Mănăstirea Brâncoveanu a fost timp de o săptămână centrul spiritual al Mitropoliei Ardealului prin evenimentele organizate cu prilejul proclamării locale a canonizării Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Au ajuns la Mănăstirea Brâncoveanu, în această săptămână, mii de pelerini de pretutindeni chemați parcă de îndemnul Sfântului Serafim: „Haideți să stăm de vorbă cu Dumnezeu!”. ,,Săptămâna Sf. Cuvios Serafim cel Răbdător“ a început luni, 11 august, cu așezarea în raclă a cinstitelor moaște. S-a continuat marți, 12 august, cu Slujba de binecuvântare a plăcii comemorative de la mormântul Sf. Cuv.Serafim cel Răbdător și cu vernisajul expoziției foto-documentare dedicate Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător organizată în foaierul Academiei de la Mănăstirea Brâncoveanu. Conferința duhovnicească „Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus – model de viață de sfințenie” s-a desfășurat miercuri, 13 august, în Aula Academiei, completată cu lansări de carte despre viața sfântului Serafim. În dimineața de joi, 14 august, racla cu sfintele moaște ale Sf. Serafim a fost așezată în biserica mare a Mănăstirii Brâncoveanu. În aceeași zi s-a pus piatra de temelie a Schitului „Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus și Sf. Cuv. Mărt. Arsenie de la Prislop” în cătunul Sumerna din comuna Ucea. Vineri, 15 august, s-a oficiat Sfânta Liturghie arhierească cu prilejul hramului Mănăstirii Brâncoveanu, urmată de Sfântul Maslu. Seara s-a oficiat Slujba de priveghere în cinstea Sf. Martiri Brâncoveni. Sâmbătă, 16 august, au fost pomeniți Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache.
Mii de pelerini
Pe tot parcursul săptămânii mii de pelerini au ajuns la Mănăstirea Brâncoveanu pentru rugăciune și închinare. Cum spuneau cei mai vârstnici dintre localnicii prezenți la slujbele religioase din aceste zile: ,,Ne amintim de vremurile în care slujeau aici Părintele Arsenie Boca și Părintele Serafim. Rugăciunile de la altarul din pădure treceau munții prin inimile noastre“. Sâmbătă, 16 august, la ora 7.00, s-a desfășurat procesiunea cu icoana și moaștele Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător și așezarea lor spre închinare în baldachinul din proximitatea Altarului de vară al Mănăstirii Brâncoveanu. La baldachim au făcut pază patru jandarmi în ținuta de gală, iar doi călugări miruiau pelerinii ce se închinau la racla cu moaștele Sf. Serafim cel Răbdător. S-a format o coadă întinsă pe zeci de metri care a persistat pe tot parcursul zilei, toți pelerinii ajungând la raclă pentru a se închina. Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de Mitropolitul Ardealului, IPS Laurențiu, și de 26 de înalți ierarhi, mitropoliți și episcopi din țară și diaspora, stareți de la mănăstiri din țară, preoți parohi din Țara Făgărașului, protopopi și călugări. Părintele arhimandrit Zenovie de la Mănăstirea Nechit din județul Neamț a ținut să participle la Sfânta Liturghie, fiind sufletul Mănăstirii ce se edifică în Munții Făgăraș, pe Valea Sâmbetei, (cota 1400) cu hramul Sf. Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca de la Prislop și Sf. Serafin cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Credincioșii au fost invitați apoi să ia sfânta împărtășanie. Au participat la slujbă autorități locale, județene și de la nivel național. Au fost prezenți prefectul Județului, Mihai Văsii, Șerban Todorică, vicepreședintele CJ Brașov, George Scripcaru, primarul Brașovului, primarii făgărășeni: Nicolae Morariu de la Sâmbăta de Sus, Rodica Marcu de la Voila, Gheorghe Mirca de la Cincu, Claudiu Motrescu de la Beclean, Dănuț Timiș de la Șoarș, Daniel Dâmboiu de la Hârseni, fostul deputat Dumitru Flucuș. La finalul Sf. Liturghii icoana Sf. Serafim cel Răbdător a fost adusă în fața altarului de vară, iar PS al Tomisului a citit Hrisovul, actul canonic de proclamare locală a canonizării Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. A fost un moment emoționant pentru credincioșii prezenți. Apoi fiecare înalt prelat s-a închiat la icoana Sfântului Serafim.
La final, în procesiune, preoții s-au retras de la altarul de vară spre mănăstire. Membrii Frăției Ortodoxe Sf. Mare Mucenic Gheorghe au flancat cu steaguri tricolore culoarul făcut pentru retragerea preoților spre mănăstire. Au răsunat clopotele mănăstirii, urcând spre cer vestea minunată că Mănăstirea Brâncoveanu din Țara Făgărașului, ctitorie a marelui domnitor, va completa Sinaxarul Ortodox cu doi mari sfinți care nu pot fi despărțiți, Sf. Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca și Sf. Cuvios cel Răbdător Serafim. Evenimentele vor continuat și duminică, 17 august, cu Sfânta Liturghie arhierească la altarul de vară, iar seara, în Aula Academiei, lansarea și proiecția filmului documentar „Sfântul CuviosSerafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus”. (Lucia BAKI)
Viața Sfântului Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
,,Părintele Serafim s-a născut pe 27 Octombrie 1912, în Totoi, un sat aflat la 50 de kilometri de Alba Iulia, într-o familie credincioasă, care a adus pe lume cinci copii. El a fost al patrulea, a mai avut doi frați și două surori. La botez a primit numele de Dumitru. În vremea aceea, Transilvania se afla în Imperiul Habsburgic, dar a avut bucuria să crească în România Mare, de după Unirea de la 1918. De mic i-a plăcut să învețe, la maturitate obișnuia să le spună ucenicilor „Eu stau de vorbă cu cartea, căci ea îmi spune multe și nu mă spune nimănui. Cartea este cel mai bun prieten al meu.” Părinții, simpli țărani, și-au rupt de la gură, ca el să poată urma școli înalte. Entuziasmul României Mari născuse în satele ardelene visul ca fiii de țărani să ajungă în rând cu domnii. A urmat liceul la Alba Iulia, apoi s-a înscris la cursurile Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu, pe care o va absolvi în 1936. Erau anii în care rector al Academiei era părintele Dumitru Stăniloae, iar printre studenți se afla și părintele Arsenie Boca. Când viitorul „Sfânt al Ardealului” era în ultimul an de facultate, Dumitru intra în primul. Cei doi se vor mai întâlni și la Sâmbăta. Mitropolitul Nicolae Bălan a văzut în Dumitru un suflet ales și o minte pe măsură, așa că l-a trimis la Facultatea de teologie din Cernăuți, pentru a-și completa studiile. Ca să-l pregătească, mitropolitul Nicolae Bălan îl va trimite în Grecia, unde vreme de un an îi va audia pe cei mai mari profesori ai Facultății de Teologie din Atena. Dar marea școală care îl va marca pe toată viața o va face în Sfântul Munte Athos, unde va petrece șase luni. Șase luni în care a stat sub ascultarea părintelui Antipa Dinescu, împreună cu viitorul său tovarăș de călugărie, pe atunci tânărul teolog și pictor Zian Boca. Părintele Teofil Pârâian, prietenul și ucenicul său de-o viață, îl descria ca fiind un om ca pâinea lui Dumnezeu, discret, sfios, încercând mereu să ajute, să încurajeze. Pe sine nu s-a prețuit niciodată și nici nu s-a cruțat. Când cineva îl lăuda, îi răspundea că lauda e egală cu hula. „Vreme de 37 de ani așa l-am cunoscut – odihnitor de oameni”, spunea despre el părintele Teofil Pârâian. Când a murit părintele Serafim, toți cei care îl cunoșteau au avut conștiința că îngroapă un sfânt. Așa că au continuat să vină la mormânt și să-i ceară ajutorul, la fel cum o făceau când era în viață. Pentru ucenicii săi, părintele Serafim este viu în veac. Mitropolitul Nicolae Bălan îi pregătise una aparte la Sâmbăta de Sus, ctitorie a domnului Constantin Brâncoveanu. Vlădica dorea să închege o obște de călugări intelectuali, care să sfințească toată Țara Făgărașului și să ajute la propovăduirea ortodoxiei în Transilvania. Tot aici, mitropolitul l-a trimis și pe tânărul Zian Boca. Cei doi vor aprinde la Sâmbăta un foc al credinței care arde și în ziua de azi. La începuturi au fost doar ei doi – Zian, călugărit Arsenie, și Dumitru, călugărit Serafim. Arsenie a fost mintea, iar Serafim inima Mânăstirii de la Sâmbăta. Împreună au spovedit și au predicat, așa cum nu o mai făcuse nimeni în Ardeal. Râuri de oameni au început să curgă către ctitoria Brâncoveanului care, după 150 de ani de la distrugerea ei de habsburgi, renăștea din propria cenușă. Toate acestea se întâmplau în anul 1940, când România era la un pas de război. În vremurile acelea tulburi, ochii lăuntrici ai părintelui Arsenie, care scrutau mult, dincolo de granițele timpului, și inima părintelui Serafim, în stare să poarte în ea orice durere, au făcut minuni. Părintele Serafim nu a avut niciodată harul tovarășului său de călugărie. Obișnuia să spună că Dumnezeu i-a dat lui daruri cu picătura, iar părintelui Arsenie, cu găleata. Dar ceea ce nu a primit din cer a completat prin râvnă și blândețe. Celor care veneau la el părintele Arsenie le spunea – „Duceți-vă, măi, la Serafim, că e un înger în trup!”. „Haideți să stăm de vorbă cu Dumnezeu!”, le spunea el pelerinilor pe care-i întâlnea în drum spre biserică. În anul 1944 a fost așezat ca stareț la Sâmbăta. Va păstori până în 1954. Au fost cei mai grei ani, anii în care comunismul a mușcat cu cea mai mare furie din țară. În munți, partizanii s-au luptat cu el pe viață și pe moarte, iar părintele Serafim și părintele Arsenie i-au întărit cu rugăciunile lor și, când au putut, și cu de-ale gurii. Dar flăcările iadului comunist nu l-au atins pe părintele Serafim. „Prin fața noastră trece de multe ori raiul. O, de l-am vedea!” le spunea el creștinilor. „Raiul este iubire, comuniune, bunătate, blândețe, lumină duhovnicească, iar iadul răutate, ură, întuneric. Și de multe ori trece și iadul. O, de nu l-am vedea…”. Niciodată nu l-a văzut cineva așezându-se în biserică – nu stătea decât în picioare sau, mai rar, în genunchi. „Spuneți-i părintelui Serafim să mai stea și jos, că va muri de durere de picioare”, i-a trimis vorbă, de la biserica din Drăgănescu, unde picta, părintele Arsenie Boca, dar părintele Serafim nu a ascultat. Cum să stai jos, în fața lui Dumnezeu? Părintele Serafim a slujit zi de zi Sfânta Liturghie timp de 50 de ani. A murit la spital, pe 20 Decembrie 1990, după ce a fost operat. Apucase să-și vadă țara eliberată de comuniști. L-au adus acasă și l-au prohodit chiar în biserica veche a mânăstirii. Neîncăpătoare, nu a putut primi râul de pelerini veniți la înmormântare. L-au îngropat înainte de Crăciun. „Mi-a rămas în suflet imaginea unui înger în trup omenesc”, avea să spună o monahie care i-a fost ucenică. E cea mai frumoasă definiție a sfințeniei părintelui Serafim“. (Arhim. Zenovie de la Mănăstirea Nechit)
