Fiul notarului din Cârţa, profesorul Remus Budac, a fost nepotul legen darului haiduc Budac din Cârţişoara. A absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj şi a luptat ca sublocotenent în armata regală a României pe frontul de est. Un episod cutremurător, grăitor pentru caracterul tânărului Budac s-a petrecut imediat după război când saşii din Cârţa au fost încărcaţi în trenuri de vite şi duşi în lagărele de muncă din Rusia. Remus Budac îndrăgea o tânără săsoaică, dar ezita să o ceară în căsătorie. În trenul cu destinaţia Rusia a fost împinsă însă şi iubita lui pe care dacă ar fi luat-o de soţie ar fi scăpat-o legal de deportare. Tânărul Budac a plecat cu motocicleta după trenul încărcat cu saşi îndemnând-o pe fată să sară din mers, din vagon. „Sari! Orice s-ar întâmpla, mă însor cu tine“. Fata a sărit şi trenul a prins-o sub roţi şi i-a retezat ambele picioare peste genunchi. Remus a dus-o la spital după care s-a şi căsăorit cu ea. Cei doi au trăit împreună toată viaţa, singurul lucru care i-a despărţit a fost închisoarea. Profesorul Budac era un pescar iscusit. Ca şi părintele Cornel Dascăl era mic de stat şi foarte agil. Chiar dacă era tăcut şi liniştit era capabil de dezlănţuiri surprinzătoare. El a adus servicii importante rezistenţei din munţi, pentru că, pescar fiind, urca văile Arpaşului Mare, Cârţişoarei şi Porumbacului până la izvoare, ceea ce i-a dat posibilitatea să fie un contact perfect pentru cei din munţi. Pentru ceea ce a făcut pentru Rezistenta, în 1955 a fost arestat. În lot cu el au mai fost luaţi Virgil Oancea (Breaza), Ion Toma(Colun), Aurel Banciu (Colun), Ion şi Constantin Vulcu (Breaza), preot Ion Năftănăilă (Breaza) şi ofiţerul Ostăcioaie, care au fost judecaţi în 15 septembrie 1957. În 1964 în baza decretului de graţiere profesorul Remus Budac a revenit acasă la Cârţa. A fost angajat contabil la Ocolul Silvic Arpaş. În 1989 a decedat și este înmormântat în cimitirul din Cârța. (Lucia BAKI)
