În partea răsăriteană a judeţului Făgăraş, s-a organizat grupul de rezistenţă anticomunistă „Vultanul”. Tinerii din satele din această parte a zonei Făgăraşului s-au adunat în jurul învăţătorului Ion Pridon din Părău. Era căpitan în rezervă şi fusese voluntar în armata română în primul război mondial. Învăţătorul Ion Pridon s-a născut în 13 ianuarie 1899, în satul Părău, din părinţii Gheorghiţă şi Magdalena, ţărani simpli. N-a fost doar dascăl pentru 25 de generaţii de elevi, ci şi îndrumător pentru întregul sat. Sătenii apelau la el cu încredere pentru că se implica în viaţa satului. După ocuparea ţării de către bolşevici, învăţătorul Ion Pridon se dedică cu totul luptei de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Făgăraşului. Împreună cu studentul la Farmacia din Cluj, Marcel Cornea, din Şinca Veche, susţinut şi de mai mulţi ţărani, înfiinţează organizaţia “Vultanul”, care avea ca scop lupta împotriva ocupaţiei comuniste şi anticreştine. În noiembrie 1950, Marcel Cornea coboară din munţi şi pleacă spre Părău. Era împreună cu Virgil Radeş din Berivoi, student la TCM Timişoara. Voiau să vorbească și să primească sfaturi de la învăţătorul Pridon. Deşi insistă să nu intre în casă preferând să rămână în şură pentru a evita securitatea ce patrula prin sat şi pentru a nu face necazuri învăţătorului Ion Pridon, dascălul îi invită să doarmă în casă. Era noaptea de 11 spre 12 noiembrie 1950. Milițienii au încercuit gospodăria dascălului, urmând o confruntare directă. Este ucis Marcel Cornea, iar Virgil Radeş este grav rănit. Era primul luptător din Munţii Făgăraşului care a deschis lista lungă a eroilor ucişi în confruntările cu Securitatea. Învăţătorul Ion Pridon este arestat, iar în urma unui pseudoproces, în 1951, este condamnat la moarte.
Extras din declaraţia lui Pridon Ion aflată în dosar MAI nr. 384, vol. 1-2, fila 148
În faţa noastră, Sibiu 25.I.1952, Căpitan de securitate Mazei Gheorghe
Declaraţie
,,Subsemnatul Pridon Ioan, născut la 18 ian. 1899, în com. Părău, raion Făgăraş, fiul lui Gheorghe şi Magdalena, de profesiune învăţător, în prezent deţinut şi condamnat, declar următoarele: …eu am predat o scrisoare lui Buta Ioan, formulată de Cornea Marcel, pentru a fi predată numitului Buta Serafim, funcţionar la legaţia americană din Bucureşti şi care era unchiul lui Buta Ioan, cantorul. Ca spese de drum, i-am dat lui Buta Ioan suma de cca 1000 lei. Textul scrisorii nu-l ştiu, dar deduc că era o încercare de a face legătura cu legaţia americană şi era vorba de organizaţia noastră. …Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez cu mâna proprie nesilit de nimeni.
Sibiu, 25 ianuarie 1952
Ss Pridon Ioan”
În timpul detenţiei nu trădează pe nimeni, nu divulgă niciun nume, îşi asumă întreaga responsabilitate a acţiunilor grupului ,,Vultanul”. În 27 septembrie 1952 este ucis, în lanţuri fiind. Familia i se risipeşte, soţia moare la scurt timp, iar fiicei i se pierde urma prin lumea largă. O placă memorială aşezată de colegii săi de suferinţă pe zidul casei aminteşte de acest mare luptător.
Ioan Buta era legătura cu dpl Serafim Buta de la Ambasada SUA
Extras din declaraţia lui Buta Ioan, cantorul, aflată în dosarul MAI nr. 384, vol 1-2, fila nr. 54
În faţa noastră, 16 oct. 1951, Cpt. Mezei Gheorghe
Declaraţie
Subsemnatul Buta Ioan cantorul, născut în anul 1924, luna august, în com. Veneţia de Jos, satul Părău, Raionul Făgăraş, de cetăţenie română şi naţionalitate română, fiul lui Petru şi al lui Reveica, de profesiune agricultor, studii posed 7 cl primare şi 3 de liceu. Sînt căsătorit cu Maria şi am un copil, serviciul militar satisfăcut la Bat 2 M.R. Bucureşti, ctg. 1946 cu gradul de soldat, avere personală 0,83 ha, de origine socială ţăran mijlocaş, condamnat nu am mai fost, în trecut nu am fost încadrat în nici o org. politică, iar în prezent sînt membru în Frontul Plugarilor, cu ultimul domiciliu în satul Părău, nr. 305, în prezent reţinut, declar următoarele:
… Pridon mi-a propus să plec la Bucureşti, la unchiul meu Buta Serafim, cu o scrisoare pe care el mi-o dă, şi prin care Pridon făcea cunoscut unchiului meu de la legaţie existenţa organizaţiei subversive, creată de el cerîndu-i sprijinul. Tot în această seară, la propunerea lui Pridon, am depus şi eu jurământul pentru intrarea în această organizaţie subversivă. Împreună cu mine, cu această ocazie, au depus jurământul şi ceilalţi care au fost prezenţi. După ce am depus jurământul, Pridon Ioan mi-a predat scrisoarea adresată lui Buta Serafim de la legaţia americană din Bucureşti, precum şi 1.500 lei, cheltuieli de drum. A doua zi am plecat la Bucureşti, fără a spune nimănui despre plecarea mea. ….am plecat la legaţie la unchiul meu, unde mi-am cerut audienţa (acesta cunoscîndu-mă încă din 1944, cînd a venit în ţară, dînd şi pe la noi prin sat să-şi viziteze neamurile)…m-a întrebat de ce am venit, iar eu i-am întins scrisoarea, spunîndu-i că este de la Prion Ioan, învăţător în sat. El a desfăcut scrisoarea şi a citit-o.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez cu mîna proprie, nesilit de nimeni.
Ss Buta Ioan”
Din grupul ,,Vultanul“ au urmat și alte arestări: Gheorghe Sasebeş, Gheorghe Noară, Nicolae Noară, Andrei Cerbu, Ion Cerbu. Au mai rămas în libertate Tanase Creţu, Ion Oană şi Ion Boanfă care s-au ascuns vreme de câteva luni, dar s-au predat Securităţii. Au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Spre sfârşitul verii anului 1951, în Părău, a venit lt.- major de securitate Vlad Andreescu, deghizat în cioban şi cu un câine lup, venise în recunoaştere pentru că era pusă la cale arestarea tuturor din ,,Vultanul“. Ioan Buta a fost arestat în noaptea de 11 spre 12 octombrie de către Vlad Andreescu. Tot atunci au mai fost arestaţi: Serafim Păcurar, Iacob Buta şi Ion Boanfă. Luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului ca de altfel din toată ţara au sperat că vor fi ajutaţi de americani şi vor putea învinge noul sistem represiv instalat în ţară. S-au folosit de toate cunoştinţele şi legăturile pe care le aveau cu ramificaţii în afara graniţelor. Era diplomatul Serafim Buta din Părău de la legaţia americană, era Ioan Capătă din Şona care pleca în SUA, era dr. Nicolae Burlacu de la spitalul din Făgăraş, care avea posibilitatea de a transmite mesaje în afara graniţelor, Sabin Mare, care fugise din ţară şi s-a întors ulterior paraşutat. Toţi au căzut în mâna securităţii, arestaţi, încarceraţi şi ucişi. Un document din arhiva CNSAS demonstrează că Securitatea cunoştea aceste acţiuni ale luptătorilor.
Document CNSAS
,,Acţiuni reciproce intreprinse de bandă şi de centrele de spionaj imperialiste în vederea stabilirii de legături cu scopul intensificării activităţii lor contrarevoluţionare.
1.Stabilirea legăturii între organizaţia subversivă ,,Vultanii” şi Serafim Buta, funcţionar al Ambasadei SUA la Bucureşti.
2.Acţiunea intreprinsă de Gavrilă Ioan, şeful bandei, pentru stabilirea de legături cu aşa zisul Comitet Naţional SUA.
3.Acţiunea grupului de spioni în frunte cu Mare Sabin, paraşutat pe teritoriul RPR, pentru a stabili legături cu banda din munţii Făgăraş.
- Încercarea învinuitului Burlacu Nicolae, de a stabili legături cu ambasada SUA la Bucureşti.”
,,La CNSAS a sosit de la securitate dosarul operativ 846.873, înregistrat sub numãrul 770. Sunt în toatal 124 de volume ce cuprind 49.890 file. Din acest numãr, 30 de volume au fost alcãtuite de miliţie, restul de securitate. Se mai aflã un dosar penal format din 16 volume cuprinzând procesul din 1957 şi condamnarea luptãtorilor la Sibiu. Se mai gãsesc câteva dosare provenite de la regionalele securitãţii, altele decât cea din regiunea Stalin. Nu se aflã dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnãri la moarte. Nu se aflã informaţii cu paraşutaţii de cãtre puterile apusene în anii 1950-1953, decât în mãsura în care a fost nevoie pentru condamnarea grupului nostru. Nu se aflã nicio referire la modul în care a fost arestat şi anchetat Ion Gavrilã Ogoranu şi nici despre urmãrirea lui ulterioarã. Nici dosarele cu legãturile externe, despre avionul american venit sã-i ajute în 1951“ explica Ion Gavrilã Ogoranu.
