Fericirea este o stare sufletească aşteptată şi dorită să ne cuprindă cât mai des. Bine ar fi să avem parte de ea în toate zilele, după cum glăsuieşte urarea ,,să aveţi o viaţă fericită!” Fiecare se gândeşte la o fericire individuală în care o stare de bine trupească, sănătatea, se împleteşte şi cu o mulţumire sufletească. Dar o stare de fericire, nu cred că se poate imagina întemeiată pe atitudini egoiste, pe invidie şi intrigă. N-ar fi demn să ne clădim o fericire proprie, pe nefericirea celorlalţi. Aşadar o fericire reală are în vedere un cadru mai larg: familia, prietenii, colegii de profesie, practic societatea în ansamblu, dintr-un anumit spaţiu şi dintr-un anumit moment istoric. La fel de greu ne este să dăm o definiţie fericirii. Au încercat-o filozofii. Aristotel, în antichitate, zicea că ,,fericirea nu înseamnă prezenţa plăcerii, ci absenţa suferinţei”. Iar, în zilele noastre, cum sugera J. St. Mill, fericirea s-ar manifesta prin ,,prezenţa plăcerii şi absenţa durerii”, plăcerea la rândul său putând fi corelată cu un consumerism accentuat şi scopuri utilitariste, de confort material. Devenită problemă mondială, ideea de fericire nu a rămas în afara preocupărilor ONU, care într-o Adunare Generală din 2012 a stabilit ca în fiecare an să se marcheze ,,Ziua Internaţională a Fericirii”, pe 20 martie. Evenimentul generează analize şi rapoarte, precum cel mai recent ,,Raportul fericirii Mondiale, 2018”, unde se face un clasament al nivelului de fericire, rezultat din ,,măsurarea” acestei stări în 156 de ţări. România se află aici pe treapta 52, vecină cu Slovenia, Lituania, Ungaria, Japonia, Coreea de Sud. Pentru orientare amintim că Franţa ocupă locul 23, SUA, 18, Germania, 15, la vârf se situează Finlanda, Norvegia, Danemarca, Elveţia, Olanda, Canada, iar pe ultimele poziţii, ţări africane: Sudanul, Tanzania, Yemen, ţări sărace, dar şi măcinate de conflicte. Pentru a contura o asemenea scară a fericirii în lume ONU a evaluat o serie de aspecte precum: PIB-ul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă sănătoasă, libertatea socială, asistenţa socială, generozitatea şi climatul de convieţuire, lipsa corupţiei, nivelul de cultură şi gradul de instruire şcolară, sentimentul de satisfacţie, idealurile de viaţă, atitudinile pozitive ş.a. În concluzie, fericirea nu-i doar o problemă privată, ci o stare cuprinsă într-un păienjeniş de determinări. (Prof. Liviu IOANI)
