Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este pomenită de Biserică în 29 august, zi de Post.
Viața Sfântului Ioan Botezătorul ne este cunoscută în toată simplicitatea și rigoare ei, spune Părintele Nicolae Delarohia (N. Steinhartd). Mai de folos ar fi însă de evocat, așa cum arată Părintele Nicolae, însușirile acestui sfânt căruia râvna poporului lui Dumnezeu nu a șovăit să-i atribuie aripi de înger, iar acestea sunt:
– absoluta smerenie;
– capacitatea de a iubi pe un altul nu numai ca pe sine ci și mai mult decât pe sine;
– capacitatea de a recunoaște superioritatea altuia;
– capacitatea de a șterge și anula sinea proprie înlocuind-o cu a altuia.
I se spune înger în trup sau om îngeresc, de cât de aspră i-a fost viața în pustie și de cât de intransigentă asceza, iar moartea, timpurie, ‘constituie o dovadă a ceea ce istoricilor contemporani și ilustrului nostru compatriot Mircea Eliade în special le place a numi absurditatea istoriei’. (Nicolae Steinhardt, ‘Dăruind vei dobândi’)
Irod (Agripa), stăpânitor al Galileii, a avut mai întâi de soție pe fiica regelui Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. ‘Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorința acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege și a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii’. (‘Viețile Sfinților’)
Iar aceasta a făcut de pe când trăia Filip, fratele său: ‘Irod i-a luat pe femeia lui și mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge. (‘Viețile Sfinților’)
N-a suferit Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omenești și propovăduitorul pocăinței, o fărădelege ca aceasta; ci mustra pe față pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat și răpitor.
Acela, nesuferind mustrările, a poruncit să fie aruncat în temniță Ioan, legat cu lanțuri.
‘Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, știind pe Ioan că este bărbat drept și sfânt, și pe care mai înainte îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine și se temea să-l ucidă’. (‘Viețile Sfinților’)
Sfântul Ioan a stat în temniță multă vreme și se adunau la dânsul ucenicii lui, pe care el, învățându-i mult, îi încredința despre Mesia, Care venise acum în lume și la Care îi și trimitea, precum se spune în Evanghelie.
Fiind ziua de naștere a lui Irod și sărbătorindu-i-se aniversare, s-a făcut praznic mare la care au fost invitați demnitarii statului. Acolo, la praznic, fiica din prima căsătorie a Irodiadei, Salomeea, a dansat; dansul său atât i-a plăcut și l-a tulburat pe rege, amețit de băutură și aprins de poftă, încât i-a spus: cere-mi ce vrei, până la jumătătate din regatul meu. Iar aceasta a cerut, la sfatul Irodiadei, capul lui Ioan Botezătorul.
‘Regele Irod atunci s-a cutremurat. Nu era deloc dispus să-l omoare pe Ioan despre care știa că norodul îl socotește proroc; și apoi nici omul nu-i era cu totul antipatic; în felul lui îl respecta și consimțise la arestarea lui numai ca să scape de gura muierii. Nerodului, amețit cum era, i-a fost însă rușine să-și calce nesăbuitul jurământ. Ar fi putut prea bine să-i explice fetei: ți-am făgăduit până la jumătatea regatului meu, dar omul acesta prețuiește mai mult decât jumătate din regatul meu, astfel, încât nu ți-l pot da; cere-mi altceva’. (Nicolae Steinhardt, ‘Dăruind vei dobândi’)
Așa, ‘ticălosul, nevrând să-și calce jurămîntul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, și, uitând sfințenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; și, trimițând îndată pe călău în temniță, a poruncit să-i taie capul lui Ioan și să-l aducă pe tipsie’. (Viețile Sfinților)
Mergătorul Înaintea lui Hristos, Sfântul Proroc Ioan a fost tăiat în temniță, noaptea târziu, pentru mustrarea fărădelegii lui Irod cu Irodiada.
Acest rege, Irod, după uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a făcut o altă răutate și mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, așa cum arată Sfântul Evanghelist Luca.
Irod, cu ostașii săi, luându-l în râs, L-a îmbrăcat în haină strălucitoare pe Iisus și L-a întors la Pilat.
În ziua aceea, Irod și Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, pentru că mai înainte era dușmănie între ei.
‘După acestea izbândirea lui Dumnezeu asupra ucigașului de proroc și a batjocoritorului lui Hristos a fost aproape; pentru că pe de o parte sângele lui Ioan striga către Dumnezeu asupra lui – precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe lângă alte fărădelegi, și batjocora făcută de dânsul Domnului, trăgea asupra lui vrednică pedeapsă de la Dumnezeu, dreptul Judecător’. (‘Viețile Sfinților’)
Judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în timpul vieții lor pământești.
Regele arab Aretas a făcut război împotriva lui Irod. Învins, Irod a căzut victimă mâniei împăratului roman Gaius Caligula și a fost exilat, împreună cu Irodiada și Salomeea, prima oară în Galia, apoi în Spania.
Trăind în Spania, în orașul Lerida (Loredo), Irod, Irodiada și Salomeea, aceasta din urmă, într-o iarnă, a vrut să traverseze râul înghețat, Sikaris. Dar gheața s-a rupt și a căzut în apă până la gât. Gheața s-a strâns în jurul gâtului ei și ea se rotea, dansând cu picioarele în apă, precum a dansat cândva la curtea lui Irod. Cu toate acestea, nu a putut nici să se ridice, nici să se scufunde, până când o bucată ascuțită de gheață i-a retezat capul. Apa i-a purtat trupul în aval, iar capul a fost adus Irodiadei pe o tipsie, precum odată a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul. (surse: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com; ‘Dăruind vei dobândi’, Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae Delarohia, Editura Mănăstirii Rohia, 2006; https://doxologia.ro) AGERPRES
