Vineri, 24 iunie a.c. creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Este o sărbătoare foarte importantă având în vedere faptul că Ioan este ultimul proroc al Vechiului Testament. Cu Ioan se încheie Vechiul Testament şi începe Noul Testament. Fiu al preotului Zaharia, Ioan a fost rodul rugăciunii părinţilor săi. ,,Elisabeta, femeia ta îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan” i-a spus Arhanghelul Gavriil în timp ce i-a venit rândul să slujească în Templul Domnului (Luca 1,13). Ioan a fost văr cu Mântuitorul Iisus Hristos după mamă, Fecioara Maria a fost verişoară primară cu Elisabeta, mama lui Ioan şi soţia preotului Zaharia. Pentru că Zaharia nu l-a crezut pe înger a rămas mut până la naşterea copilului.
- ,,Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin şi nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea este înaintată în zilele ei. Şi îngerul răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că nu ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor” (Luca 1, 8-20).
Limba lui Zaharia s-a dezlegat în momentul în care a certificat numele fiului său.
- ,,Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din familia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-au deschis gura şi limba, şi vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frică i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi oare acest copil? Căci mâna Domnului era cu el” (Luca 1, 59-66). Urmează apoi proorocia lui Zaharia, luminat de Duhul Sfânt: ,,Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac, mântuire de vrajmaşii noştri şi din mâna celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, ca fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaânalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. Ioan se va stabili în ţinutul Iordanului, unde predică necesitatea pocăinţei şi îi botează pe oameni cu apă în vederea curăţiei iar aceştia îşi mărturiseau şi păcatele. Când era întrebat cine este, el se autodefinea: ,,Glasul celui ce strigă în pustie” anunţând că după el va veni Cel care va boteza cu Duh Sfânt, adică Mesia. Sfântul Ioan va avea bucuria să-L cunoască apoi pe vărul său cel de-al doilea, Iisus Hristos, când va avea onoarea să-L boteze în Iordan, sărbătoare prăznuită la 6 ianuarie. La 24 iunie prăznuim Naşterea lui, la 29 august îi comemorăm martiriul, iar la 7 ianuarie sărbătorim ,,Soborul Sfântului Ioan”, astfel încât Biserica îi alocă importanţa necesară. Ioan este unul dintre cei mai prestigioşi oameni ai istoriei prin viaţa sa sfântă, jertfa şi genialitatea sa. (Ştefan BOTORAN)
