Modul de viață al lui Iisus a înfierbântat de-a lungul vremii mințile multor oameni, o presupusă căsătorie cu Maria Magdalena ai căror urmași s-ar afla în Franța și alte lucruri senzaționale. Urmărind firul istoric și tradițiile iudaice vom încerca să găsim un răspuns care nu va plăcea neapărat căutătorilor de senzații tari, din simplul motiv că argumentul unui mariaj al lui Iisus nu stă în picioare.
Tradiția iudaică legată de căsătorie și excepțiile ei
În general, societatea iudaică era structurată pe căsătorie și zămislirea de copii, după cum vedem în apocrife părinții Maicii Domnului sufereau din cauza faptului că nu aveau copii până la Nașterea Mariei. Iisus însuși provenea dintr-o familie în care existau mulți copii, chiar dacă avea frați și surori vitrege. În ciuda faptului că societatea iudaică era bazată pe căsătorie și zămislirea de prunci documentele ne demonstrează că existau și excepții de la regulă iar celibatul nu era ceva necunoscut în istoria socială a vechilor evrei. ,,În cartea Avot din Mișna, se poate citi că un bărbat este pregătit pentru camera nupțială la vârsta de optsprezece ani. Deci, potrivit rabinilor, în cazul bărbatului vârsta căsătoriei se situează în jurul a douăzeci de ani. Și Regula Congregației Comunității din Qumran fixează la douăzeci de ani vârsta la care trebuie să se căsătorească bărbatul din comunitatea esenienilor care nu vrea să trăiască în celibat. În ceea ce privește căsătoria, ea este orânduită pentru procreație, căci aceasta este voința divină manifestată în cartea Genezei: ,,Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (1,28). De aceea, conform unei sentințe a rabinului Eliezer ben Hyrcanus, care a trăit în sec. I-II d.H., refuzul de a avea urmași este comparabil cu un omicid…Această normă se păstrează la toți rabinii. Dar nu lipsesc excepțiile. Astfel, Simon ben Azzai, un rabin contemporan cu Hyrcanus, spune: ,,Sufletul meu iubește Legea. Lumea o pot duce mai departe alții”. (Talmudul Babilonian, Yevamot 63 b) Iar la esenieni celibatul este o practică obișnuită…Terapeuții din Egipt, apropiați în iudei de gruparea eseniană, practică și ei abstinența sexuală. Nici în lumea greco-romană celibatul voluntar nu este total necunoscut. Filosoful Epictet afirmă că trebuie să te îndepărtezi de plăceri spre a te consacra în întregime slujirii lui Dumnezeu, căci numai așa reușește cineva să se ,,salveze ca bărbat de virtute perfectă”. (Diatribe). Epictet se va căsători doar spre sfârșitul vieții, ca să-i poată asigura îngrijirea unui copil abandonat pe care îl luase la el. Despre Apollonios din Tyana, biograful său, Filostrat, scrie că nu a vrut niciodată să-și ia soție și că întotdeauna și-a păstrat controlul și stăpânirea pasiunilor” spune Armand Puig
Celibat în Vechiul Testament
Un caz foarte cunoscut este cel al proorocului Ieremia căruia Dumnezeu îi poruncește să nu-și ia femeie și să nu aibă urmași. ,,Și a fost cuvântul Domnului către mine: Să nu-ți iei femeie și să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta. Deoarece așa grăiește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care îi vor naște și despre părinții care îi vor face pe pământul acesta: Vor muri de moarte grea și nu vor fi nici bociți, nici îngropați, ci vor fi ca gunoiul pe fața pământului; vor fi pierduți prin sabie și foamete și trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor cerului și fiarelor pământului”. (Ieremia 16, 2-4) Profetul, totuși, își deplânge soarta: ,,Pentru ce am ieșit eu din pântece, ca să văd suferință și durere și ca zilele mele să se sfârșească în rușine?” (Ieremia 20,18) Ieremia profețește despre pedeapsa poporului care a uitat de Dumnezeu și legământul cu El dar este obligat, în același timp, să trăiască în trupul său mesajul pe care îl transmite poporului.
Moise
Moise este un alt exemplu care va trebui să renunțe la relațiile trupești pentru a putea intra în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Filon din Alexandria și rabinii dau o interpretare conform căreia Moise încetează să mai aibă relații sexuale în timp ce transmite poporului voia lui Dumnezeu. ,,Moise a intrat pe calea profeției și viața lui suferă o mutație radicală. De acum înainte, având în vedere că s-a consacrat Domnului și Cuvântului Său, relațiile sexuale cu soția și grija față de copiii săi trec pe planul al doilea. Vocația profetică implică întreaga ființă, căci chemarea divină cere o relație exclusivă cu Dumnezeu”. (Armand Puig)
Iisus și alegerea Sa
Există presupuneri conform cărora Iisus s-a căsătorit la vârsta de douăzeci de ani iar după începerea activității publice își abandonează satul, soția și copiii. ,,G. Vermes presupune că Iisus s-ar fi căsătorit la Nazaret la vârsta obișnuită, spre douăzeci de ani și, începându-și activitatea publică, și-a abandonat satul, soția și copiii. Spre deosebire de Ioan Botezătorul- care duce o viață ascetică în deșertul Iudeei și în valea Iordanului, hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică și abținându-se de la consumul de alcool, cum se cuvenea cuiva consacrat Domnului-, Iisus ar fi luat deciziile obișnuite oricărui evreu pios, inclusiv în ceea ce privește modul de viață. Când, după începerea activității sale, Iisus primește, la Cafarnaum, vizita celor mai apropiați membri ai familiei și când vine la Nazaret și predică La sinagogă, sunt amintiți doar mama și frații săi (Marcu 3, 31-35 și 6, 1-6). Dacă ar fi avut soție și copii, prezența lor nu ar fi fost trecută sub tăcere în aceste două ocazii în care familia ocupă primul plan. Și dacă ar fi intervenit aici o ipotetică cenzură a tradiției creștine posterioare, e de neînțeles de ce această cenzură nu a funcționat și în relație cu numeroasele femei- necăsătorite și căsătorite- care, cu numele mic de familie, sunt prezentate ca membre ale cercului cel mai strâns legat de Iisus” concluzionează Armand Puig. Vom dezbate în materialul următor sursele legate de viața socială a lui Iisus din Nazaret. (Ștefan BOTORAN)
