părintelui Matei – „specialist în serviciul săracilor”, preluarea şi distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, „îndeosebi din America”, pentru cei înfometaţi. Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea, a stat la dispoziţia tuturor, indiferent de confesiune. După instalarea regimului comunist și formarea grupărilor de rezistenţă anticomuniste, părintele Matei a intrat într-o astfel de grupare. Când au început arestările în masă la 15 mai 1948, părintele Matei a părăsit oraşul Iaşi şi s-a refugiat în diferite case parohiale sau case particulare, iar după multe peregrinări prin ţară s-a retras în Bucureşti, unde a fost arestat la 18 mai 1950. La 23 octombrie a fost judecat de Tribunalul Militar. Sentinţa: condamnarea la moarte pentru „spionaj şi înaltă trădare”. A fost executat prin împuşcare în 1951, pe 21 februarie, la Penitenciarul Jilava, iar trupul său a fost abandonat într-o groapă comună.
